Este una dintre cele mai apreciate artiste ale generatiei sale, pentru ca are harul de a intuchipa personaje care te subjuga prin simpla lor aparitie. Cu toate astea, Monica Davidescu se priveste cu ochi critic si sta, astfel, departe de autosuficienta care-i caracterizeaza pe unii dintre colegii sai de breasla. Interpreta, care a jucat de curand rolul lui “Hyacinthe”, in avanpremiera piesei “Scapino”, a raspuns la cateva intrebari pentru Marea Dragoste/www.revistatango.ro.
Marea Dragoste/ Tango: Care este ritualul tau de frumusete? La cel fel de trucuri apelezi ca sa arati bine?
Monica Davidescu: Sunt cum sunt de la natura. Si mai dau putina atentie elementelor ajutatoare pentru a ma mentine in forma. Merg la clubul Sunshine pentru ,,amanuntele” care fac o femeie sa se simta bine, adica sala pentru exercitii fizice, sauna, manichiura, pedichiura, vopsit sau coafat, masaj, din cand in cand, si pentru asta apelez in ultima vreme la o maseuza sportiva care ma ajuta sa-mi intretin elasticitatea musculara si articulara. Sunt lacto-vegetariana, si asta ajuta la mentinerea unui echilibru in alimentatie, putand evita excesele. Nu beau alcool decat la ocazii aniversare, pentru un toast. Nu am un truc anume care sa ma faca sa fiu asa cum sunt. Ba, pot spune ca varsta mea apare asa cum trebuie pe chipul meu, si in ridurile care au inceput sa se instaleze odata cu trecerea timpului.
Marea Dragoste/ Tango: Cu ce ochi te vezi atunci cand urmaresti inregistrari cu tine jucand?
Monica Davidescu: Nu-mi place sa ma urmaresc. Ma critic, ma blamez, ma demobilizez. Prefer sa ma critice sau sa ma iubeasca altii.
Marea Dragoste/ Tango: Tu esti o actrita de teatru talentata si foarte cunoscuta, dar in filme de ce nu te vedem mai des?
Monica Davidescu: Imi place existenta pe scena de teatru. Toata perioada grea de zbateri si cautari din timpul repetitiei, cand se naste o noua viata, pentru personajul ce urmeaza sa iasa la rampa, e o dulce povara pe care o port cu mine tot timpul. Emotiile, tracul dinaintea fiecarui spectacol, apoi multumirea de la aplauze sunt lucruri grele si minunate care indulcesc viata mea plasata intr-o societate romanesca plina de greutati impuse.
Ultimele doua filme de televiziune au fost facute la ProTV, (“Cu un pas inainte” se da in reluare, sambata), dar apoi a venit criza si fiecare televiziune a facut mai putine proiecte de film, pastrandu-si actorii angajati. Chiar daca imi doresc sa fac film, asta nu inseamna ca ma pot impune in fata unui producator sau regizor. Si acestia sunt cam putini in Romania si au deja echipe formate, si oameni pe care ii cunosc si cu care lucreaza bine, cu rezultate imbucuratoare. Si atunci, nu se gandesc sa o ia de la capat cu alti oameni, care au personalitati diferite si cu care nu sunt siguri ca pot junge la imaginea pe care si-au conturat-o.
Marea Dragoste/ Tango: Dar esti mai buna prietena cu scena de teatru sau iti place in egala masura camera de luat vederi?
Monica Davidescu: Daca ar fi sa aleg intre scena si camera de luat vederi, as incerca sa le combin, ca si pana acum. Imi pastrez echilibrul in fata camerei datorita exercitiului permanent din scena. Am la pachet, acum, formatul unei emisiuni si pilotul acesteia, in care pot combina proiectele sociale cu cele profesionale, dar din pacate, nu gasesc sponsor, si cum emisiunile se fac cu bani… mai stau inca in asteptare.
Marea Dragoste/ Tango: Unde te mai putem vedea jucand in perioada aceasta, pana la inchiderea stagiunii?
Monica Davidescu: Mai este foarte putin pana la inchiderea stagiunii, asa ca va invit la “Scapino”, la Opereta, pe 21 iunie, apoi la Galati, la teatru, cu aceeasi piesa, pe 22, iar mai apoi, la Constanta, pe 23. Pana atunci, ne vedem si la Metropolis, la “Fantoma, Dragostea mea”, in regia lui Puiu Serban. Sper sa pot realiza proiectul cu emisiunea in vara asta. Daca nu, va dau intalnire sigur tot pe scena, fie in stagiunea de vara, fie in cea de toamna, la Teatrul National si la Metropolis.
Monica, despre cinema
Filmul meu preferat este… La vita e bella.
Cel mai bun rol al meu a fost… tin la fiecare in parte si nu pot alege. Fiecare a insemnat cate ceva intr-o anume perioada.
Rolul pe care il astept este… este intotdeauna loc de o mare intalnire, dar am invatat sa nu-mi fac planuri, ci sa respect ceea ce primesc.
Secventa de film la care plang intotdeauna este... una insotita de muzica adecvata (de obicei, cu viori in fundal), care sa aiba sentiment pur in ea.
Actorii/actritele mele favorite sunt… nu stiu. Depinde de moment. Am avut preferinte sezoniere si am urmat cat am crezut de cuviinta liniile unui personaj sau altul, inspirandu-ma din jocul lor.
ACEST MATERIAL ESTE PROPRIETATEA EXCLUSIVA MAREA DRAGOSTE / www.revistatango.ro SI NU POATE FI PRELUAT, INTEGRAL SAU FRAGMENTAR, FARA ACORDUL SCRIS AL DETINATORILOR ACESTUI SITE.
contact mareadragoste@revistatango.ro
