Nimic din ceea ce e femeiesc nu-mi e strain

Sunt om si nimic din ceea ce este omenesc nu mi-e strain. Tanjesc dupa intelepciune. Ma emotionez in fata cuvintelor turnate in forme perfecte. Invidiez geniul, coerenta, profunzimea spiritelor mari. Ard de admiratie in fata a tot ceea ce poarta semnul infinitului. Si totusi, daca deasupra mea ar pogori un miracol care mi-ar da dreptul sa-mi pun o singura dorinta, prin care sa cer sa fiu altcumva, altceva, mai ceva decat sunt, n-as avea destula tarie sa strig dupa o inmiita putere de munca. N-as avea curajul sa cer minunea eruditiei. Nici virtutea constructiilor artistice desavarsite. Nu m-as incumeta sa implor descuierea portilor catre lumile spiritului etern. Prea lunga mi s-ar parea calea pana la salvarea sufletului nemuritor… Oglinda are doua fete! a strigat Barbara Streissand intr-un film pe care l-a regizat chiar ea. Ca sa primeasca dragostea dupa care tanjeste, ca sa aiba dreptul la fericire, o femeie trebuie sa fie – fir-ar sa fie! -, inainte de orice altceva, frumoasa. La ce bun sa ne prefacem? Conditia e obligatoriu necesara. Si, ca sa fie toate destinele feminine complicate, nu e nici macar suficienta! Slefuirea intru implinire incepe abia dupa ce cloisonné-ul a fost pus la punct in cele mai mici detalii si nuante. Ce sa faci daca nu te-ai nascut la umbra unei amprente genetice norocoase? Pe dracu-n patru! N-are rost sa te resemnezi intr-o lume in care criteriul primordial de acces la fericire este ambalajul lucios si fara denivelari scapate de sub control. Pina la urma, poti avea si tu ceea ce au celelalte si mai mult decit atat. Intr-un univers in care toate femeile sint frumoase, cele destepte au cistigat din start toate bataliile. Nu mai exista demult caste ale infatisarii. Traim intr-o epoca in care a fost abolita condamnarea la uratenie. Frumusetea este o arma si trebuie sa invatam unde si cum o putem afla sau achizitiona, cum o putem utiliza cu maiestrie fara s-o uzam. N-are rost sa plecam ochii in pamant si sa mimam jocul indiferentei. In acest veac se poarta frumusetea si trebuie sa muncim, sa asudam, sa economisim, sa flamanzim, sa ne incordam, sa ne dam de trei mii de ori peste cap ca s-o dobandim. E nedrept, e ridicol, e dramatic, dar nu se poate altfel. Daca deasupra mea ar pogora un miracol care mi-ar da dreptul sa-mi pun o singura dorinta prin care sa cer sa fiu altcumva, altceva, mai ceva decat sunt, as cere, cu nesmintita incapatanare, frumusetea. Sunt femeie si nimic din ceea ce este femeiesc nu mi-e strain.