Îngăduie, Doamne, să-mi închei
Rugăciunea de seară ca de-obicei:
“Bunule Dumnezeu,
Cînd ai să vrei
Să mă chemi la Tine,
Rogu-Te să-l iei
Mai întîi pe cîinele meu,
lăsîndu-mă-n viaţă pe mine:
Murind eu ar suferi el
Veghindu-mi crucea de la căpătîi.
Şi să nu mă socoți mişel,
Dar fie-mi oricît de greu,
Părinte,-ndură-Te-a-mi hărăzi,
După ce şi-o da sufletul, înc-o zi:
Ca moartea lui s-o plîng eu.”
Din volumul Vechituri şi Novitale – rime, Editura Paralela 45, 2005
Tag-uri:
caine · poezie de dragoste · poezie Ruga mea de seara · Romulus Vulpescu · Ruga mea de searaCategorii:
Cea mai frumoasa poezie
un poet genial, jucandu-se bland si inteligent dar deopotriva de ferm si clar cu poezia si cu sentimentele. A patruns adanc in tainele finite..
merita cu prisosinta elogiul nostru vesnic …
Dumnezeu sa-l ierte; doamna Ileana Vulpescu va prezint condoleante sincere si va impartasesc durerea.
D-zeu sa-l odihneasca!
Imi aduce aminte de poezia lui Spidiron Popescu – Doamne, daca-mi esti prieten 🙂