Ruxandra și Alin Burcea, de numele cărora se leagă agenția de turism Paralela 45 și Chicco România, au o poveste de dragoste în care, ca-n mai toate marile iubiri, întâi au trecut unul pe lângă altul fără să se recunoască drept suflete-pereche, deși viața le-o demonstrează, acum, în fiecare zi. Au fost colegi de facultate, la turism, s-au întâlnit pe atunci de câteva ori, dar nu dădeau semne că s-ar potrivi, așa că și-au văzut, fiecare, de viața lui. Numai că destinului nu-i pasă de alegerile noastre greșite și face el cum face și ne aduce unde ne e menit să fim.
Fotografii din arhiva personală
REÎNTÂLNIREA
După Revoluție, Alin Burcea s-a apucat cu sârg să construiască capitalismul și, pentru că turismul a fost dintotdeauna marea lui pasiune, chiar și în anii în care comunismul nu-i dădea prea multe șanse, fără să ezite și să bâjbâie după venirea democrației, a întemeiat o agenție de turism. Pe 5 aprilie 1990, când celor mai mulți dintre români încă nu le venea să creadă că sunt liberi și că pot să se apuce de treabă, Alina Burcea avea deja hârtia de înființare a Agenției de turism Paralela 45. Între timp, Ruxandra se căsătorise cu altcineva și plecase în Germania, dar lucrurile, făcute pe de lături față de firul sorții, se împotmoliseră îndată, iar ea rămăsese, din nou singură, numai că în altă țară…
Cum s-au reîntâlnit? Ca într-un film cu întorsături de scenariu… El a vrut doar să treacă pe la ea, prin Germania, să-i lase un pachet din țară, trimis de părinți. Ieșise din România cu o viză colectivă, într-un autocar plin cu turiști, iar șoferul autocarului îl lăsase chiar în fața casei în care ea se mutase, singură, după despărțire. A lăsat pachetul și-a dat să plece mai departe, dar autocarul, între timp, pornise în drumul lui. Așa că el a fost nevoit să mai stea și să se dumirească încotro s-o apuce, mai ales că, pe cont propriu, nu mai avea nicio viză, deci era complet ilegal.
Ruxandra, absolventă a unui liceu german la Sibiu și stăpână a limbii lui Goethe, n-a putut să-l lase așa, pe drumuri, și l-a însoțit, ca un fel de traducătoare, pe la tot felul de oficii pentru străini și consulate și, într-un final, după ce el s-a ales inclusiv cu o dușmănoasă viză de expulzare din partea Austriei – deci situația devenise tot mai complicată pe plan administrativ, dar complexă pe plan sentimental – el a reușit să se întoarcă în țară trecând prin Cehia.
N-a mai durat mult, și s-a întors și ea în țară…
CĂSĂTORIA
Când povestesc prin ce au trecut împreună, soții Burcea râd și acum și fac haz de necaz. De altfel, sunt mereu puși pe șotii, se iau unul pe altul peste picior și au un fel de-a se înțelege din priviri. Așa a fost de la început între ei, nici n-au vorbit prea mult, n-a fost o cerere în căsătorie clasică, plină de vorbe și ceremonii. „Când am fost la părinții ei, situația era deja subînțeleasă”, spune Alin Burcea, iar Ruxandra își amintește că a primit un inel de logodnă cu două inimioare, care-a ținut loc de orice declarație. Și că l-a lăsat pe el să organizeze nunta, spre deosebire de toate femeile lumii, care vor să coordoneze ele totul.
„Am făcut cea mai tare nuntă din anul 1993!” se mândrește Alin Burcea și acum. „Am luat Palatul lui Ceaușescu de la Snagov, când lumea încă nu știa că se poate închiria. Am făcut o masă la ai mei, care stăteau la o vilă în Cotroceni. După cununia civilă am făcut o masă la Horoscop. Cununia religioasă a fost la Biserica Elefterie, apoi am plecat cu autocarele la Snagov. A fost o nebunie, am avut de toate, inclusiv două orchestre! A doua zi, mahmuri cum eram, am luat barca lui Ceaușescu și ne-am dus până la Pacea, unde am luat masa de prânz…”
Pe Ruxandra o întreb despre rochie, desigur, iar ea mi-o descrie în nuanțe și foșnete: „Mi-am făcut o rochie foarte frumoasă, la o croitoreasă din Sibiu. Era dintr-o mătase fină, de culoare ecru, iar niște meșteșugari din Centrul Vechi mi-au făcut din materialul rochiei trandafiri de mătase, pe care i-am aplicat pe toată partea de sus a rochiei”. O rochie ca o grădină și o poveste de dragoste care a continuat să înflorească în fiecare an…
PROIECTE DE VIAȚĂ
La mai puțin de doi ani de la căsătorie a venit și vestea sarcinii. Ruxandra nu se simțea foarte pregătită, dar soțul ei, da, așa că au așteptat, împreună, cu bucurie, sosirea celei care avea să se dovedească minunea vieții lor. Odată cu copilul, fiindcă s-au trezit în situația de-a nu găsi toate lucrurile pe care și le-ar fi dorit, le-a venit și ideea de a aduce în România afacerea Chicco, răspunderea revenindu-i în totalitate proaspetei mămici.
Ioana, unica fiică a familiei Burcea, va împlini anul acesta, în iunie, 21 de ani, și va termina facultatea la Londra. Business-ul Chicco a crescut și el și s-a răspândit prin toate orașele țării – în vreme ce Paralela 45 a devenit un reper pentru lumea turismului – pentru că soții Burcea știu să fie manageri implicați și pricepuți în toate proiectele lor de viață care contează: Ioana, mai presus de toate, iar apoi Paralela 45 și Chicco.
Îi întreb dacă a fost greu să facă atâtea în plan profesional… Iar Ruxandra îmi răspunde zâmbind: „A fost frumos, n-a fost greu. Noi ne-am împărțit mereu foarte bine treburile. Diviziunea sarcinilor este precisă, Alin are 51% în tot ce privește deciziile de business și invers la tot ce ține de casă, copil, câini, am eu 51%. Nu ne încurcăm unul pe altul niciodată. În plus, noi am fost prieteni foarte multă vreme înainte să fim împreună și, în continuare, suntem foarte buni prieteni. În momentul în care mi se întâmplă ceva bun sau rău, prima persoană pe care vreau să o sun este el. Cred că asta este cel mai important într-o relație, să poți păstra prietenia. Toate celelalte lucruri se transformă, dar prietenia poate rămâne neschimbată între doi oameni”.
Sunt activi, implicați în permanență în proiecte noi, sunt veseli și plini de viață, iar acesta e un alt secret al legăturii lor incerdibile. Fac împreună și planuri de business, și de viață. De exemplu, finisează construcția unor blocuri la Snagov și le pregătesc de vânzare. Apoi, se tot gândesc împreună unde să închirieze un apartament la Paris, fiindcă fiica lor vrea să facă un masterat la o universitate franceză și visează să-i fie amândoi alături, cât de mult posibil, fie pe rând, fie amândoi odată… Iar apoi nu exclud s-o mai urmeze la un alt masterat în businees, în America, deci, din când în când, își pregătesc dorurile și pentru New York.
În vreme ce atâtea călătorii dincoace și dincolo de marile oceane, ne-ar timora pe cei mai mulți dintre noi, pe soții Burcea nu fac altceva decât să-i lege și mai mult.
„Eu sunt mai pragmatic și fac planuri pe cinci ani”, mărturisește Alin Burcea. „La mine intervine și activitatea mea de zi cu zi care mă obligă să fac acest lucru. În februarie 2016, eu definesc ce facem în 2017. În ianuarie, februarie, rezolvăm deja Revelionul următor, rezervăm camere, avioane. Când îmi fac planuri, le fac pe termen lung și foarte lung”. Iar din toate planurile sale pe cel mai lung termen cu putință fac parte frumoasele vieții lui, Ruxandra și Ioana, pe care, deși a căpătat între timp o fobie și nu mai poate zbura cu avionul, le urmează până la capătul lumii, urcându-se cu drag, în mașină, tren sau vapor…
REUȘITA
Fiica lor, Ioana, se pregătește pentru absolvirea unei facultăți de business la City College London, cu specializare în marketing. Ei își doresc pentru fata lor să „își facă mâna” în business în altă parte, în alte țări, deși bănuiesc că, până la urmă, va trebui să preia ea conducerea afacerilor familiei. „Nu are încotro, că nu avem cui să vindem. Va putea face două, trei lucruri colaterale, dar, în principiu, va trebui să lucreze și la firma noastră”, mă lămurește Alin Burcea. Iar Ruxandra îmi dă mai multe amănunte legate de felul în care sunt legați unul de celălalt. „Ea este singurul nostru copil, iar asta ne face pe toți trei să fim foarte legați, nu ne avem decât pe noi, nu ne împărțim, suntem o echipă mică și foarte legată. Cred că una dintre marile noastre reușite este această relație absolut specială cu Ioana”…
I-au dat fiicei toată libertatea din lume. I-au pus chiar ei un pahar de vin când au considerat să poate să-l încerce și nu i-au interzis deloc să fumeze – și, culmea, având toată libertatea din lume să facă tot ce vrea, fata a refuzat în mod firesc toate tentațiile vicioase. În schimb, au împins-o de la spate când a venit vorba de învățătură. „Am încercat să îi insuflăm ideea că atât timp cât treaba noastră e munca, prin care trăim și mergem mai departe, treaba ei este școala și, indiferent ce s-ar întâmpla, ea trebuie să rămână pe locul întâi, pentru că lucrul cel mai important este să ne vedem de drumul nostru în viață”.
Și, într-adevăr, Ioana a avut rezultate excepționale în școli. A făcut grădinița la British School, Cotroceni, după aceea a făcut doisprezece ani de Școală Americană și pentru studiile superioare a plecat la Londra. Acum vorbește și scrie mai ușor în engleză decât în română, iar franceza și-o va exersa și aprofunda în anul ce urmează.
TURISMUL ROMÂNESC
Îi întreb dacă pot lăsa businessul pe mâinile celor din echipa lor ca să aibă mai multă libertate, iar asta deschide porțile discuției fierbinți și dureroase despre condițiile în care se fac business-urile în țara noastră.
„Noi avem o echipă foarte bună, excepțională, putem lăsa totul pe mâna lor. Dar ca să meargă un business pe bune în România trebuie să fii implicat, altfel nu iese”, spune Alin Burcea. „Acum douăzeci și cinci de ani, haosul legislativ era total. Desigur, în perioadele de haos se fac bani, că nu sunt legi. Eu am o problemă mare și cu faptul că foarte multă lume este neserioasă… În prezent, s-au mai ușurat lucrurile. ANAF-ul nu mai este o sperietoare pentru mine. Dacă ANAF-ul nu colectează banii ca lumea, nu putem avea scăderi de taxă. Prin urmare, eu nu-l văd ca pe un factor de regres, ci ca pe unul de progres”
În schimb, în ceea ce privește situația particulară a României în ceea ce privește turismul… „Parcă suntem loviți de blestemul Mioriței!, spune, râzând, Alin Burcea. „Până și bulgarii sunt mai pragmatici, nu sunt franțuziți, nici cosmopoliți, dar fac lucrurile temeinic. Se pot câștiga bani din turism, dar oamenii nu par să înțeleagă asta. Pentru promovarea României s-a alocat cât aveam eu la Minister acum cincisprezece ani, nu este posibil așa ceva! Nu putem să aducem străini tocmai pentru că nu avem o strategie de a-i aduce. Dacă m-ar pune mâine ministru, aș putea aduce patru milioane de străini în loc de două, dar având un buget de promovare! Participarea noastră la târguri este doar un început, dar nu-i suficientă. Litoralul este plin, nu Litoralul este problema, ci stațiunile balneo, de care nu se preocupă nimeni, sau zona de munte. Acesta este blestemul Mioriței, nu ia nimeni nicio măsură.”
VACANȚELE
Soții Burcea figurează în topurile oamenilor de afaceri cu mulți bani, dar recunosc că au fost și perioade grele pe care au fost nevoiți să le străbată. „Am avut o perioadă foarte grea în 1996. Atunci au crescut foarte mult dobânzile, iar noi ne-am vândut casa ca să achităm niște credite!”.
Dar au reușit să readucă lucrurile pe făgaș și să meargă mai departe cu business-ul și cu viața lor frumoasă de acasă, cu vacanțele grozave pe care le-au făcut și le fac în continuare.
La ritmul în care muncesc, nici nu-și imaginează că ar rezista fără să-și ia o vacanță o dată la trei luni. „Tehnic, vacanța este posibilitatea de a-ți reface forța de muncă și de a merge mai departe”, o definește el, iar ea completează: „Este o rupere de ritm… Intri într-o altă lume, în care încerci să nu vorbești de ceea ce vorbești în fiecare zi a vieții tale, iar asta înseamnă enorm”.
Au călătorit în toate colțurile lumii. Faptul că Alin Burcea nu mai zboară, după ce, în urmă cu doisprezece ani a fost implicat într-un incident în care avionul era cât p’aci să se prăbușească, le limitează puțin opțiunile, dar, și așa, merg adesea în destinații îndepărtate.
Au fost în Maroc cu mașina. Pregătesc un drum în Azerbaidjan, Iran, Armenia, Georgia… O vacanță superbă, recentă, a fost cea din America. Fetele au zburat la New York, el a venit cu vaporul. Au stat câteva zile în Marele Măr, după aceea au închiriat o mașină și am făcut un road-trip spectaculos până la Miami… În Marea Britanie au fost de multe ori, trecând prin toate țările britanice, în călătorii superbe.
Dar cel mai frumos loc din lume pentru ei este, însă, Năvodariul. Stau în fiecare vară câte o lună în casa lor de la Năvodari, un apartament senzațional pe malul mării. „Cea mai bună investiție din toată viața noastră a fost acest apartament de la Năvodari, într-unul dintre primele blocuri care s-au construit pe o plajă virgină, blocuri care au temelia în nisip. Îl avem de vreo cincisprezece ani și am trăit aici cele mai frumoase vacanțe, avem amintiri superbe… De la noi din casă și până la apă cred că faci șase minute pe jos. Iar dacă stai noaptea cu terasa deschisă, din dormitor se aud valurile lovind plaja…” spune Ruxandra, nostalgică.
O TAINĂ
Închei conversația noastră rugându-i să-mi împărtășească un secret care îi face să fie împreună, să reziste tentațiilor, să știe că nu se vor despărți niciodată.
Se uită unul la celălalt și își zâmbesc într-un fel care e el însuși o taină.
„Te gândești la ce contează cu adevărat și mergi mai departe împreună”, definește Ruxandra Burcea mersul înainte al poveștii lor.
„Pui în balanță ce câștigi și ce pierzi atunci când ești pe punctul să faci lucruri care ar putea strica armonia. Și atunci vezi clar prioritățile”, mărturisește Alin Burcea.
Nu rostește niciunul cuvinte mari precum iubire, fidelitate sau eternitate. Dar văzându-i împreună, nici nu simți nevoia să le rostești. Doar îi privești și le simți.
