Sanda Taranu: Pe sotul meu l-am iubit foarte mult si il iubesc si acum, dupa atata vreme!

S.T.: Norocul meu a fost ca era transmisiune alb-negru si nu s-a vazut cum mi-a navalit tot sangele in obraji. Bineinteles ca am zambit si am mascat totul…
E.P.: Daca ar fi sa rasfoim un album de amintiri de la Televiziunea Romana, ce ati pune pe primele pagini? Sunt convinsa ca sunt milioane de momente… Poate Cerbul de Aur ar fi printre ele…
S.T.: Oh, Cerbul de Aur! Ce momente frumoase! O perioada s-a interrupt Cerbul de Aur, pentru ca nu au fost bani. Apoi a aparut din nou… Mi-a parut bine ca s-a facut in sala si nu afara, asa cum s-au facut editiile de dupa 1990. In sala a fost cu totul altceva. Publicul se comporta altfel…  La televiziune se facea foarte multa cultura. Noi aveam un public educat si avizat. Ne dadeam seama de asta din scrisori. Iar in sala, la Brasov, era respectul intrarii intr-un templu. Am mai fost invitata la Cerbul de Aur de dupa 1990, mai ales in perioada in care eram in Consiliul de Administratie al TVR. Dar cand vedeam ca publicul se comporta altfel… Cu Cerbul de Aur, noi am intrat atunci in elita lumii muzicale! Se dusese voba despre buna organizare! Cei mai mari artisiti au acceptat sa vina la editiile care au urmat. Mi-a parut bine. Era o reusita a Televiziunii, nu m-am gandit la mine. Eu am avut sansa sa prezint o editie. Dar pentru Televiziune, Cerbul de Aur a fost un moment foarte important.
E.P.: Iar alte emisiuni cu miza din cariera dvs.?
S.T.: Au fost si altele. Au fost spectacole de varietati cu public si serile romanesti de televiziune, prezentate in strainatate.

Un mare dramaturg a scris o piesa pentru televiziune, care s-a numit „Sanda”. Si era vorba despre mine. Si nu m-au lasat sa joc

E.P.: Pentru ca eu spuneam ca ati fost intotdeauna o prezenta frumoasa, se cuvine sa imi si justific afirmatia. Stiu ca, la un moment dat, erati sanctionata. Dar nu ar fi fost vorba doar de cenzura…
S.T.: Ma abonasem la sanctiuni…
E.P.: …Dar sanctiunea insemna sa fiti trimisa la radio.  Deci iata ca frumusetea dvs. deranja…
S.T.: Niciodata nu m-au sanctionat financiar. Nu era placut sa ti se intample asta…
E.P.: Dar pe cine deranja frumusetea dvs.?
S.T.: In viata asta exista si oameni care vor sa provoace mici conflicte. Incearca. Nu totdeauna reusesc. Cu mine nu reusesc. Cu mine nu reuseste nimeni sa se certe, chiar daca vrea. Mai sunt si mici invidii… Asa incerc sa-mi explic… Eu nu vorbesc de echipa, vorbesc de decidenti. Si nu decidentii mari, ci sefii…
E.P.: Dragostea dvs. pentru echipa a existat pentru ca v-ati dat demisia din TVR de doua ori. Si ati ramas, datorita echipei.
S.T.: Da, de doua ori. Nu am ramas datorita echipei…
E.P.: Dar datorita cui?
S.T.: A doua oara… faceam si lucruri nesabuite. Dar a doua oara am facut-o pentru ca un mare dramaturg a scris o piesa pentru televiziune, care s-a numit „Sanda”. Si era vorba despre mine. Si nu m-au lasat sa joc. Adica s-a pus piesa, la televiziune, pentru ca era foarte buna. Eu cand am vazut asta, abia asteptam sa joc, in sfarsit! Eram convinsa ca voi fi distribuita, pentru ca era vorba despre mine. Si… nu m-au distribuit. Si atunci a fost a doua oara cand mi-am dat demisia. Mi-am scris-o in graba si am plecat acasa. Nu-mi iesise din minte ideea ca trebuie sa ma intorc in teatru. Numai la asta ma gandeam.
E.P.: Cand v-ati impacat cu gandul acesta?
S.T.: Abia dupa asta, cand am fost chemata de Presedintele de atunci al Televiziunii. Putea sa nu ma cheme… Il cheama Valeriu Pop. A fost unul dintre cei mai buni presedinti. M-a chemat atunci, eu fiind foarte hotarata sa parasesc Televiziunea. D.R.Popescu a scris aceasta piesa. Eu nu-l cunosteam. L-am cunoscut aproape de anii 2000, la o lansare de carte. Abia atunci ne-am cunoscut… Cu ani in urma, Valeriu Pop m-a determinat sa raman. Mi-a spus ca gresesc daca plec, mi-a explicat de ce nu ma distribuie si mi-a spus ca, in calitatea pe care o am, sunt obligata sa fac si emisiuni de protocol si ca, in calitatea pe care o am, omul ma cunoaste intr-o anumita postura… ca sunt a Televiziunii, nu un personaj intr-o piesa de teatru, indiferent cat de buna ar fi fost ea.
E.P.: Acum mai sunteti „A televiziunii”?
S.T.: Da, eu inca ma consider a Televiziunii. A Televiziunii Romane. Eu sunt atat de legata de aceasta institutie care acum trece printr-un moment foarte greu…
E.P.: Urmarti ce se intampla?
S.T.: Urmaresc, dar nu stiu foarte exact ce se inttmpla.
E.P.: Cand ati fost ultima data invitata la Televiziunea Romana?
S.T.: Au fost niste emisiuni cu prilejul implinirii a 55 de ani de TVR. Atunci.

Sotul meu nu a vrut niciodata sa fiu actrita

E.P.: Dorul acela pentru scena nu cumva era intensificat si de sotul dvs.?
S.T.: Nu, sotul meu nu a vrut niciodata sa fiu actrita. Dar se impacase cu gandul…
E.P.: Dar domnia sa primea dragostea spectatorilor…
S.T.: Da, dar asta banuiesc eu, pentru ca el nu m-a ajutat deloc cand am dat examen la Tetaru.
E.P.: V-ati cunoscut cand dvs aveati 17 ani si erati la mare, cu mama si cu sora dvs. Atunci Nicolae Taranu a facut o gluma cu cineva din echipa si a spus „Eu aici raman”, cand v-a vazut. Avea foarte multe admiratoare, dvs. erati dorita de orice barbat…
S.T.: Nu, nu eram. Nu cred.
E.P.: Mi s-a parut foarte interesant ca, avand o casnicie atat de frumoasa, intr-unul dintre cele mai recente interviuri pe care le-ati dat, ati spus asa „nu i-am lasat niciodata sentimental ca as fi topita dupa el”.
S.T.: Nu i-am dat sentimentul asta, dar l-am iubit foarte mult si il iubesc si acum, dupa atata vreme!
E.P.: Cum se face ca o dragoste sa reziste timpului, sa reziste greutatilor?
S.T.: Tocmai pentru ca am trecut amandoi prin greutati. Nu e usor sa faci meseria asta, nu e intotdeauna viata roz! Nu intotdeauna iti ies lucrurile asa cum iti doresti. Numai eu stiu cate nopti n-am dormit pentru ca stiam ca nu mi-au reusit lucrurile asa cum imi propusesem. Telespectatorii nu stiu asta. Intotdeauna imi reposam.

Nu imi doream ca viitorul copil sa umble cu cheia de gat pentru ca noi suntem la serviciu, de dimineata pana seara

E.P.: Televiziunea v-a acaparat. Din cate stiu, nu ati hotarat niciodata sa deveniti mama. Gresesc?
S.T.: Nu…
E.P.: A fost o decizie atat de rationala?
S.T.: Acum imi pare rau, dar atunci nu aveam timp. Nu am avut nici curajul… si nici nu imi doream ca viitorul copil sa umble cu cheia de gat pentru ca noi suntem la serviciu, de dimineata pana seara. Si sotul meu ocupat tot timpul – dimineata repetitii, seara spectacole – facea si cate doua, uneori chiar trei premiere pe an. Asta este foarte mult pentru un cantaret. Eu eram la televiziune… ori de cate ori era nevoie. Si era nevoie!
E.P.: Daca ati putea schimba ceva din trecut, ati schimba acest lucru?
S.T.: Nu. Nu, nu! Am muncit foarte mult, dar mi-a placut ceea ce am facut. Eu cand mi-am dat seama ca asta este drumul meu si ca asta trebuie sa fac, m-am pus pe treaba. Iar faptul ca telespectatorii m-au incurajat…
E.P.: Si au fost o prioritate…
S.T.: Da… Erau mai importanti decat orice!
E.P.: Ce a insemnat pentru dvs. cariera aceasta, din punct de vedere financiar? Pentru ca stelele televiziunii din strainatate, atunci cand hotarasc sa se retraga, au cel putin trei resedinte, masina cu sofer la scara
S.T.: Si eu am avut masina cu sofer. Nu la scara, dar oricum am avut pentru ca la pranz mergeam acasa si apoi trebuia sa ma intorc…
E.P.: …Asta atunci. Dar acum?
S.T.: Acum?!  Cum e acum?! …. Atunci am avut un salariu bun, care nu m-a facut sa ma gandesc niciodata cu ingrijorare la ziua de maine. Dar modest. Nu cine stie ce. Era un salariu corect. Am fost ajutata de Televiziune in privinta tinutei, cand Televiziunea isi permitea inca acest lucru. Mergeam la casa de moda, dar nu luam niciodata ceea ce se prezenta pe podium, luam ceea ce se potrivea pentru televiziune. Mai tarziu, cand lucrurile s-au complicat din punct de vedere financiar si Televiziunea nu a mai avut bani imi dadeau sase bluze pe an, doua rochii, o fusta si, cand ma duceam la Serile de Televiziune aveam un costum-taior.
E.P.: Facand o comparatie cu ce se intampla atunci si ce se intampla acum cand, probabil, ar fi trebuit sa aveti bani pusi deoparte, cum este?
S.T.: Sigur ca este mai greu acum, dar noi suntem niste oameni foarte modesti si nu ne-am gandit niciodata – nici atunci – la cat castigam sau sa castigam mai mult. Nu! Ne faceam meseria din placere si cu pasiune.
E.P.: Romanii au mai avut o data incredere in dvs. La protestele de la Universitate la sfarsit de 2011, inceput de 2012, cand v-au vazut in strada alaturi de ei.
S.T.: Da, e adevarat. Am fost foarte impresionata!
E.P.: Ce ati schimba din politica de astazi, ca sa ne fie putin mai bine?
S.T.: Multe. Dar as vrea niste conducatori care sa foloseasca cuvantul care zideste, sa foloseasca cuvantul care sa ma mobilizeze, care sa imi dea speranta de mai bine. Vreau conducatori care sa nu ma demobilizeze, sa imi dea incredere ca va fi mai bine. Unul dintre acesti oameni a spus „Vreau o Romanie puternica!”. Asta este cuvantul care imi trebuie mie – o Romanie puternica! Nu vreau un conducator care sa imi spuna ca va fi un dezastru! Trebuie sa avem incredere ca va fi mai bine. Si va fi mai bine, sunt convinsa de asta!
E.P.: Va e dor de telespectatori, citesc asta in ochii dvs.!
S.T.: Imi sunt dragi!
E.P.: De ce ati hotarat sa-i parasiti? Pentru ca se stie ca Televiziunea Romana a incheiat colaborarea cu dvs. atunci cand dvs ati spus ca este momentul sa va opriti.
S.T.: Nu… Dupa ce am hotarat sa ma opresc din activitatea de crainic-prezentator pentru ca asa am crezut ca e bine… Era la putin dupa evenimentele din 1989, deci era anul 1990, prin iunie trebuie sa fi fost. Era o debandada in perioada aceea, in care eu nu puteam sa lucrez. Eu sunt obisnuita sa fie disciplina, sa fie niste reguli. Colaborarile au continuat – am lucrat la Teleenciclopedie, am facut traduceri si, cu timpul mi-am dat seama ca am mai mult timp liber si am facut o emisiune „Un zambet pentru varsta a treia”. Eu lucram la Directia Programe. La vremea aceea, cei care lucrau in aceasta Directie nu faceau emisiuni. Or eu, vrand sa fac aceasta emisiune, trebuia sa fiu girata de cineva. M-a girat domnul Dumitru Morosanu, care, la vremea aceea, era Directorul Directiei de Muzica si Varietati. A spus ca ma gireaza dar ca nu are echipa de filmare si ca va trebui sa ma descurc cum pot. Toti operatorii au venit sa lucreze cu mine. Le-am spus ca nu ii pot plati. Au venit de bucurie.
E.P.: De ce s-a terminat emisiunea?
S.T.: Pentru ca, la un moment dat, s-a schimbat conducerea. S-a schimbat tot… A fost un partid, a venit alt partid…
E.P.: TVR este o institutie politizata?
S.T.: Cred ca nici nu se poate atfel! E televiziune public, iar ea, probabil…. E foarte greu sa te delimitezi complet, sa ramai neutru. Cel care este la putere, vrea sa-l servesti.
E.P.: Ati fi putut sa supravietuiti nebuniei din peisajul mediatic de astazi?
S.T.: Nu stiu. Eu, de obicei, ma adaptez destul de usor. Dar nu ma adaptez la orice, nu accept orice. Mai degraba as renunta, decat sa fac ceea ce nu trebuie!