Oricât de dragi mi-ar fi sărbătorile românești, cu evadarea din postul Crăciunului direct în mirosul îmbietor de sarmale, caltaboși și tigăi sfârâinde, pline de pomana porcului, parcă tot mai fermecătoare s-au așezat, în aducerile mele aminte, târgurile de Crăciun cu adieri de vanilie, scorțișoară și parfum de brad argintiu pe care le-am trăit pe alte meleaguri.
Nu vreau să spun că sunt neapărat mai frumoase sărbătorile în marile țări ale lumii, dar faptul că, dincolo de hotare, descoperi, de fiecare dată, ceva nou, menit să-ți răsfețe simțurile și să se așeze direct în sipetul cu amintiri de preț pe mine mă face să-mi doresc măcar o evadare la început de decembrie într-o altă țară, în care văzduhul răsună de jingle bells, iar cadourile de la moș sunt împachetate în hârtie lucioasă și-n speranțe de nerefuzat pentru anul ce vine.
Am fost, o singură dată, înainte de sărbători, la Chicago, și n-am să uit nicicând orașul clipocind de lumini de aur, țărmul înghețat, dar atât de strălucitor al lacului Michigan și chioșcurile la care spiridușii ne pregăteau căni cu punch aromat, atât de dulce, încât buzele noastre amenințau să nu se mai desprindă niciodată din sărut. Mă întreb și acum, câteodată, mai ales când vine iarna din nou, cum de s-au desprins, totuși, de ce s-au desprins și, da, ce-am simți, dacă peste atâția ani, ne-am revedea în piața în care Crăciunul pogoară odată cu Thanksgiving Day și rămâne în inimile tuturor norocoșilor care au avut șansa să-i treacă prin cărările de aur.
Am fost altcândva la Copenhaga, și m-am plimbat prin Grădinile Tivoli, preschimbate în cel mai năucitor de frumos târg de Crăciun, cu ape înghețate și bărci în care te legănai în cântec de dor, cu daruri fascinante pentru cei de acasă și amintiri numai bune de fixat la rever, ca niște flori, chiar dacă de gheață. Iar la Madrid, în piața principală a orașului, am să-mi amintesc mereu cum, deși era frig, nu simțeai iarna, atât de multe și de calde erau culorile alese pentru a împodobi cel mai vesel târg de Crăciun, strălucind printre luminițe și arătându-și în toată splendoarea scenele cu personaje din povestea creștină a nașterii Mântuitorului.
Târgul de Crăciun din Piata Vorosmarty din Budapesta mi s-a părut picant și fascinant, dulce și amar, împărțit între amărăciunea așteptării unui telefon care nu mai venea și dulceața figurinelor de marțipan pe care am învățat să le modelez cu propriile mâini. Iar cel de la Praga, așezat în piața orașului vechi, a rămas în sufletul meu ca o întâlnire înaltă și demnă, precum bradul cel maiestuos în jurul căruia ne învârteam cu toții, amețiți de bucurie, de magia sărbătorii și poate și puțin de la aromele vinului fiert…
Îmi plac și târgurile…
… CITEȘTE MAI DEPARTE PE SigurantaFinanciara.ro
