fbpx

Tudor Arghezi – Tare sunt singur, Doamne, si piezis!

de

„Dragostea totala e un complex de trup si sentimente, laolalta… Fara participarea intensa a sufletului, dragostea e o pilitura de oase si o goana de cai in agonie.“
(Tudor Arghezi)

Aripi
Muncesc in mine aripi sa-ncolteasca,
Dintr-o pruncie ingereasca,
Si neputind iesi la cer, sa bata,
Ma doare carnea-n umeri, singerata.

Cautare
Durerea mi se pierde-n fum,
Tot cautind un vreasc de rost
Intr-aste drumuri fara drum,
In care toate doar au fost,
Si nu mai sint acum.

Dor
Mi-e dor de tine, zvelta mea femeie,
De gura ta de orhidee,
De sinul tau cu bumbi de dude,
De buzele-ti carnoase, dulci si ude,
Mi-e dor de tot ce se ascunde,
De soldurile tale tari, rotunde,
De genunchii tai mi-e dor,
Sa-mi stringa capul inlauntrul lor.

Dorinta
Sa ne oprim? Un cintec ne vine de la han.
E vinul bun si patul adinc si tu esti dulce.
Si-ai vrea, invaluita in parul tau balan,
Pe jaruri carnea noastra, de vie, sa se culce.

Femeie
Femeie scumpa si ispita moale!
Povara-acum, cind, vie, te-am pierdut,
De ce te zamislii atunci din lut
Si nu-ti lasai pamintul pentru oale?

Jertfa
Durerea noastra-aduce cald si bine
Celor hraniti cu jertfele din noi.
Eu, noaptea, ca un pom, ascult in mine
Cazind, miloase-n cuiburi, sfinte foi.

Iubire
De ce-ai cintat? De ce te-am auzit?
Tu te-ai dumicat in mine vaporos –
Nedespartit – in bolti
Eu veneam de sus, tu veneai de jos.
Tu soseai din vieti, eu veneam din morti.

Logodna
Ce sufar mi se pare ca-ti este de durere,
De fata-n tot ce naste, de fata-n tot ce piere,
Apropiata mie si totusi departata,
Logodnica de-a pururi, sotie niciodata.

Minciuna
Tu te-ai pierdut din drumul lumii ca o sageata fara tinta,
Si frumusetea ta facuta pare-a fi fost ca sa ma minta.

Ruga
M-as umili acum si m-as ruga:
Intoarce-ma, de sus, din calea mea.
Muta-mi din ceata mina ce-au strivit-o muntii
Si, adunata, du-mi-o-n dreptul fruntii.

Singuratate
Tare sint singur, Doamne, si piezis!
Copac pribeag uitat in cimpie,
Cu fruct amar si cu frunzis
Tepos si aspru-n indirjire vie.

Suflet
Sufletul meu e ciine credincios
L-am dezlegat adeseori din lant,
Adeseori din cusca lui l-am scos
Si l-am tirit pina la sant,
Pina la santul intaririi mele,
Ca sa-l inec in zmircul dintre stele.

Uitare
Voiai sa uiti de tot, sa uiti de toate,
Si, incercand, vazusi ca nu se poate.
Sa fie leac? Sa ti-l aduca cine?
Ca mortile, si ele, se-ngramadesc in tine.

Vindecare

De cind mi-ai pus capul pe genunchi, mi-e bine.
Nu stiam ca ma voi vindeca de mine cu tine.
Vorbele, gindurile, impletirile, crezusem ca-mi ajung.
Nu stiam. Au zvicnit umerii, au crescut bratele: fusesem ciung.

 

Comentarii

  • Cand m-am rugat lui Dumnezeu sa-mi dea intelepciune nu am stiut ca ma trimite sa citesc pe Arghezi.Mi-a dat ARIPI sa caut in SUFLET.

    ela_IC noiembrie 19, 2010 1:51 pm Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.