Aurora Liiceanu: Nu spuneti tot, nu spuneti repede!

Desi vorbim excesiv despre comunicare, uitam ca regula „ce spui, cum spui, cui spui si unde spui“ se aplica diferentiat, in functie de context. La slujba, cu prietenii, acasa, in pat sint contexte diferite care implica persoane diferite. Cercetatorii relatiilor intime considera ca exista o etica a iubirii, cu reguli nescrise, pe care le aplicam si in care comunicarea este esentiala. A spune despre tine se cheama, in limbajul psihologic, dezvaluirea sinelui sau auto-dezvaluire. Informatia despre sine se livreaza celuilalt lent, treptat, asa cum desfaci foile unei cepe. Strat dupa strat. Mai recent, un psiholog, Sid Jourard, a scris o carte numita „Arta autodezvaluirii“. Concluzia lui este ca nu trebuie sa fii nici un „sub-dezvaluitor“, dar nici un „super-dezvaluitor“. Nu trebuie, deci, nici sa dai celuilalt prea putine informatii despre tine, dar nici sa spui mai mult decit trebuie. E necesar sa existe moderatie.
Sid Jourard considera ca se poate construi o scala a riscurilor. Riscul cel mai mare este furnizarea informatiilor care privesc viata intima, trecutul erotic, preferintele sexuale, experientele intime. Riscul este doar un factor, dar mai exista si alti factori: profunzimea informatiei (nu este oare prea intima informatia si prea repede data?), impactul ei (schimba informatia relatia cu celalalt?), acceptanta (va fi acceptata informatia data, va fi perceputa necritic, fara prejudecati?), implicatia (ii pasa celuilalt de mine?), sensibilitatea (va fi celalalt placut impresionat, socat?), rasplata (ma va ajuta dezvaluirea sa fiu mai aproape de celalalt, ce riscuri am?).

Iata nivelele de risc, incepind cu treapta de jos, de risc mic:
1. informatii neimportante, generale;
2. informatii despre virsta, religie, activitati preferate;
3. opinii despre casatorie, copii, valori, credinte;
4. informatii despre stilul de relatii, capacitatea de a se relationa, atitudini;
5. informatii intime, probleme personale, experiente negative, trecutul erotic, dezamagiri, insatisfactii, reprosuri aduse vechilor iubiti, preferinte.

Cu totii stim ca exista un moment in constructia unui cuplu in care se ajunge inevitabil la trecutul erotic. Furnizarea acestor informatii face sa creasca intimitatea si coeziunea intre iubiti. Fiecare isi spune istoria sentimentala. Fiecare este curios. Fiecare minte mai mult sau mai putin sau omite constient sau neconstient.

Fereastra lui Johari

Metafora cepei se insoteste de o alta metafora, cea a ferestrei. Imaginati-va o fereastra cu patru geamuri, deci cu patru patrate.
Primul, numit „deschis“ se refera la ceea ce stim despre noi, dar stiu si altii, al doilea, numit „ascuns“, se refera la ceea ce stim despre noi, dar  nu stiu altii, nu sint dezvaluibile facil, este lumea secretelor, al treilea, numit „orb“, se refera la ceea ce altii stiu despre tine, dar tu nu stii si, in fine, al patrulea, numit „necunoscut“ se refera la zona potentialitatii necunoscute a oricarei persoane, neexplorata si neexprimata niciodata total. Noi deschidem si inchidem aceste geamuri.

Sa spui? Ce cistigi?

O data ce spunem celuilalt despre fostele iubiri, ce am trait si simtit alaturi de altcineva, dezvaluirea aduce unele avantaje: celalalt ne cunoaste mai bine, poate anticipa reactiile noastre, stie ce simtim in diferite situatii. Mai mult decit atit, dezvaluirea naste dezvaluire: celalalt va face la fel, isi va povesti vechile iubiri, suferintele si placerile trecute. Norma de reciprocitate va functiona: vreau sa-ti stiu trecutul si tu-l vei sti pe al meu. Cu gratie, putem ocoli ceea ce ne pune intr-o lumina proasta sau ceea ce nu sintem siguri ca va accepta celalalt.

Sa spui? Ce pierzi? Ce riscuri ai?

Exista, ca peste tot, si riscuri ale dezvaluirii. Mai intii, este posibil ca celalalt sa nu aiba o impresie favorabila aflind lucruri cu care nu este de acord, poate chiar sa te respinga. Apoi, capitalul de informatii despre tine poate duce la cistigarea unei pozitii de putere, exploatind vulnerabilitatile pe care ti le cunoaste. A detine informatie – indiferent de care si in ce context – inseamna putere. Ea poate fi folosita pentru a jigni, umili, degrada pe celalalt, fie in spatiul intimitatii, fie, mai grav, in cel public. Ce-ar fi ca, stiind ca ai umblat in portofelul unui iubit ca sa vezi citi bani are sau citi ani are, sa o spuna public, mai tirziu, pentru a se razbuna sau pentru a te jigni? Mai exista si ingaduinta erotica a primelor momente ale unei relatii, cind oamenii sint mai dispusi sa inteleaga ceea ce mai tirziu resping sau critica.
Nu spuneti tot, nu spuneti repede. Asteptati si ginditi-va mereu: nu este oare inutil – pentru relatie – sa spun?
Transparenta totala, se spune, omoara acel minim mister pe care orice persoana trebuie sa-l pastreze pentru a mobiliza si pastra interesul celuilalt.
Si nu uitati: cercetarile sustin ca femeile nu numai ca sint mai curioase, dar si spun totdeauna mai mult decit barbatii. Inteligent este sa ne amintim de vorbele lui Adamo, dintr-un cintec cu text cum astazi nu prea mai exista la noi, vorbe care contin un adevar adinc: „Nu uita, iubito, ca fostele mele iubiri m-au facut sa fiu cel pe care acum il iubesti“.

ACEST MATERIAL ESTE PROPRIETATEA EXCLUSIVA MAREA DRAGOSTE / www.revistatango.ro SI NU POATE FI PRELUAT, INTEGRAL SAU FRAGMENTAR, FARA ACORDUL SCRIS AL DETINATORILOR ACESTUI SITE.
contact mareadragoste@revistatango.ro