Dan Teodorescu s-a luat, de unul singur, la intrebari, si a raspuns propriilor indiscretii cu sinceritate si haz nebun. Solistul formatiei „Taxi” deschide o serie inedita si, speram, interesanta, de autointerviuri menite sa testeze naturaletea, generozitatea destainuirilor si umorul vedetelor de pe la noi.
Dan Teodorescu, cine esti tu, de fapt?
Sint un barbat simplu, viu si foarte constient de asta.
Care este cea mai pregnanta componenta a ta, ca om?
Pasarea. Adica opusul nepasarii.
Cum te manifesti cind esti indragostit?
Copilareste.
Ce te sensibilizeaza?
Durerea, la un pol, si bunatatea, la celalalt.
Cum reactionezi in fata prostilor?
Pasnic. N-am incotro. Altfel, ar insemna sa-mi trag si mie cel putin doua-trei perechi de palme pe zi.
Ce te relaxeaza dupa o zi grea?
Mai un Sudoku, mai un film, mai o stare de prostratie…
Care este imboldul care te face sa nu abandonezi, cind lucrurile se desfasoara impotriva-ti?
Stiu, tot timpul, ca Dumnezeu imi da. Macar atita bun simt sa am, sa-mi bag singur in sac.
Autoironia este o modalitate de aparare?
Nicidecum, este o stare de spirit. Simt nevoia sa iau pe cineva la misto si eu imi sint, intotdeauna, cel mai la-ndemina.
Cit de greu iti revii dupa un esec?
Greu. Prea greu, dupa gustul meu. Se pare ca nu am un EQ (nr: coeficient de inteligenta emotionala) prea mare. Nu ca IQ-ul ar fi.
Care crezi ca este albumul care te caracterizeaza cel mai bine?
Albumul care ma caracterizeaza cel mai bine este „A Night at the Opera“. Pacat ca nu-i al lu’ Taxi.
Romantic, malitios, naiv, frustrat? Care cuvint simti ca te „radiografiaza”?
Sint, categoric, un naiv. Inca mai cred ca toti oamenii sint, in esenta, buni, ca banii n-aduc fericirea, ca iubirea e neconditionata, ca nu vom mai impusca animale aiurea-n padure si ca, daca, totusi, vom simti nevoia sa-mpuscam ceva, ne vom impusca-n picior, ca sa vedem, cu ocazia asta, si cum e.
Ti-ai inteles rostul pe pamint?
Eu, da. Pamintului cred ca nu-i e, inca, foarte clar.
Ce te enerveaza cel mai rau?
Nesimtirea. Obraznicia. Fitele. Preturile. Taxa de prima inmatriculare. Sa vorbesc cinci minute si dup’aia, ala din fata mea sa-mi spuna: „Scuza-ma, ce ziceai?” Aruncatorii de tigari din masini in mers (sau stationate). Eu, ca nu sint asa cum cred cei care ma apreciaza. Stirile, cind sint senzationale cu forta. Chestia asta cu „nicio“ si „niciun“. Si, desigur, nenumarate alte chestii.
Se zice ca, dupa 40 de ani, barbatul devine intelept. E adevarat, in ceea ce te priveste?
Nu stiu altii cum sint, dar eu am devenit, indiscutabil, mai intelept. Cred ca de doua ori mai intelept: acum ma gindesc de doua ori inainte de a face aceeasi prostie.
In prezenta ta, femeile se comporta copilareste, protector, cicalitor sau curtenitor?
Nu-mi dau seama exact care e reactia. Probabil ca e un cumul al acestora, plus – minus. Da’ nu asta mi se pare relevant. Bucuria mea imensa e ca inca mai stirnesc o reactie.
Ce ti se reproseaza, cel mai des?
Ca sint pisalog. Repet acelasi lucru pina la epuizare. Pina la epuizarea interlocutorului.
Daca ti s-ar acorda sansa, ce ai dori sa schimbi, in viata ta?
Virsta. Atit. Nimic mai mult. Doar virsta. Virsta ar fi de-ajuns. Ar fi mai mult decit suficient. Ar fi extraordinar. Da. Categoric. Numai asta as dori: sa-mi schimb virsta. Sau fata. De fapt, n-as avea nici cea mai mica problema cu virsta, daca mi-as schimba fata cu a lu’ George Clooney.
