Un numar nou pentru luna noiembrie, o noua editie a revistei Tango-Marea Dragoste daruieste cititorilor sai intalniri de exceptie cu personalitati marcante ale vietii romanesti si texte de-o frumusete tulburatoare. Va propunem 10 citate-aperitiv, care sa va convinga ca nu veti putea lasa din mana revista dupa ce o veti deschide.
Iar daca dupa ce veti citi veti dori sa imbracati, in numele unei cauze nobile, sociale si umanitare, tricoul superb pe care l-au imbracat pentru noi eroinele acestei editii, cu atat mai bine!Alex. Stefanescu
Localuri „de fite”, masini „bengoase”, aventuri amoroase cu „vedete ale show-biz-ului” – aceasta este lumea, complet necunoscuta de mine, din care descinde originalul scriitor.
In cele din urma, l-am si intalnit. Stand de vorba cu el la o cafea, intr-un restaurant („de fite”, bineinteles), l-am felicitat pentru roman, dar l-am si avertizat, acru, ca literatura nu este o jucarie pentru un baiat de bani gata. Ca trebuie sa i te devotezi, sa-i acorzi exclusivitate si sa crezi in ea ca intr-o religie, toata viata. I-am dat exemplul meu. Inca de pe vremea cand eram adolescent, pe peretii din camera mea erau lipite nu postere cu actrite sau cu fotbalisti, ci fotografii cu scriitori. Codin Maticiuc m-a contrazis laconic, explicandu-mi ca este el insusi un om de afaceri si nu un baiat de bani gata.
Cat priveste camera mea din adolescenta… Fara prea multe cuvinte, tanarul m-a urcat intr-o masina – rosie, decapotabila, de doua locuri, in care am intrat cu greu neavand silueta blondelor instalate de obicei pe scaunul din dreapta ? si m-a dus cu o viteza care depasea imaginatia agentilor de circulatie la el acasa. In living mi-a aratat un perete imens acoperit cu… manuscrisele inramate (manuscrise originale, nu xeroxuri) ale unor mari scriitori: Alexandre Dumas, Ion Creanga, Nichita Stanescu si altii. Le priveam vrajit. Aveam in fata varianta de lux a camerei mele din adolescenta.
Daniela Nane
Exista un vechi proverb romanesc: “Binele ce-l faci la oarecine ti-l intoarce vremea care vine”. Avem si in “Fata babei si fata mosneagului” ideea ca omul care face binele din dragoste neconditionata pentru semeni va fi intotdeauna ajutat atunci cand are nevoie. Eu le expun mai simplu acest principiu copiilor care vin la mine la curs, explicandu-le cum faptele noastre bune se aduna in cer ca intr-o “banca a binelui” si ca, atunci cand omul are mare nevoie, acest bine se revarsa asupra lui in mod miraculos. Si raul se intoarce, evident, si asta pentru ca fiecare avem o constiinta care ne cunoaste intentiile adevarate si care stie exact daca sunt spre bine sau nu, indiferent de arta cu care ne mintim singuri de multe ori. Si atunci cand cu buna stiinta incalcam legile divine, suntem adusi in acele situatii in care “sa platim” pentru orice dezechilibru, dar daca aceasta plata vine acum sau mult mai tarziu, nu mai depinde de noi.
Andreea Marin
Femeile care nu se pretuiesc nu au educatia care sa le permita sa inteleaga ca, daca ele nu sunt bine, nici cei pe care ii iubesc si pentru care adeseori se sacrifica – copii, sot, familie largita – nu vor fi bine. Iar un copil care nu are puterea exemplului in mama sa nu va avea pe viitor de propria sanatate asa cum se cuvine, pentru ca nimeni nu l-a invatat asta. Nimeni nu i-a spus: e important sa mergi macar o data pe an la doctor sa-ti faci toate analizele doar ca sa stii ca esti bine sau sa repari ceea ce tocmai a aparut ingrijorator.
Simona Catrina
”Corpul tau e un templu”, spune toata lumea, dar pentru multi asta nu e un argument prea emotionant. Unii ar reactiona mai bine la cugetari de genul ”Corpul e pisica ta” sau ”Corpul e o bancnota”, pentru ei astea inseamna mai mult decat un templu si capata un sens mai eficient. Daca vrei sa convingi un barbat diabetic sa tina regim, nu-i vorbi de templele din maruntaie, spune-i mai bine ca, daca o mai tine mult asa, ramane impotent. S-ar putea sa ai mai mult succes.
Eu, recunosc, ajung sa traiesc sanatos doar de frica. Sunt pe cale sa ma schimb (asa spun mereu, de fapt), doar ca speram ca aceasta cale sa fie un pic mai scurta, ca ma cam dor picioarele de-atata mers catre taramul vietii ordonate, legale, morale si care nu ingrasa. Mi-am gasit mereu scuze pentru orice exces, ca si cum corpul meu are nevoie de pledoarii avocatesti ca sa-mi spuna ”Bine, ma, treaca de la mine, poti sa fii oricat de sedentara, promit sa nu-ti fac niciun pocinog si sa nu ma imbolnavesc”.
Raluca Kisescu
Desi as fi zis ca nu sunt genul de femeie impresionabila pe facebook, m-au lovit si pe mine cateva virale, de mi-au lacrimat ochii mai ceva ca ai mamelor cand isi insoara odraslele. Era unul cu indieni, in amintirea filmelor de la Bollywood, cu un mesaj al naibii de simplu: niste oameni undeva departe au nevoie de atat de putin pentru a fi fericiti. Cel care facuse filmul stransese zece mii de rupii si se intreba daca banii pot cumpara fericirea. Fericirea unor sarmani, care lucrau pe cateva rupii pe zi. S-a dus in locuri publice pline cu turisti, in piete, in parcuri, pe strada si a intrebat vanzatoarea de apa, lustragiul, comerciantul de suveniruri, mai tineri, mai batrani, mai sanatosi sau mai ologi daca cred in Dumnezeu. Toti cei zece, indiferent cat de greu o duceau – si se citea pe chipurile si in privirea lor greul – raspundeau cu cea mai mare certitudine a vietii lor: da, toata lumea crede in Dumnezeu. Atunci reporterul care filma cu o camera ascunsa le spunea: ia, te rog, o mie de rupii – o suma pe care ei ar fi castigat-o cel mai repede intr-o luna – Dumnezeu m-a trimis sa iti dau acesti bani. Toti il refuzau, fortandu-l aproape sa fuga, ca sa se asigure ca fiecare ramane cu darul. Oamenii ramaneau cu bancnota nedumeriti, plangand, inchinandu-se si multumind unei divinitati in care credeau per se. Scopul filmului era strangerea de fonduri. Actorul reporter isi dorea sa faca fericiti inca cincizeci de indieni. La sfarsitul celor sapte minute imi cautam un servetel. Cam in acelasi moment pe ecran a aparut mesajul: daca esti in lacrimi acum, atunci raspunsul este da, banii pot cumpara fericirea.
Manu Pencea
In septembrie, o prietena din San Francisco si-a adus fetita la casa mea de la tara pentru un an. Pentru aceasta micuta, totul in jur avea sa se cheme Uimire.
Uimire pentru ca o rosie micuta nu este doar gustoasa, este si parfumata, uimire ca un galbenus de ou este chiar galben, uimire ca untul de casa nu este alb. Uimire ca isi simte talpile fericite, alergand prin claia de iarba si nu pe un gazon corect nivelat.
Prin exaltarea ei, am inteles ca eu aveam in gradina un cocktail de vitamine, toate fericirile pe care le-as fi putut darui copiilor mei ca sa traiasca frumos si sanatos, departe de betoane si esapamente. Prin aceasta fetita, cu monologurile ei sofiste si socratice cu rosia, ardeiul, strugurele si morcovul, am fost obligata sa privesc in oglinda mea interioara: gradina mea nu m-a uitat atat cat m-am uitat eu.
Ana Ularu
Susanne Bier stie sa esentializeze emotii si situatii umane, stie sa creeze scene crude si tandre in acelasi timp, are un instinct si un talent fabulos la a scoate tot din actor. A fost foarte interesant ca am vorbit mult cu Bradley despre teatru, despre Shakespeare, asa ne-am apropiat, un actor care a fost pe scena e o rasa aparte fata de unul care a facut doar film. Arta e un limbaj universal, si cand lucrezi profesionist si cu toata fiinta, esti actor. Statutul de vedeta e altundeva, in cadrul lucrului esti artist. Amandoua starurile hollywoodiene sunt parteneri cu umor, generosi si foarte ancorati in realitate. A fost o placere lucrul cu ei.
Iuliana Marciuc
Ma recunostea lumea pe strada, ma felicita, imi dadea sfaturi, primeam scrisori de admiratie si flori de la barbati necunoscuti. Si astazi, cand dau un telefon oriunde in tara si ma recomand, sunt recunoscuta si, de ce sa nu recunosc, ajutata in orice demers, ceea ce nu este putin lucru. Dar daca e sa vorbim si de dezavantaje, o persoana cunoscuta este urmarita permanent, si cand vrea, si cand nu vrea, si daca acum cativa ani acest lucru se facea cu mai multa decenta, acum, odata cu aparitia asa-zisilor paparazzi, situatia este mult mai putin confortabila. Daca mai adaugi si ca verificarea informatiilor nu se mai face de mult timp din trei surse, asa cum prevede statutul ziaristului, citesti despre tine lucruri care nu numai ca nu ti s-au intamplat, dar nici nu ti le imaginai vreodata.
Marina Almasan
Marele Bazar iti ofera de toate: de la aurul Imperiului Otoman, preschimbat in podoabe de toate felurile, la posete Louis Vuitton contrafacute, de la sute de sortimente de rahat si baclavale, la magneti de frigider si brelocuri felurite, de la chiloti Armani, la sosete Pierre Cardin – fake-uri, fireste!, de la lampile lui Aladin, la haine de piele extrem de avantajoase, plus multe, multe altele! Din loc in loc, te poti opri din colindat, pentru a savura o cafea turceasca la ibric sau pentru a trage un fum la narghilea! Si nu neaparat cu tutun, ci si cu arome de, sa zicem, mar verde! Dar magnetul te trage repede inapoi, caci pravalioarele te atrag, in chip miraculos, cu oferta lor nesfarsita!
Liana Stanciu
Banii nu pot cumpara sanatatea. Ca dovada ca e asa, pot da exemplul lui Steve Jobs care a avut mai multi bani decat a visat si, totusi, a murit de cancer pancreatic! Dar, banii pot face foarte multe pentru a depista toate problemele grave la timp. In plus, banii iti dau si sansa de a avea cele mai noi solutii de tratament. De exemplu, in America, la New Mexico, cancerul se trateaza integrat, cu medicina clasica, alopata si complementara, cu ceaiuri, vitamine, plante sau terapii alternative. Prin urmare, da! Banii sunt importanti, dar mai important este sa afli la timp! Si ca sa mai dau cateva exemple, Kylie Minogue, Anastasia, Meryl Streep, Antonio Banderas, Sheryl Crow au avut o forma de cancer si s-au vindecat fiindca au aflat din timp!
