Mi-ar fi plăcut ca Anul Nou să fie sărbătorit nu în miez de iarnă și sub amenințarea viscolelor, ci odată cu începutul primăverii astronomice. Cu gândul la reînviere, la reînnoire, la repetabila întoarcere la viață! Cu miros de pământ reavăn și ierburi plăpânde, sub bucuria mugurilor ce vor exploda în flori albe, într-o sărbătoare cosmică…
Fotografie de Paul Buciuta
Mereu iubim începuturile. Închidem în ele cele mai îndrăznețe speranțe, cele mai nebunești visuri. Ce se va întâmpla pe parcurs? Niciodată nu știm. Poate, din acest motiv, oamenii au recurs la o formulă care să conțină un antidot mental pentru orice abatere de la drumul drept: “Să fie într-un ceas bun!”.
Spunem asta, de fiecare dată când începem ceva: o căsnicie, un job nou, o casă nouă, mutarea într-un alt oraș sau țară, venirea pe lume a unui copil. În credința populară, faptul că mai multe minți se unesc într-o singură urare ar trebui să atragă după sine o forță invincibilă a oricărui ceas care ar urma să ne guverneze destinul.
Rezultatul va fi pe măsura așteptărilor? Nu întotdeauna. Nu pentru mult timp. Nu în forma dorită. Și nici la termenul stabilit… Altfel spus, oricât de minuțios ne-am elabora planurile, ele nu vor urma întocmai roata gândului nostru. Uneori, modificările care intervin nu schimbă substanțial datele problemei. Alteori, da!
Sub vraja ceasului bun, ne încărcăm cu energii nebănuite și luăm un start spectaculos. Ai zice că nimeni și nimic nu ne-ar putea sta în cale. Și, totuși, din vina cui planul inițial eșuează, de cele mai multe ori?
Am rememorat evenimentele importante din viața celor din jurul meu, apoi am privit retrospectiv propriul meu traseu, peste ani… Nedumerirea mea a primit un răspuns greu de acceptat: de cele mai multe ori, vinovații suntem noi înșine, cei care ne-am dorit împlinirea unei dorințe.
Sigur că e mai comod să poți da vina pe ceilalți! Dar asta schimbă cu ceva lucrurile? Când, în oglinda sufletului tău, identifici conturul greșelilor făcute, fie din neatenție, fie din teamă sau lașitate, fie sub imperiul orgoliilor nemăsurate, al aroganței, al indiferenței sau intoleranței, știi că ar fi inutil să te ascunzi sub faldurile amăgitoarelor pretexte și, în consecință, nu are rost să te minți.
Reiese că acel ceas bun în care ne punem nădejdile nu poate anula derapajele de comportament și nici răzgândelile de moment, care reușesc să dărâme într-o clipă tot ce ai construit în ani.
Ce-ar fi să facem un exercițiu de imaginație și să credem în ceasul bun al acestui început de primăvară?! …Dar să punem în bagajele de drum mai multă cunoaștere de sine, un dram de răbdare în plus, un pachet de zâmbete care să risipească norii, un buchet de intenții bune, care să devină bucuriile de mai târziu, un stol de fluturi albaștri, întru neuitarea iubirii din fiecare gest și gând.
Primavaro, să vii într-un ceas bun!
