Optzeci de organizații ale societății civile susțin educația privind identitatea de gen

revistatango
18 iunie 2020, 15:58

Optzeci de organizații ale societății civile solicită Președintelui României Klaus Iohannis să intervină în baza mandatului său constituţional pentru a opri derapajul grav la adresa principiilor constituţionale, autonomiei universitare şi drepturilor fundamentale ale omului înregistrat prin adoptarea de către Parlamentul României a unui amendament la Legea educației pentru interzicerea educației despre gen, egalitate de gen și identitate de gen. Asociația ACCEPT și ceilalți semnatari solicită ca legea inițiată de PMP și susținută de ALDE și PSD să nu fie promulgată, ci trimisă în procedură de reexaminare în Parlament.

Scrisoarea societății civile este susținută și de persoane publice, precum artistul Emil Rengle și regizorul Alexandru Solomon. De asemenea, o petiție online lansată de MozaiQ a adunat în doar două zile peste 40.000 de semnatari.

Demersuri similare au fost inițiate și susținute de întreaga societate civilă. Organizațiile pentru drepturile femeilor, membre ale Coaliției pentru Egalitate de Gen, organizațiile studenților și elevilor, dar și mediul academic, s-au solidarizat și au cerut într-o singură voce oprirea acestei grave ingerințe asupra mediului universitar și a libertății de gândire. Consiliul Național al Rectorilor, Școala Națională de Studii Politice și Administrative, Universitatea Babeș-Bolyai, Universitatea din București, Universitatea de Vest din Timișoara și Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu se numără printre vocile care se opun excluderii educației despre gen și identitate de gen din mediul universitar.

„Legea adoptată de Parlament are vicii profunde de constituționalitate și scoate în afara legii toate cadrele didactice, consilierii școlari, cadrele universitare, medicii, asistenții sociali, organizațiile neguvernamentale, formatorii profesionali din cadrul instituțiilor de stat care discută despre identitate de gen și persoane transgender. Președintele are responsabilitatea să apere integritatea spațiului educațional, libertatea de gândire și exprimare academică, care asigură elevilor, studenților și profesioniștilor acces la informații corecte bazate pe știință, nu pe prejudecăți. De asemenea, oportunitatea unei asemenea inițiative legislative trebuie examinată și prin prisma impactului său social asupra persoanelor transgender, care se confruntă cu rate alarmante de hărțuire, violență și ideație suicidală provocate de contextul social discriminatoriu și absența educației pe tema identității de gen și a egalității de gen în general. Totodată, organizațiile semnatare atrag atenția asupra pericolului pe care promulgarea acestei legi l-ar avea în demersul pentru promovarea egalității de gen, demers pe care România și l-a asumat în fața forurilor europene și internaționale. Distincția sex-gen este una larg acceptată de către comunitatea academică internațională și a stat la baza luptei pentru egalitate de gen și împotriva stereotipurilor de gen încă din anii ’70,” a declarat Teodora Roseti, directoarea executivă a Asociației ACCEPT.

Astăzi, la ora 18:00, are loc un flashmob în fața Palatului Cotroceni, ca să-i cerem președintelui Klaus Iohannis să nu promulge amendamentul la Legea Educației Naționale prin care se interzic referințele la identitatea de gen și teoria de gen în școli, universități și alte spații destinate educației și formării profesionale.

Mai jos, textul Memoriului adresat Președintelui României, domnului Klaus Iohannis:

Către Administraţia Prezidenţială
În atenţia Președintelui României, domnul Klaus Werner Iohannis

Excelența Voastră,

Organizațiile și cetățenii semnatari solicită Președintelui României să refuze promulgarea L87/17.02.2020 Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii educației naționale nr.1/2011 și să trimită legea la reexaminare Parlamentului României.

Propunerea de modificare introduce un alineat problematic în cadrul articolului 7 al Legii educației naționale, interzicând educația privind o așa-zisă teorie a identității de gen, refuzând să accepte consensul științific actual, care distinge între conceptul biologic sex și genul unei persoane. Spre deosebire de „sex”, care ține de biologie (corpul unei persoane va fi de sex femeiesc, bărbătesc sau intersex), „genul” este un construct social, bazat pe un ansamblu de caracteristici emoționale, comportamentale și culturale pe care societatea le „atașează” sexului biologic al unei persoane. Genul poate avea mai multe componente, inclusiv identitatea de gen, expresia de gen, rolurile de gen, stereotipuri de gen, violența de gen, discriminare de gen etc.

Pentru a înțelege identitatea de gen, este important să clarificăm diferențele dintre noțiunile de sex și gen așa cum explică literatura științifică. Termenul de gen a fost utilizat mai întâi în anii 1960, în Statele Unite, de către psihanaliști (Stoller, 1968) și sexologi (Money & Erhardt, 1972) care au dorit să facă distincția între sex și gen. Astfel, ei au interpretat sexul ca ținând de domeniul biologicului, iar genul ca fiind legat de experiența personală a indivizilor.

Literatura științifică dezvoltată din anii 60 până în prezent atrage atenția că genul, ca proces, creează diferenţe sociale care definesc femeile şi bărbaţii, pe parcursul vieţii lor. Indivizii învaţă şi văd care sunt aşteptările, acţionează şi reacţionează potrivit acestora, participând astfel la construirea şi menţinerea ordinii de gen. Genul, ca sistem de stratificare, ierarhizează femeile şi bărbaţii, iar într-o societate stratificată pe criterii de gen, “ceea ce bărbaţii fac este valorizat într-un grad mai mare în comparaţie cu ceea ce fac femeile, chiar dacă activităţile lor sunt similare sau asemănătoare”. (Lorber, 1994, 33) Ca structură, prin intermediul genului se diferenţiază munca productivă de cea reproductivă, se legitimează cei cu autoritate şi se organizează viaţa emoţională şi cea socială. Când genul este o componentă a inegalităţii structurale, genul inferior se bucură de mai puţin prestigiu, putere, de avantaje economice reduse. Întrucât genul reflectă concepțiile societăților și ale culturilor despre femei și bărbați: roluri, comportamente, atribute. Aceste semnificații s-au modificat în istorie, de exemplu, femeile nu trebuiau să învețe sau să aibă o profesie, bărbații trebuiau să fie singurii care câștigă pâinea.

Definițiile și diferențierea între gen și sex fac parte din legislație, se regăsesc în documente internaționale ratificate de România, în practica instituțiilor europene. Convenția Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenței împotriva femeilor şi a violenței domestice (Convenția de la Istanbul) recunoaște și definește genul, după cum recunoaște și definește și “violenţa de gen împotriva femeilor”. Astfel, „gen” va însemna rolurile, comportamentele, activităţile şi atributele construite social, pe care o societate dată le consideră adecvate pentru femei şi barbați”, iar violenţa de gen împotriva femeilor” va însemna violenţa care este direcţionată împotriva unei femei pentru că ea este o femeie sau care afectează femeile în mod disproporţionat”. (articol 5, https://rm.coe.int/168046253e)

Identitatea de gen a unei persoane se referă la experiența individuală și conștientizată a genului, care poate să corespundă sau nu cu sexul atribuit la naștere. O persoană care se simte confortabil cu genul la care a fost încadrată la naștere este o persoană cisgender. Un exemplu de persoană cisgender este o femeie căreia i s- a atribuit la naștere sexul femeiesc și se identifică drept femeie. A fi o persoană cisgender nu are legătură cu orientarea sexuală, iar persoanele cisgender pot avea orice orientare sexuală. Pentru persoanele trans, propria lor identitate de gen nu se potrivește cu sexul care le-a fost atribuit la naștere. Majoritatea oamenilor au o identitate de gen masculină sau feminină, dar unii oameni nu se regăsesc perfect într-una dintre aceste două categorii. Spre deosebire de expresia de gen, identitatea de gen nu este vizibilă celorlalți.

Interdicția propusă de L87/17.02.2020 Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii educației naționale nr.1/2011 are vicii profunde de constituționalitate și scoate în afara legii toate cadrele didactice, consilierii școlari, cadrele universitare, medicii, asistenții sociali, organizațiile neguvernamentale, formatorii profesionali din cadrul instituțiilor de stat care discută despre identitate de gen și persoane transgender. Președintele are responsabilitatea să apere integritatea spațiului educațional, libertatea de gândire și exprimare academică, care asigură elevilor, studenților și profesioniștilor acces la informații corecte bazate pe știință, nu pe prejudecăți. De asemenea, oportunitatea unei asemenea inițiative legislative trebuie examinată și prin prisma impactului său social asupra persoanelor transgender, care se confruntă cu rate alarmante de hărțuire, violență și ideație suicidală provocate de contextul social discriminatoriu și absența educației pe tema identității de gen și a egalității de gen în general. Totodată, organizațiile semnatare atrag atenția asupra pericolului pe care promulgarea acestei legi l-ar avea în demersul pentru promovarea egalității de gen, demers pe care România și l-a asumat în fața forurilor europene și internaționale. Distincția sex-gen este una larg acceptată de către comunitatea academică internațională și a stat la baza luptei pentru egalitate de gen și împotriva stereotipurilor de gen încă din anii ‘70.

I. Aspecte privind neconstituționalitatea propunerii legislative

Adoptarea acestei legi reprezintă un precedent periculos pentru democraţia noastră şi constituie un început pentru adoptarea de către stat a cenzurii şi îngrădirii libertăţilor constituţionale, contrar principiului statului de drept (art.1 alin.3 din Constituţie) şi principiului legalităţii (art.1 alin.5 din Constituţie). Se încalcă principiul legalităţii (art.1 alin.5 din Constituţie), deoarece legea adoptată de Parlament nu respectă regulile de tehnică legislativă, respectiv regula că dacă anumite comportamente sociale sunt interzise, trebuie prevăzut în ce constă sancţiunea sau ce tip de răspundere legală atrag. Deşi iniţial proiectul de lege prevedea introducerea sancţiunii cu amendă contravenţională între 10.000 şi 50.000 de lei, aplicată de poliţie, textul adoptat de Parlament a scos orice referire la o formă de sancţionare sau de răspundere juridică. O astfel de situaţie creează incertitudine juridică şi lasă loc unor potenţiale abuzuri împotriva drepturilor fundamentale.

Legea în forma adoptată de Parlament încalcă dreptul la viaţă privată (art.26 din Constituţie) şi dreptul la integritate fizică şi psihică (art.22 din Constituţie) al persoanelor trans şi discriminează împotriva unei întregi categorii sociale (art.16 din Constituţie). Persoanele trans sunt o realitate în societatea românească care nu poate fi ascunsă şi nici negată. La nivelul Curţii Europene a Drepturilor Omului, persoanele trans sunt protejate prin dreptul la viaţă privată, încă din anul 1992 (B c. Franţei), când şi-au câştigat dreptul de a fi recunoscute în faţa legii, şi prin dreptul de a nu fi discriminat, în anul 2010 (PV c. Spaniei). Mai mult decât atât, în anul 2015, CEDO a decis că aspectele care ţin de identitatea de gen sunt acoperite prin art.14 din Convenţie (dreptul de a nu fi discriminat) (Identoba şi alţii c. Georgiei). La nivelul Uniunii Europene, legislaţia privind egalitatea între femei şi bărbaţi a fost extinsă încă din anul 1996 pentru a include persoanele trans (C-13/94, P. c. S şi Cornwall County Council, 30 aprilie 1996, reafirmat în C-423/04 Richards c. Secretary of State for Work and Pensions, 27 aprilie 2006). Curtea a statuat cu valoare obligatorie pentru toate statele membre că principiul tratamentului egal între femei şi bărbaţi trebuie să se aplice şi cazurilor când persoana a suferit o schimbare a sexului, nu doar cazurilor în care persoana corespunde sexului biologic cu care s-a născut. Tocmai prin faptul că neagă existenţa noţiunilor juridice de “identitate de gen” şi “gen”, concepte diferite de sexul biologic şi că cele două nu sunt întotdeauna aceleaşi, legea adoptată de Parlament contravine principiului priorităţii ordinii juridice UE asupra dreptului naţional, prevăzut în art.148 alin.2 din Constituţie şi în art.4 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene.

Legea adoptată de Parlament contravine art. 11 şi 20 din Constituţie, care statuează că tratatele privind drepturile fundamentale ale omului ratificate de România devin parte a dreptului intern şi se aplică cu prioritate atunci când există neconcordanţă cu legislaţia naţională. În special, ne referim la Convenţia de la Istanbul, privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi violenţei domestice, în care noţiunea juridică de “gen” este definită şi recunoscută, fiind la baza întregului construct instituţional de prevenire şi combatere a violenţei împotriva femeilor şi violenţei domestice. În art.3 lit.c din Convenţia de la Istanbul se defineşte “genul” ca fiind diferit de conceptul de “sex biologic”, respectiv genul înseamnă “rolurile construite social, comportamentele, activităţile şi însuşirile pe care o societate dată le consideră adecvate pentru femei şi bărbaţi”. Definiţia aceasta a genului a fost preluată şi operaţionalizată în legislaţia internă, prin intermediul Legii 202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi (art.4 lit.d4), separat de noţiunea de “sex” înţeles ca “ansamblul trăsăturilor biologice şi fiziologice prin care se definesc femeile şi bărbaţii” (art.4 lit.d3).

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr.1/2011 (L87/2020) adoptată în data de 16.06.2020 de către Senatul României încalcă într-un mod flagrant libertatea de exprimare în sfera educațională. Art. 30 din Constituţia României garantează faptul că libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor sunt inviolabile. Prin interzicerea « activităţilor în vederea răspândirii teoriei sau opiniei identităţii de gen, înţeleasă ca teoria sau opinia că genul este un concept diferit de sexul biologic şi că cele două nu sunt întotdeauna aceleaşi » se realizează o cenzură a educaţiei şi a formării profesionale, atât în spaţiul public, cât şi în spaţiul privat. Efectul imediat pe care legea îl are este acela de intimidare a celor care administrează mediul educaţional şi a celor care predau, pentru că exprimarea asupra unor informaţii cu caracter ştiinţific este sau ar putea fi considerată un act ilegal. O astfel de cenzură este neconstituţională din perspectiva art. 30 alin. (1) si (2) din Constituţie.

O altă problematică pe care o ridică această propunere legislativă adoptată de Senatul României se referă la autonomia universitară, garantată prin art. 32 din Constituţie. Într-o ţară democratică, în care drepturile şi libertăţile cetăţenilor sunt garantate, nu poate fi interzis de către legiuitor ce teorii sau opinii să fie predate elevilor şi studenţilor. Spaţiul academic trebuie să fie un spaţiu deschis, de dialog între toţi actorii implicaţi, în cadrul căruia să existe posibilitatea de manifestare a ideilor sau a opiniilor personale şi nu un spaţiu de cenzură în care să se poată discuta numai despre ce consideră legiuitorul că ar fi potrivit. Autonomia universitară constă în dreptul comunităţii universitare de a se conduce, de a-şi exercita libertăţile academice fără nici un fel de ingerinţe ideologice, politice sau religioase.

Prin interzicerea «teoriei sau opiniei identităţii de gen» se realizează o gravă încălcare a dreptului la informaţie (art.31 din Constituţie) şi a dreptului la învățătură (art.32 din Constituţie), care nu este nici proporţională, nici necesară într-o societate democratică. Astăzi este interzisă teoria identității de gen», mâine poate fi interzisă în spaţiul educaţional teoria relativităţii, doar pentru că aşa au hotărât parlamentarii. În același timp, limitarea și constrângerea discursului în spațiul public, în special a discursului academic constituie o formă subtilă, extrem de periculoasă de a construi sau de a perpetua inegalități într-o societate.

Toate aspectele menţionate anterior sunt cu atât mai grave, cu cât restricţionează şi formările extraşcolare, cât şi formările profesionale desfăşurate de către entităţi publice sau private, cum ar fi organizaţiile neguvernamentale, asociaţiile profesionale, sindicatele. Profesioniştii care lucrează în domeniul judiciar, poliţie, medical, psiho-social au nevoie să cunoască fațete și perspective diferite ale genului și identității de gen pentru a-şi putea exercita în mod optim profesia, fie că este vorba despre poliţistul care intervine într-un caz de violenţă domestică sau violenţă de gen sau a medicului endocrinolog care este chemat să consulte o persoană trans sau intersex. Astfel, pe lângă limitarea dreptului acestor profesionişti la informaţie şi educaţie, este limitat şi dreptul lor la muncă (art.41 din Constituţie).

II. Aspecte privind oportunitatea modificării legislative privind impactul asupra persoanelor transgender

In primul rând, trebuie să subliniem faptul că aproape jumătate dintre români susțin activități educaționale care prezintă informații despre identitate de gen și persoane transgender. Barometrul Comisiei Europene privind Discriminarea în Uniunea Europeană (septembrie 2019) arată că 43% dintre români sunt de acord ca materialele educaționale și cursurile școlare să cuprindă informații pe tema identității de gen și persoanelor transgender.[1]

Agenția pentru Drepturi Fundamentale (FRA) a Uniunii Europene (UE) a lansat în mai 2020 studiul UE asupra situației persoanelor LGBTI Un drum lung până la egalitate. Studiul colectează experiențele persoanelor LGBTI din toate statele membre ale Uniunii Europene și analizează gradul de discriminare resimțit de acestea în domenii precum muncă și educație, dar și percepția acestora privind acceptarea în societate și situațiile de hărțuire și violență pe care le-au resimțit. În România, chestionarul a fost completat de 3214 persoane LGBTI, datele fiind reprezentative din punct de vedere statistic și comparabile între statele Uniunii Europene.

România continuă să fie una din cele mai neprimitoare țări pentru persoanele LGBTI (lesbiene, gay, bisexuale, transgender și intersex) din Uniunea Europeană. Conform datelor publicate[2], persoanele LGBTI din România, sunt printre cele mai afectate de agresiuni homofobe și transfobe, având în același timp printre cele mai mici rate de raportare a acestor incidente, din cauza neîncrederii în poliție. Mai mult, aceste agresiuni afectează în mod disproporționat persoanele transgender: 1 din 3 persoane trans care au luat parte la studiu raportează cel puțin un atac fizic sau sexual în ultimii 5 ani. Experiențele persoanelor transgender privind violența, abuzul sexual și hărțuirea sunt cele mai grave din toate statele membre UE:

· 82% dintre respondenții trans raportează că s-au confruntat cu hărțuirea în ultimii 5 ani, cel mai ridicat procent raportat în UE

· 73% dintre persoanele trans care au răspuns studiului FRA spun că au fost hărțuite în ultimul an, cel mai ridicat procent raportat în UE

· 29% spun că au fost abuzate fizic sau sexual din cauza identității lor de gen în ultimii 5 ani, cel mai ridicat procent raportat în UEE

· 16% dintre respondenții trans raportează abuz fizic sau sexual din cauza identității lor de gen în ultimul an, cel mai ridicat procent raportat în UE

· Doar 4% dintre respondenții trans au raportat incidentul unui instituții publice sau organizații, cel mai scăzut procent raportat în UE

· 41% dintre persoanele trans intervievate nu trăiesc conform identității lor de gen, pentru că le este frică să fie atacate, amenințate sau hărțuite. Prin comparație, în Bulgaria 37% din persoane manifestă aceeași teamă, 33% în Ungaria și 34% în Polonia.

· 86% dintre persoanele trans consideră că România nu face eforturi eficiente pentru a combate intoleranța și prejudecățile față de persoane LGBTI.

Date asemănătoare au fost colectate de către Asociația ACCEPT în studiul Trans în România. Asociația Accept a documentat timp de un an poveștile unor persoane transgender din țara noastră. Un lucru esențial trebuie menționat de la început: a fi transgender nu este o tulburare mintală. Organizația Mondială a Sănătății, prin decizia din 25 mai 2019 privind adoptarea ediției revizuite a „Clasificației Internaționale a Maladiilor-ICD” – Revizia a 11-a a eliminat diagnosticul psihiatric de „tulburare de identitate de gen” și a reclasificat experiența trans sub denumirea de „incongruență de gen” în capitolul „Aspecte legate de sănătatea sexuală”. Până acum, vechiul diagnostic a generat extrem de multă stigmatizare, iar nevoile specifice legate de serviciile medicale pentru persoanele trans nu au fost suficient acoperite. Prezentul raport descrie, prin multiple metode de cercetare, în ce mod viața persoanelor trans din România a fost afectată de discriminare într-o multitudine de contexte: familiale, profesionale, medicale, juridice, birocratice. De asemenea, această cercetare complexă ne apropie de viața persoanelor trans, foarte diferite între ele, dar năzuind spre același lucru: ca identitatea lor să fie acceptată și respectată în societate.

Acest raport se bazează pe o cercetare exploratorie, cu o componentă calitativă și una cantitativă, cuprinzând experiențele a 142 de persoane transgender din România. Datele subliniază dificultățile majore pe care le întâmpină persoanele transgender. Au fost examinate și fundamentate sociologic, psihologic și juridic aspecte precum: marginalizarea și stigmatul social, reacțiile negative din familia de origine, procedurile dificile pentru schimbarea actelor de stare civilă, așteptările celorlalți privind identitatea de gen și rolurile de gen, discriminarea la locul de muncă, dificultățile procesului de tranziție, lipsa de certitudine în accesul la justiție, statutul socio-economic care împiedică accesul la serviciile medicale specifice, abuzurile suferite de persoanele trans în cadrul sistemului medical, evitarea serviciilor de sănătate reproductivă, depresia și anxietatea cu care trăiesc persoanele trans, riscul foarte ridicat de suicid și sentimentul de izolare socială.

Ideația suicidală și riscul de suicid sunt foarte ridicate în rândul persoanelor trans, potrivit respondenților la chestionarul online. Această tendință este bine documentată în literatura de specialitate și trebuie să fie luată în calcul în orice prezentare a stării de sănătate mintală a persoanelor trans și non-binare. O meta-analiză[3] a 42 de studii pe eșantioane din SUA și Canada a indicat faptul că 55% dintre participanți s-au gândit serios să-și pună capăt vieții (o valoare de 14 ori mai mare decât media populației), iar 29% chiar au avut tentative de suicid (o valoare de 22 de ori mai mare decât media populației). Aceste date din literatura de specialitate sunt confirmate, din păcate, și de eșantionul de față.

La întrebarea „V-ați gândit serios să vă puneți capăt zilelor?”, un procent de 43% din eșantion au răspuns „Da, de multe ori”, iar 20% au mărturisit că s-au gândit la sinucidere cel puțin o dată în viață. Aceste procente scad atunci când participanții s-au raportat la ultimele 12 luni, interval în care 33% au avut gânduri suicidale, iar restul de persoane nu. În privința tentativelor de suicid, 12% dintre respondenți au declarat că au încercat să-și ia viața de mai multe ori, iar 11% cel puțin o dată. Dintre aceștia, 9 persoane au avut o tentativă de suicid în ultimele 12 luni.

Deci, în acest context social, este cu atât mai importantă educația pe tema identității de gen, și în niciun caz nu este benefică interzicerea ei. Ideația sucidală apare în urma traumei, presiunii interioare și exterioare cauzate de prejudecăți și înțelegerea diferențelor dintre oameni, neacceptării din partea societății și apropiaților. Prejudecățile sociale sunt exacerbate în contextul lipsei de sprijin în mediul educațional, profesional și în absența unui acces real la servicii de sănătate publică adecvate persoanelor transgender. Toate aceste persoane transgender sunt copii, frați, surori, prieteni sau chiar părinți. Viața lor, bunăstarea lor emoțională este importantă pentru bunăstarea întregii societăți. Asociația ACCEPT estimează că în România trăiesc 120 000 de persoane transgender. Prezenta propunere de modificare nu rezolvă nicio problemă reală în societate, ci caută să excludă și marginalizeze persoane deja discriminate, vulnerabile și deseori victime ale infracțiunilor motivate de ură.

III. Aspecte privind oportunitatea modificării legislative privind impactul asupra femeilor

Propunerea de lege se află în contradicție cu eforturile făcute pentru promovarea egalității de gen și stoparea violenței de gen. Distincția gen/sex este esențială pentru înțelegerea și combaterea violenței asupra femeilor- a se vedea în acest sens definiția violenței de gen folosită de către Comisia Europeană.

Prejudecățile și stereotipurile referitoare la femei și fete și rolul pe care acestea ar trebui să îl respecte în acord cu normele societății legitimează violența asupra femeilor. Barometrul de Gen realizat în anul 2018 de Centrul FILIA în colaborare cu IMAS – Marketing și Sondaje prezintă o serie de credințe tradiționaliste cu privirela rolul femeilor și al bărbaților în familie și în spațiul public. Aproape 70% dintre respondenți consideră că bărbatul este capul familiei, iar 65% dintre respondenți sunt de părere că femeia trebuie să își urmeze bărbatul. Mai mult de unul din doi români cred că este mai mult datoria femeilor decât a bărbaților să se ocupe de treburile casnice. (Barometru de Gen. România 2018, 2019). Credințele conform cărora femeile și bărbații trebuie să se comporte într-un anumit fel în societate sau să îndeplinească anumite roluri de gen fundamentează prejudecățile și stereotipurile cu privire la violența domestică și violența împotriva femeilor Aceste prejudecăți și stereotipuri sunt cele în baza cărora profesioniștii (polițiști, judecători, procurori, avocați, asistenți sociali etc) iau decizii despre cum să intervină în situațiile de violență împotriva femeilor și fetelor.

Un astfel de demers este cu atât mai îngrijorător cu cât fenomenul violenței de gen este unul semnificativ în societatea românească, iar reacția autorităților în fața acestui fenomen este din ce în ce mai criticată de către opinia publică. De curând, Rețeaua pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor (https://violentaimpotrivafemeilor.ro atrăgea atenția asupra datelor îngrijorătoare privind violența de gen: 1 din 4 femei din România a fost agresată fizic sau sexual de partenerul său cel puțin o dată în viață (FRA 2014); În 2019, s-au înregistrat aproximativ 25.000 de cazuri de loviri sau alte violenței în familie, majoritatea agresorilor fiind bărbați (91%), iar majoritatea victimelor – femei (70%); mai mult de jumătate dintre români (55%) consideră violul justificat în anumite circumstanțe, ca de exemplu pe fondul consumului de alcool sau pentru că o femeie poartă „haine provocatoare” (EuroBarometrul privind violența de gen, 2016).

Echivalarea sexului cu genul în cadrul instituțional are potențialul de a crea așteptări, inhibiții și convingeri false ale fetelor cu privire la corpul lor, funcțiile sale, abilitățile lor, etc. Varietatea modurilor prin care o persoană poate arăta și se poate comporta este important să fie educată ca nefiind corelată de date biologice.

Una din cele mai importante revendicări ale Rețelei VIF și ale ONG-urilor din domeniu este formarea continuă a personalului instituțiilor publice care lucrează cu cazuri de femei victime sau supraviețuitoare pentru combaterea prejudecăților acestora legate de etnia, statutul social, apartenența religioasă sau orientarea sexuală a femeilor pe care au datoria să le ajute. Propunerea legislativă ar împiedica astfel de formare și ar zadarnici toate eforturile făcute de către ONG-urile si instituțiile publice de profil din ultimii ani. În plus, acest demers se află în contradicție cu Recomandarea 1582 (2002) a Consiliului Europei privind Formarea profesioniștilor care lucrează cu tinerii pentru a putea identifica adolescenții și copiii care cresc într-un mediu violent și pentru a adopta măsurile necesare în vederea asistenței victimelor și a recomandărilor .Raportului Combinat 7 și 8, Comitetul pentru Eliminarea Discriminării împotriva Femeii (CEDAW), din cadrul Națiunilor Unite privind dezvoltarea obligatorie a competențelor în vederea metodelor de investigație sensibile la gen pentru toți membrii poliției și sistemului penal de justiție. Concret, amendamentul contravine prevederilor Convenției ONU pentru Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare împotriva Femeilor – CEDAW (ratificată de România în 1982) privind revizuirea și eliminarea stereotipurilor și prejudecăților vizavi de femei și bărbați din educație. În același timp, reprezintă o încălcare a Convenției de la Istanbul privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, (ratificate de România în 2016), în special a Articolului 14 care prevede abordarea în educație a egalității dintre femei și bărbați, a rolurilor de gen ne-stereotipe și introducerea activităților didactice de prevenire a violenței de gen: „1. Părțile vor face demersurile necesare pentru a include material didactic pe probleme cum ar fi egalitatea între femei și bărbați, rolurile de gen ne- stereotipe, respectul reciproc, rezolvarea non-violentă a conflictelor în relațiile interpersonale, violența de gen împotriva femeilor și dreptul la integritate personală, adaptate capacității în evoluție a elevilor, în curriculumul formal și la toate nivelele de educație.”

Un alt aspect al amendamentului propus la legea educației îl reprezintă atacul direct față de studiile de gen în mediul universitar, deoarece prin implicațiile sale această modificare propusă poate să ducă la un nou tip de cenzură dogmatică, specifică regimurilor totalitare (și experimentată până în 1989 și în România). În mediile universitare din Uniunea Europeană și România, dar și din aproape întreaga lume democratică, studiile de gen (sub forma unor cursuri sau programe de studiu universitare sau post-universitare) reprezintă o parte integrantă și legitimă a curriculumului oferit studenților și studentelor. Informațiile și abilitățile pe care studiile de gen le transmit studenților și studentelor reprezintă componente critice și necesare, care completează noțiunile de bază ale științelor sociale care caută să întărească valorile democratice: non-discriminare, incluziune, analize genizate ale diverselor aspecte ale politicilor publice, drepturile minorităților, etc. Cursuri sau departamente care vizează studiile de gen sunt parte a tradiției intelectuale în nenumărate universități de prestigiu: Universitatea Oxford[4], Universitatea Bocconi[5], Universitatea Harvard[6], London School of Economics[7], Universitatea Humboldt[8] etc. În România, tradiția studiilor de gen a debutat în anii 1990 prin introducerea în cadrul Facultății de Științe Politice a unor cursuri care vizau problematica de gen și au fost instituționalizate prin înființarea în 1998 a primului program post-universitar de studii de gen. Actualmente, cursuri sau programe post-universitare de gen sunt parte integrată a curriculumului și ofertei educaționale ale universităților din România: Universitatea București[9], Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, Universitatea de Vest din Timișoara[10], SNSPA[11].

Modificarea propusă contravine Strategiei naţionale privind promovarea egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați și prevenirea și combaterea violenței domestice pentru perioada 2018-2021 adoptata prin Hotărârea de Guvern nr. 365/24.05.2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465/06.06.2018, include ca directii de actiune in domeniul EDUCATIEI: „1.1. Creşterea gradului de conştientizare a copiilor și tinerilor cu privire la prevederile legale din domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi. a) Includerea în programa şcolară a unor noţiuni privind violenţa de gen şi egalitatea de gen; b) Integrarea perspectivei de gen în manualele școlare;”.

Excelenţa Voastră, vă rugăm să interveniţi în baza mandatului dumneavoastră constituţional pentru a opri acest derapaj grav la adresa principiilor constituţionale, autonomiei universitare şi drepturilor fundamentale ale omului şi să dispuneţi trimiterea legii în procedură de reexaminare în Parlament.

Vă stăm la dispoziţie pentru informaţii suplimentare sau alte resurse de specialitate, pe care experții noștri le au. Persoanele de contact pentru corespondență este Teodora Roseti-Ion-Rotaru, Directoare Executivă, Asociația ACCEPT, la 0723503162 și la teodora@acceptromania.ro.

Cu deosebită considerație,

Teodora Roseti, Directoare executivă a Asociației ACCEPT, În numele semnatarilor:

Asociația ACCEPT
Centrul FILIA
Asociația MozaiQ
Identity.Education
Asociația PRIDE România
Asociația Front
Societatea de Analize Feministe AnA Agenția Împreună

ECPI – Centrul European pentru Inițiative Publice
Amnesty International Bucharest Group
Go Free – Asociația pentru Sprijinirea Societății Civile
Funky Citizens
Centrul de Resurse Juridice (CRJ)
Centrul pentru Jurnalism Independent
ActiveWatch
Tineri pentru Tineri
CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică
Asociatia Lindenfeld
Asociația COMMA
ARAS – Asociația Română Anti-SIDA
ARCEN
Federatia VOLUM
FASFR – Federația Asociațiilor Studenților Farmaciști din România FASMR – Federația Asociațiilor Studenților la Medicină din România Asociația Studenților la Psihologie și Sociologie din Timișoara
FDSC – Fundatia pentru Dezvoltarea Societatii Civile
Fundatia Centrul pentru Politici si Servicii de Sanatate
Asociația SEXUL vs BARZA
Asociația Sens Pozitiv
ORGANIZAȚIA SEXWORKCALL ROMÂNIA
eQuiVox Timișoara
Queer Sisterhood Cluj
Gender Talk
Grup Informal HLGBTQ+ UNITED BRAȘOV
Asociația pentru apărarea drepturilor minorităților Rise OUT Asociatia Anais
Asociatia EU SUNT! TU?
Asociatia E-Romnja
Societatea Independentă Română a Drepturilor Omului – SIRDO

Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilități (CEDCD) Centrul pentru Inovare Publică

Centrul de Acțiune pentru Egalitate și Drepturile Omului (ACTEDO) Asociația Umanistă Română

Asociatia Young Initiative
Asociația Solidaritatea pentru Libertatea de Conștiință
Asociatia RHRN – Romanian Harm Reduction Network
ASUR – Asociația Secular-Umanistă din România
Asociatia Pro Democrația
Fundatia Centrul Parteneriat pentru Egalitate – CPE
Asociația pentru echitate “Prisma”
Societatea de Educație Contraceptivă și Sexuală
Asociatia Sprijin pentru Comunitate si Asistenta Umanitara
Asociatia G. R.A.D.O. – Grupul Român pentru Apărarea Drepturilor Omului American Councils for International Education Romania
Centrul de Mediere si Securitate Comunitara
Asociația Quantic
Fabrica de Pensule
Vocea Copiilor Abandonati
Romanian Women’s Lobby
Asociația Bunul Samaritean
Asociația ADO – artă pentru drepturile omului
Asociatia Pentru Dialog Intercultural
Romanian Quantitative Studies Association
Q Society Iasi
Festivalul cultural LGBTQ+ SIBIU PRIDE
Centrul de Studii în Idei Politice (CeSIP)
Liga AC
Asociatia Plural
Reset
Asociația Culturală Gabriela Ionescu și Slavomir Popovici – Festivalul Super Asociația ArtCrowd – Artiști în educatie
Rețeaua pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor Asociația Mai bine
Asociația A.R.T. Fusion
European Women in Audiovisual Network (EWA)
Forum Apulum
Asociatia Transcena
Asociatia NEOS
Asociația Iele-Sânziene

Federatia YMCA Romania Colectiv A Cluj

Fundația PARADA
Emil Rengle

Alexandru Solomon Iaromira Popovici Eugen Istodor Valentina Iancu
Ioana Paun
Ana-Maria Ursu
Prof. Dr. Otilia Hedeșan Dr. Mihaela Statescu Elias Damian

Carmen Mușat
Ovidiu Anemțoaicei
Lucica Ditiu
Enache Vlad
Arpad Czirjak
Iolanda Vasiliu
Oana-Veronica Șchiopu
Pop Iulia-Paula
Daniel Kozak
Dan Dragoiu-Dragoman
Anca Năstase
Oana Bajka
Anca Maria Chelaru
Chelaru Laura
Madalin Morteanu
Mihail-Valentin Cernea
Bogdan Voicu
Simina Corlat
Daniela Catalina Dragoiu Dragoman Bogdana Voican
Mihai Chiper
Ciprian Mihali
Andrei Tiut
Oana Ungureanu
Calin Rus
Gabriel Brumariu
Mihai Stelian Rusu

[1] Factsheet, Eurobarometer on Discrimination 2019: The social acceptance of LGBTI people in the EU, p. 15, https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/ebs_493_data_fact_lgbti_eu_en-1.pdf, 16.03.2020

[2] Puteți accesa datele FRA aici: https://fra.europa.eu/en/data-and-maps/2020/lgbti-survey-data-explorer
[3] Adams, N., Hitomi, M., & Moody, C. (2017). Varied Reports of Adult Transgender Suicidality: Synthesizing and

Describing the Peer-Reviewed and Gray Literature. Transgender health, 2(1), 60–75. doi:10.1089/trgh.2016.0036
[4] Vezi https://www.ox.ac.uk/admissions/graduate/courses/mst-womens-studies?wssl=1
[5]Vezi https://www.dondena.unibocconi.it/wps/wcm/connect/Cdr/Centro_Dondena/Home/Dondena+Gender+Initiative/ [6] Vezi https://wgs.fas.harvard.edu/
[7] Vezi http://www.lse.ac.uk/Gender
[8]Vezi https://www.hu-berlin.de/en/studies/counselling/course-catalogue/programme-descriptions/gender
[9] Vezi, printre altele, http://www.fspub.unibuc.ro/despre/curricula/mpes
[10] Vezi https://genderstudies.uvt.ro/
[11] Vezi http://www.politice.ro/ro/mpgm

Distribuie: