La New York – si probabil pretutindeni de-a lungul noului turneu, New Blood, al lui Peter Gabriel- , 200 de spectatori, platitori de bilete VIP, au avut acces la repetitia de dinaintea concertului. Si au avut, de asemenea, dreptul sa ceara si sa primeasca autografe. Si onoarea de a se fotografia alaturi de artist.
Nu as fi indraznit sa ma apropii. Stateam cu Iza in brate, privindu-l pe marele muzician, urmarindu-i felul atent si politicos in care vorbeste cu oamenii, minunandu-ma de cat de firesc si de nobil isi asaza cuvintele, privirea, gesturile. Dar, in imbulzeala efervescenta a momentului, nu stiu cum s-a facut ca am ajuns chiar langa el. Era pe scena, si a ingenuncheat ca sa se pozeze cu noi. Era pe scena, dar ne-a cuprins pe amandoua cu mainile sale. Mainile care au rescris muzica intr-un fel fara seaman pe lume. Aceleasi maini care, pe pasaportul pe care i l-a intins Paul, a semnat discret, pe marginea unei pagini albe, asezand astfel pentru noi toti viza unei iubiri fara granite.
MJ6sgb rhdajxqoxsxy
That saves me. Thanks for being so senbsile!