Sa fii femeie si sa-ti iubesti slujba. Sa fii mama si sa-ti adori copiii. Sa fii sotie si sa-ti admiri, sa-ti doresti, sa-ti ocrotesti barbatul. Sa fii grabita, dar sa alergi pe tocuri. Sa fii ocupata, dar sa nu abdici de la ambitia siluetei subtiri. Sa simti raspunderea intregii lumi asezata pe umerii tai fini si totusi sa-ti gasesti puterea sa rastorni viata ta si a celor din jur catre maine, catre o zi si mai frumoasa.
Pare imposibil. Si, totusi, atatea dintre noi o fac, zi de zi, cu bucurie si cu vinovatie, cu avant si cu disperare, cu convingerea ca nu pot face altfel si cu senzatia istovitoare ca nu mai pot continua asa. Cine spune ca se poate – minte. Cine spune ca nu se poate – minte. Si au dreptate si unii, si ceilalti. Pentru ca viata nu e pentru chibiti. Nimic nu poate fi cantarit privind de pe marginea terenului, chiar daca asta a ajuns ocupatia predilecta a celor mai multi dintre noi. Iar in stadionul femeilor cu copii, iubiri, cariera, frumusete, ambitii si familii, jocul se deruleaza fara prea multe pauze. Din cand in cand, lesina cate cineva, dar revine repede in teren…
Da, stiu, mamele care stau acasa le dispretuiesc pe cele care alearga la slujba dupa ce si-au muls sanii plini de lapte intr-un biberon pe care-l va manevra bona. Da, stiu, mamele care n-au renuntat la cariera se uita de sus la cele care au ales sa ramana casnice si stau toata ziua in parc, imbracate in trening, supraveghindu-si clipa de clipa odraslele. Deciziile pe care le iau femeile care au nascut, indiferent care sunt acestea, costa atat de mult, incat ispita de-a le judeca pe cele care n-au facut asemenea tie e de nestavilit. Dar, indiferent ce credem unele despre altele, pamantul se invarte mai departe. Eppur si muove ne spunem in gand, atunci cand ne sta inima in loc la atingerea gandului otravit ca, poate, totusi, n-am facut alegerea corecta si ca poate copiii nostri nu vor fi atat de fericiti pe cat ne dorim pentru ei.
Numai ca nu exista alegeri corecte. Exista doar vieti traite frumos, cu bucurie pentru tine si pentru cei din jur, sau existente nefinisate, asezate sub semnul lui “ce-ar fi fost daca…”. Exista doar femei implinite sau umbre ale propriei lumini neintamplate. Exista doar o planeta splendida, care se invarte prin univers avandu-ne calatori pe copiii nostri, pe cei pe care ii iubim si pe noi, femeile care, cu palmele noastre mici, tinem cerul arcuit deasupra lumilor.
