nu aş putea, măcar o lună pe an, să stau în Italia. Acum am o altă dragoste imensă – Barcelona. Am vizitat Barcelona pentru a şaptea oară, și de data aceasta, a șaptea oară am fost pentruprima dată împreună cu soţia mea, şi abia atunci s-a născut marea iubire pentru acest oraş. Aşa că acum, după premieră, o să merg acasă. O să stau să pregătesc cealaltă producţie de „Aida”, din Ungaria – din 26 iulie – poate va mai fi ceva şi la Cluj– apoi o să plec cu soţia la Barcelona. Sper din tot sufletul ca directorul artistic de la Gran Teatro del Liceu, din Barcelona, să vadă „Aida” de aici. În Ungaria voi face o altă producţie de „Aida”, nu va fi același lucru, nu va fi aceeași operă cântată de alţi oameni. Însă cea de la Iaşi rămâne producţia mea de suflet, pentru că atitudinea oamenilor pe care i-am întânlit aici – de la management, doamna Beatrice Rancea, până la portar, a fost deosebită. Oamenii sunt foarte deschişi. Faptul că oamenii cu care am lucrat nu au avut o atitudine de nepăsare denotă faptul că își respectă munca. Iar asta înseamnă foarte mult pentru mine. Fericirea aceasta face cât o vizită la Barcelona. Iar mai apoi, voi pleca o lună în Italia.
Marea Dragoste-TANGO: Artiştii care au cariere însemnate au şi excentricităţi, lucruri ciudate, mofturi. Aveţi şi dumneavoastră, din când în când, felul acesta de a fi sau sunteţi întotdeauna amabil și… normal?
András Kürthy: Întotdeauna mă comport amabil, până când mă calcă cineva pe picior. Atunci n-aș vrea să stau în faţa mea. Dar nu mă comport niciodată extrem, de obicei nu sunt ca un vulcan care erupe. Asta e valabil pe scenă. Dacă mi-aţi întreba familia, poate că vi s-ar răspunde altceva. Însă eu nu cred că poţi face ceva cu forţa, deşi sunt unii care cer a fi împinşi, îmboldiţi. Şi la Iaşi m-am făcut înţeles că nu încep repetiţia până când nu se face linişte totală. Asta înseamnă că fiecare trebuie să se adapteze la acest stil de lucru.
Marea Dragoste-TANGO: Aţi lucrat cu cei mai mari artişti din lume, cu Luciano Pavarotti și atâția alții… Cum sunt oamenii aceia?
András Kürthy: De obicei se spune că tenorul este foarte special. Pavarotti era diferit de tot restul tenorilor. În „Aida” am lucrat cu un bariton foarte renumit, Sherrill Milness – era o neînţelegere organizatorică deoarece corul nu putea să ajungă la începerea repetiţiei. Sherrill Milness a venit la repetiţie direct de la aeroport. Toată lumea s-a temut de reacţie. S-a rezolvat cu 4 hamburgeri. ( râde) Sunt şi alţii cu care este foarte greu. Cu artiştii foarte mari nu este greu, trebuie doar să le prinzi slăbiciunile, din punct de vedere artistic, în primul rând. Când m-am, întâlnit prima dată cu Pavarotti eram încă asistent la Budapesta. Era o repetiţie cu „Boema” şi de serviciu era corepetitorul cel mai bun. O dată i-a alunecat degetul. Dacă în momentul acela privirea lui Pavarotti ar fi putut să ucidă, ar fi făcut-o. Întotdeauna îmi face o mare plăcere să lucrez cu începători. Din anumite privinţe este mai greu cu ei, dar începătorii nu au impregnate toate obiceiurile dobândite de interpreţii consacraţi. Depinde de persoană, nu de importanţa artistului. Cu unele persoane mi s-a întâmplat ca, la a doua repetiţie, să nu fim siguri că vom putea face ceva împreună, dar concentrarea lor a crescut în timp şi am realizat lucruri frumoase. Nu am preconcepţii în sensul acesta.
Marea Dragoste-TANGO: Daţi-ne câteva motive pentru care să venim la „Aida” de la Opera din Iaşi.
András Kürthy: Sper că va fi un spectacol foarte bun, deşi nu va urmări toate aspectele cu care lumea s-a obişnuit până acum la acest titlu. Vreau să ocolesc cu desăvârşire aspectul de carte de istorie, din punct de vedere vizual. Mă concentrez în primul rând pe destinele omeneşti, deoarece fiecare dintre noi se regăseşte în anumite situaţii care se petrec în „Aida”. Nu vreau să distrez oamenii, ci să le prind sufletele, pe care să le mişc. Compania de aici este foarte expresivă şi concentrată asupra artei lor. Am văzut „Troienele” şi „Indiile Galante”, am urmărit publicul şi am văzut că oboseala interpreţilor a meritat. M-am bucurat foarte mult că am văzut aceste două producţii importante. M-am şi liniştit, pe de o parte, văzând atitudinea companiei. Dacă vor da acelaşi nivel de atenţie şi concentrare şi pentru producţia pe care am realizat-o împreună, publicul chiar are toate motivele să vină.
Marea Dragoste-TANGO: Cum vă simţiţi venind după prezenţa lui Andrei Şerban? Ştiind că Andrei Şerban este atât de iubit, atât de apreciat? Cum v-aţi simţit fiind următorul mare regizor invitat aici, la Iaşi.
András Kürthy: Mă simt foarte bine şi sunt recunoscător pentru invitaţie. Este o onoare pentru mine. Ca o chestiune de nuanţă, pot să spun că locuiesc în apartamentul în care a locuit Andrei Şerban, la Iaşi. Sau invers, se poate spune că Andrei Şerban a stat în locuinţa în care urma să stau eu. (râde) Răspunzând serios, pot să vă spun că din punct de vedere al operei ştiu cine este Andrei Şerban şi îl stimez foarte mult. Apreciez gestul doamnei Beatrice Rancea de a mă invita pe mine după Andrei Şerban.
Marea Dragoste-TANGO: Sunteți aici, la Iași, departe de familie, plecat a nu știu câta oară de acasă… Și totuși sunteţi o raritate pentru că reuşiţi şă aveţi o familie atât de frumoasă de atâţia ani! Care este secretul?
András Kürthy: Distanţele mari, depărtarea de ei, care durează mult timp, nu sunt uşoare nici pentru mine, nici pentru familia mea. Nu este uşor să lucrezi o zi întreagă, de dimineaţa până seara, dar eu ador să lucrez fără încetare, chiar dacă trebuie să te întorci într-o locuinţă goală Toate repetiţiile au momentele de conflict, de greutăţi, pe care trebuie să le rezolv singur. Sensibilitatea, pentru mine, e un aspect foarte important. Dar sunt un om tradiţionalist, nu am niciun fel de atracții necontrolate către sexul opus… Când sunt înconjurat de vreo 20-25 de femei cu ochii strălucind, atunci când sunt singur, nu-mi este foarte uşor. Pe de altă parte, nu este prima dată când mă întâlnesc cu aceste situaţii. Iar soţia mea este o persoană fantastică, aş putea spune că este o sfântă. Este profesoară de limba engleză, deci suntem un caz norocos că nu lucrăm amândoi în acelaşi domeniu. În situaţii de criză ea pune lucrurile mult mai uşor la loc, mult mai pragmatic. Eu nu ştiu să mint, iar dacă am o problemă soţia mea este prima care află. Ea este cea care pune lucrurile la loc într-un mod foarte înţelept.
Marea Dragoste-TANGO: Nu este geloasă?
András Kürthy: Asta trebuie să o întrebaţi pe ea. Nu ştiu. Soţia mea este de neînlocuit. Este o personalitate atât de fină! Când am fost la Barcelona cu un solist pe care voiam să-l prezint acolo, am primit un SMS de la soţie în care mă ruga să îi trimit o fotografie cu La Sagrada Familia. Atunci mi-am dat seama că ea vrea să vadă La Sagrada Familia. Ea nu spusese nimic până atunci, nu m-a întrebat de ce înainte să o duc pe ea acolo, poate că am mers cu un interpret sau o interpretă. Mi-a scris doar un SMS. Nu numai că i-am trimis fotografia, dar i-am promis că o să vină cu mine, cu următoarea ocazie. Şi atunci când am mers împreună am descoperit cu adevărat Barcelona și m-am îndrăgostit de acest oraș. Nu s-ar fi întâmplat asta dacă soţia nu ar fi fost cu mine.
Marea Dragoste-TANGO: Deci iubirea ne deschide ochii? Atunci când iubim şi suntem cu persoana iubită vedem altfel lumea decât atunci când suntem singuri?
András Kürthy: Am călătorit foarte mult împreună, nu numai în Europa, ci şi în America. În fiecare an suntem împreună, măcar o lună, în Italia. S-a format un mod de a vedea lumea şi a o descoperi împreună. E cu totul altfel când merg singur în aceleaşi locuri.
Marea Dragoste-TANGO: Din ce vă inspiraţi, din ce găsiţi resurse şi putere pentru creaţie?
András Kürthy: Din călătorii. Din copilărie am început să adun colecţia mea de discuri, de plăci, cu opere. Am 1150 de înregistrări de opere, dintre care numai Aida in 26 de versiuni.Am observat cat de imprimată este în mine fiecare nota. Asta naşte cunoaşterea muzicii. După ce am fost în România, în ianuarie, am revenit acasă şi şi m-am întâlnit cu un om al scenei care m-a întrebat ce s-a întâmplat cu mine. Păream întinerit. Asta vine din faptul că mă încarc în toiul unei atmosfere artistice. Nu m-am aşteptat să mă simt atât de bine aici. M-am reîncărcat și aici, la Iași, întineresc muncind. Este nemaipomenit să lucrezi aici!
