fbpx

Aurora Liiceanu: Tata si fiica, o relatie neglijata

de

Relatia tata-fiica este mult mai putin abordata si cercetata decat cea dintre tata si fiu. Desigur, diferenta de sex este cea raspunzatoare. Ea este un fel de bariera. Dar si asemanarea de sex are bariere – sa nu-l uitam pe fiul „invidios” pe faptul ca tatal ii fura mama – dar are si un rol important in dezvoltarea psihologica a fiului. Rolurile de sex se invata in familie, de la parinti. Tatal spala masina cu fiul alaturi, mama face cornulete cu fiica langa ea. Se pune, totusi, intrebarea de ce este neglijata relatia tatalui cu fiica sau cu fiicele?

Vorba dulce mult aduce

Exista prea cunoscuta tragedie a lui William Shakespeare, Regele Lear. Ea este luata ca paradigma, nicidecum universala, dar semnificativa, a relatiei intre tata si fiica, putand fi generalizata la relatia dintre parinte si copilul-adult. Regele Lear avea trei fete: Goneril, Regan si Cordelia. Primele doua erau mai mari si maritate. Cordelia era mezina. Ea doar punea problema unui maritis. Decis sa-si imparta tronul si domeniul si sa renunte la regat in favoarea descendentilor-fete, regele Lear le cere acestora sa-si exprime in vorbe iubirea lor fata de el. Primele doua l-au flatat, iar Cordelia i-a spus ca-l iubeste „ca sarea-n bucate“. Regele s-a-nfuriat si a dezmostenit-o, impartind regatul intre cele doua fiice mai mari si foarte experte in a obtine prin vorbe mestesugite bunavointa si generozitatea tatalui. Ulterior, se dovedeste ca cea dezmostenita era cea care-l iubea cu adevarat. Cordelia simbolizeaza, astfel, sinceritatea, devotamentul, generozitatea, loialitatea, virtuti pe care orice parinte si le doreste de la copilul lui. Dar, vorba dulce mult aduce si adesea sinceritatea nu duce la nimic sau duce la dusmanie.

Cum te-a tratat tatal ca fetita influenteaza viitorul tau de femeie

Relatia tata-fiica nu s-a bucurat de atentia cercetatorilor si, ca atare, nici a psihologilor. Nu ma refer aici la faptul ca in anumite culturi, a ti se naste o fata este pentru tata un esec, un ghinion, o dezonoare, iar pentru mama – o umilinta si vinovatie asumata. Pentru ca fetele nu aduc decat griji.
A existat un serial sau poate film despre viata lui Petru cel Mare al Rusiei. Nu mai tin minte cine era producatorul. Ceea ce m-a impresionat a fost nunta fiicei acestuia. Mirele a luat-o de nevasta fara sa o vada, evident din ratiuni politice si aranjamente de culise. La ceremonie, ea avea un val pe fata. Petru cel Mare tinea in mana un bici, un cnut cu mai multe corzi, terminate cu ceva metalic. El s-a dus in spatele miresei – propria sa fiica – si i-a tras o lovitura cu acel bici pe spate, atingandu-i tot corpul. Apoi, cu un gest solemn, i-a predat biciul ginerelui, noul stapan al fetei. Ea trecea, deci, dintr-o proprietate in alta. Nu stiu daca scena corespunde unui adevar istoric sau nu, dar ceva adevarat este in ea. Fetele aveau – si cred ca in unele parti din lume inca au – un stapan, intai tata, apoi sot.
Unii cercetatori sustin ca relatiile din copilarie pe care le ai cu parintele de sex opus au o mare influenta asupra vietii de adult a copilului, asupra alegerilor si deciziilor pe care acesta le ia. Cum te-a tratat tatal ca fetita are un rol important in viata ta de femeie. Fetele trebuie sa stie ca primul barbat din viata lor – adica prima persoana de sex opus – le-a iubit neconditionat si asa va fi mai tarziu. Important este daca el a fost bun, rau sau indiferent.
Sunt tati care-si considera fetita „frumoasa lor printesa“ – am cunoscut tati care se adresau fetitei cu „printesa“ -, acordandu-i o importanta si atentie deosebite. Sunt alti tati care sunt de parere ca grija pentru fetita este „treaba mamei“. Ei nu se baga.
Fetele, sustin unii psihologi, isi cauta un barbat care sa semene tatalui. Ba, mai mult. Fiind prima experienta cu sexul opus, prima perceptie a celuilalt de sex opus, modelul tatalui se impune ca ceva firesc. Daca tatal trateaza fiica cu desconsideratie, ea va avea un respect de sine scazut, o imagine de sine negativa, se va devaloriza singura si va deveni o victima usoara pentru un barbat abuziv si dominator.
Cunosc femei care au ales barbati varstnici, cautand protectia tatalui si grija pe care acesta o avusese fata de ele in copilarie. Unele chiar sunt constiente ca au nostalgia tatalui.
Multe mame vad, in situatia unui divort, ca tatal are un comportament inadecvat fata de fiica lui, ca este prea „familiar“, prea apropiat, ca are gesturi indecente sau cu conotatii sexuale, si brusc construiesc un scenariu plin de pericole pentru fiica. In multe cazuri sunt doar constructii imaginare, dictate de respingerea tatalui, o forma de confiscare a fiicei pentru a pedepsi barbatul si nu tatal pentru jignirea adusa. Totusi, cercetarile arata ca incestul cu tatal biologic este un fenomen mult mai rar decat incestul cu rudele apropiate – unchi, var, frati vitregi – sau cu cei din proximitatea lor – tati vitregi, concubini ai mamei.
Multi psihologi sustin ca accentul pus pe mama, in general – si feministele fac acest lucru, crezand in superioritatea mamei ca parinte -, il neindreptateste pe tata, asa cum reiese daca analizam critic produsele media si mai ales filmele. Imaginea tatalui este frecvent negativa si acest lucru descurajeaza tatii, facandu-i sa evite implicarea. Se mai arata ca la varsta pubertatii, tatii petrec mai putin timp cu fiicele, mamele preluand relatia aproape in exclusivitate. Ar trebui, deci, sa se corecteze putin imaginea tatalui – prin concluziile unor cercetari recente -, aratand ca fetele care au construit o relatie pozitiva cu tatii lor nu se grabesc la maritis, asteapta mai mult timp prima experienta sexuala, nefiind dornice de atentia altor barbati. Medierea prin mama a relatiei fiicei cu tatal este astazi o critica adusa mamelor care impiedica sau nu faciliteaza construirea unei relatii autonome intre tata si fiica. Oare mamele care susura fetelor denigrari la adresa barbatilor – generate de frustrarile lor -, declarand ca „toti barbatii sunt porci“ se gandesc ca fiica va gandi ca si tatal – pe care nu ea l-a ales – este un porc? Oare isi pun ele problema ca fiica va asimila acest lucru in relatia ei cu tatal si va investi in relatia cu el nu iubire, ci distanta si suspiciune? Loialitatea fiicei fata de mama nu se construieste pe eliminarea tatalui ca potential rival.

Oare cine-i tatal meu?

Aceasta este o intrebare referitoare nu la faptul ca nu stii cine este tatal tau, ci nu stii ce persoana este el, nu-l cunosti. Exista tipologii simplificatoare ale tatilor de fete: tatal print (ca in povesti), tatal amic (te poti juca cu el, ti-e prieten), tatal sef (este critic, are autoritate), tatal stafie (are multe treburi, acasa este musafir, in cel mai bun caz). Desigur ca lucrurile sunt mult mai complicate. Se insista mult acum asupra rolului ambilor parinti in formarea copilului, dar in acelasi timp dezvoltarea tehnologica, problematica legata de identitate, schimbarea sexului si toate dezbaterile despre orientarea sexuala, aspectele juridice complicate fac ca sa apara carti cu titlu foarte provocator, ca cea a lui Maureen Dowd. Cartea ei, publicata in 2005, intitulata „Sunt barbatii necesari? Cand sexele se ciocnesc“ (Are men necessary? When the sexes collide), a starnit multe discutii privind statutul barbatului – evident si ca tata – in prezent.
Gloriei Steinem, prea cunoscuta feminista, i se atribuie – desi nu este adevarat – expresia „o femeie fara barbat este ca un peste fara bicicleta“. Dar una fara tata, ma intreb?

 

 

Categorii:
Psihologie

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *