Poti sa spui multe despre Streisand, dar nu ca e frumoasa. Paradoxal, e suspect de sexy. A trecut prin patul si prin sufletul unora dintre cei mai atragatori si mai celebri barbati: Andre Agassi, Ryan O’Neil, Don Johnson, James Brolin. Ultimul, si poate cel mai aratos dintre ei, este actualul ei sot. Pentru ca farmecul Barbrei Streisand inseamna ambitie nemasurata, o impertinenta cantitate de talent, o voce fara cusur, o incredere in sine de nezdruncinat, alaturi de acest inexplicabil sex-appeal, cu care si-a legat fedeles publicul si iubitii.
Saracie si vis, complexe si singuratate
Barbara Joan Streisand s-a nascut pe 24 aprilie 1942 in Brooklyn, New York. A fost un copil dorit cu ardoare, venit pe lume la sapte ani dupa nasterea fratelui ei, Sheldon. Tatal ei, Emanuel Streisand, un barbat iubitor si aparent in putere, s-a vazut nevoit sa accepte o noua slujba, mai solicitanta, desi suferea de migrena cronica si episoade de epilepsie, dupa un accident de masina. In august 1943, in urma unor dureri puternice de cap, a murit, lasindu-si sotia si pe cei doi copii intr-o situatie disperata. Familia se muta inapoi in Brooklyn, intr-un apartament mizer.
„Odata cu tata, emotional am pierdut-o si pe mama“, avea sa declare Barbra Streisand. Cu singurul parinte ramas refugiat in munca, micuta Barbara incerca sa se distreze singura. Statea ceasuri intregi in fata oglinzii, se machia cu fardurile mamei, cinta si organiza petreceri imaginare. Descoperise televizorul in casele prietenilor si lumea aceea o fascina.
Casatoria mamei sale cu Luis Kind, un barbat indiferent fata de ea si fratele ei, nasterea surorii vitrege Rosalind si, mai ales, consecventa cu care toti, inclusiv mama ei, ii repetau cit e de uritica, i-au produs multa suferinta Barbarei, dar nu au reusit sa-i demoleze visele. Psihic, era insa mai afectata decit vroia sa recunoasca. Era ipohondra si afectiunea i se agravase, sustinea ca are cancer sau ca e bolnava de inima. Dezvoltase „tinnitus“ (ii tiuiau urechile) si purta tot timpul esarfe strinse in jurul capului.
Cu toata impotrivirea mamei sale, Barbara a inceput sa urmeze cursuri de balet si de canto. A fost eleva Liceului Erasmus din Brooklyn, recunoscut pentru standardele sale inalte. Eleva eminenta, in plan social era insa incapabila sa se adapteze, era retrasa, concentrata pe studiu si deloc interesata sa fie populara, in total dezacord, deci, cu patima epocii. Singura activitate extrascolara la care participa era corul liceului. Intre timp, lucra part-time la un restaurant chinezesc, unde aparea costumata intr-un chimono de matase si avea unghiile lungi, colorate in rosu aprins.
Pina astazi, unghiile fabulos de lungi au ramas singura caracteristica excentrica a stilului ei. Doamna si domnul Choy, proprietarii localului, i-au fost cei mai apropiati prieteni si confidenti. Ei au fost singurii care au ascultat-o, au indrumat-o si i-au raspuns la curiozitatile legate de viata, iubire, sex. Si au fost primii care, la o petrecere de ziua ei, au filmat-o cu o camera video. Barbara isi ascundea fata de cite ori camera o surprindea in prim plan. Nu se putea suporta.
Irezistibila nebuna
Dorinta incipienta a Barbarei de a deveni artista s-a transformat in scurt timp intr-o constructiva fixatie. De la 14 ani, a inceput sa participe la diverse auditii. Desi primea intotdeauna laude pentru interpretarea ei, in final rolurile erau date aspirantelor frumoase. Era de fiecare data devastata, dar nu renunta. A urmat, timp de un an, cursuri de actorie la Cherry Lane Theatre, iar profesorul Allan Miller marturisea mai apoi ca, desi privind-o pe Barbara a asistat la cea mai proasta auditie din viata lui, entuziasmul, perseverenta si personalitatea ei l-au cucerit.
La o auditie importanta, a aparut pe scena imbracata intr-o haina din petice de blana, zdrentuita, cu tenisi in picioarele deloc gratioase, o caciula tricotata, tragind dupa ea o geanta cu discuri si alta cu sendvisuri. A scapat geanta cu discuri, care se rostogoleau care incotro, iar ea alerga sa le adune. Era atit de caraghioasa, incit toti erau cu ochii bulbucati pe ea, convinsi ca au de-a face cu o nebuna.
Dupa ce si-a adunat discurile si s-a prezentat intr-un mod ce a stirnit risete, s-a asezat pe scaunul pregatit pentru auditie, si-a scos guma de mestecat din gura, a lipit-o de scaun si, sub privirile amuzate si contrariate, a inceput sa cinte. Era minunata, iar scena comica s-a transformat in clipe de magie. Dupa terminarea auditiei, regizorul l-a rugat pe asistentul sau sa curete guma de sub scaun. Dar guma nu era acolo. Totul fusese doar un genial moment de teatru.
In acea perioada, si-a schimbat prenumele din Barbara in Barbra, renuntind la a doua vocala. La nici 19 ani, obtinuse primul rol de anvergura pe Broadway si deja devenise un star temperamental si capricios. Intirzia la repetitii, se certa cu regizorul si chiar a sustinut sa-i fie schimbate datele biografice din pliantele de prezentare. „Joc rolul unei fete din Brooklyn, iar eu chiar m-am nascut in Brooklyn. Ce naiba poate fi mai banal?!“
Ameteala celebritatii
„Iubirea unica“, prefata altor zeci de „iubiri unice“… Temperamentul ei vulcanic a apropiat-o in scurt timp de partenerul ei de scena, Elliot Gould, care avea aceleasi probleme ca si ea in a se adapta cerintelor regizorale. Cei doi au devenit iubiti si parea ca firea rigida a Barbrei se indulcise. Era virgina cind l-a cunoscut si i s-a daruit fara nici o sovaiala, convinsa ca a gasit uriasa, unica dragoste. Se simtea fericita si rasfatata, iar premiera show-ului „Wholesale“ a fost primita cu ovatii ce au tinut sala in picioare minute in sir. Criticii i-au apreciat in unanimitate performanta, era invitata in talk-show-urile televizate, iar revistele se bateau s-o aiba pe coperta. A fost nominalizata pentru premiul Tony si a cistigat un premiu de critica la New York.
A cistigat apoi auditia pentru rolul principal in „Funny Girl“, musicalul scris parca special pentru ea. Povestea unei evreice simple din New York, cu un nas proeminent, o voce puternica si-un caracter nabadaios, era de fapt povestea vietii ei. Rolul din acest musical si, mai apoi, din filmul cu acelasi nume, a ramas emblematic pentru
cariera Barbrei Streisand.
Primele ei albume muzicale au spart topurile de audienta si de vinzari. Streisand isi promova asiduu discurile, participind la cele mai importante evenimente din show-biz. In ciuda programului incarcat, Barbra si-a facut timp si pentru dragoste acceptind, in 1964, cererea in casatorie a lui Elliot Gould. A urmat o perioada bogata, plina de reprezentatii de succes cu „Funny Girl“. Era asaltata de fani, dar familia nu-i era alaturi. „As fi vrut sa o pot convinge pe mama de succesul meu“, declara ea. Elliot Gould, la rindul lui, avea probleme in a face fata spectaculoasei ascensiuni in cariera a sotiei sale. Rolul „Domnului Streisand“ devenea din ce in ce mai greu de jucat pentru el.
In 1964, Barbra Streisand a primit premiul Grammy pentru cea mai buna voce feminina si Grammy-ul pentru Albumul Anului. La 21 de ani, a fost cea mai tinara artista care a reusit sa cistige doua premii Grammy in acelasi an, performanta nedepasita pina astazi. Au urmat 5 premii Emmy din 6 nominalizari, pentru doua show-uri TV scrise special pentru ea si inca un album, deja al patrulea, ajuns No.1 in top, la concurenta cu al Beatles-ilor.
Alt miracol s-a produs in viata ei in decembrie 1966, cind l-a nascut pe Jason Emanuel. Parea ca Barbra Streisand isi implinise toate visele, dar mai era un teritoriu care trebuia sa fie cucerit…
Cronica unui divort anuntat
Studiourile de la Hollywood erau reticente in a lansa pe ecran actori de teatru, fie ei vedete de pe Broadway. Multi dintre ei nu faceau fata schimbarii si-si pierdeau, in film, stralucirea pe care o aveau pe scena. Columbia Pictures i-a cerut, pentru „Funny Girl“, sa dea o proba, dar a fost un gest de forma. Fanny Brice nu putea fi jucata de altcineva, asta era clar. Coregraful Herb Ross declara apoi: „Am vazut-o pe ecran si am stiut sigur ca va putea sa transmita prin film tot ce era capabila sa transmita pe scena. Mai mult, mediul era chiar mai flatant pentru ea. Pe ecran arata miraculos.“ E telegenica, o calitate salutara pentru cariera ei, fiindca in realitate arata cu mult mai nefericit.
Partenerul ei urma sa fie Omar Sharif, sex-simbolul masculin al momentului. Dar Barbra era evreica, Sharif egiptean ce juca un rol de evreu, iar publicitatea imensa facuta filmului a pus paie pe foc in conflictul arabo-israelian.
La concertul sustinut pe 17 iunie 1967 in Central Park, cu 135.000 de persoane in public si transmis in direct de CBS, Barbra Streisand s-a temut pentru viata ei, din cauza unor declaratii pro Israel, debitate anterior. Din cauza stresului, a uitat citeva versuri si, desi nici un incident nu s-a petrecut, iar concertul a avut un succes urias, si-a jurat ca niciodata nu va mai cinta live.
In timpul filmarilor la „Funny Girl“, si-a intarit reputatia de star capricios. Inclinatia sa spre a controla tot, inclusiv partea regizorala, s-a facut simtita inca de pe atunci. Dar cea mai persistenta birfa a fost cea legata de aventura cu Omar Sharif. Elliot Gould filma in New York, iar Barbra, conform declaratiilor lui Sharif, „traia o viata simpla de femeie indragostita“. Anul 1968 i-a adus Oscarul pentru „Funny Girl“. Sirul evenimentelor fericite a fost intrerupt, in 1969, de divortul inevitabil. Marea, unica iubire se termina previzibil… Coplesit de succesul sotiei sale, cu o cariera personala in declin, Gould cazuse in patima jocurilor de noroc, iar banii pierduti nu ii apartineau lui, ci Barbrei. Si toate pina aici…
„Cei mai frumosi ani“…
Dupa ultimul musical in care a jucat, „Hello Dolly“ (1969), pentru Barbra venise timpul sa-si dovedeasca talentul de actrita, separat de cel de cintareata. „The Owl and the Pussycat“(1970) a fost primul sau film non-muzical si singurul film in care a filmat o scena nud, taiata in final la montaj. Au urmat „What’s Up, Doc?“ (1971), „The Way We Were“ (1973), comedia „For Pete’s Sake“ (1974) si „Funny Lady“ (1975), continuare a succesului din 1968. Oscarul l-a cistigat a doua oara in 1976, pentru tema muzicala „Evergreen“, din filmul „A Star Is Born“.
Musicalul „Yentl“ (1983) este primul film scris, produs, regizat si jucat in rol principal de ea, dupa ce si-a infiintat propria casa de productie, Barwood Films, in 1972. Experienta s-a repetat fericit in „The Prince Of Tides“ (1991) si „The Mirror Has Two Faces“(1996). Senzualitatea pe care o degaja pe ecran, in ciuda unui fizic deloc flatant, este uimitoare. In 2004 revine ca actrita in comedia „Meet the Fockers“, dovedind ca timpul nu i-a tocit deloc carisma si acuratetea interpretarii.
Multiplele nominalizari, premiile cistigate, cu si despre care as putea sa umplu pagini intregi, i-au recunoscut Barbrei Streisand talentul polivalent de actrita, cintareata, compozitoare, regizoare, producatoare, scenarista. O sa-i insir performantele sec, cumulate numeric pe categorii: 2 Oscaruri, 6 premii Emmy, 11 Globuri de Aur, 10 Grammy, 1 Tony, 2 Cable Ace, Premiul Institutului American de Film pentru intreaga activitate, Premiul Grammy pentru intreaga activitate, plus zeci de nominalizari. Vocea de inger a preferat sa si-o puna in valoare in musicaluri si inregistrari – si mai putin in concerte.
Are trac, uraste sa cinte live si mai participa doar la spectacole cu scop umanitar, ori care sustin cauze politico-sociale in care ea crede. „Sunt o actrita care cinta“, se defineste ea, insa discurile ei au doborit toate recordurile de vinzari in SUA. Este o inversunata luptatoare anti-Sida, apara drepturile homosexualilor (fiul ei, Jason, e gay declarat), copiii saraci, femeile, iar in plan politic sustine cu fervoare cauza israeliana si platforma Partidului Democrat.
Nici in plan erotic izbinzile ei nu sunt modeste. Lista de cuceriri a Barbrei Streisand poate face sa inverzeasca de invidie si cele mai frumoase buze de diva de la Hollywood. Farmecul ei straniu i-a cucerit, cum spuneam, pe Andre Agassi, Ryan O’Neil, Don Johnson, Steve McQueen sau James Brolin, care-i este sot, din 1998. Si pe multi altii, prezenti mai mult in birfe, dar cu povesti extrem de plauzibile.
Potrivit versiunii readaptate a biografiei „Barbra: The Way She Is“, de Christopher Anderson, chiar Printul Charles ar fi curtat-o, in 1974. E totusi mai frumoasa decit Camilla Parker Bowles, daca ar fi sa fim malitiosi – si iata ca suntem. Oricum, Barbra Streisand planuieste sa-si scrie propria biografie, pentru ca a obosit sa comenteze povestile deja scrise despre viata ei. Christopher Anderson marturisea insa ca reactiile artistei la tot ce se scrie despre ea n-ar trebui sa mire sau sa ingrijoreze pe nimeni, caci a auzit-o declarind: „Daca Dumnezeu insusi mi-ar scrie biografia, eu tot n-as fi multumita.“
Fan box – Barbra Streisand
Numele initial, complet: Barbara Joan Streisand
Data nasterii: 24 Aprilie 1942
Zodie: Taur
Porecla: „Babs“
Inaltime: 1,65 m.
Frati: Sheldon Jay si Rosalind (sora vitrega)
Studii: liceul
Culoarea preferata: alb
Mincarea preferata: adora mincarea chinezeasca si inghetata de cafea.
Cea mai buna prietena: Shirley MacLaine (sunt nascute in aceeasi zi)
Actorul preferat: Marlon Brando
Uraste: sa cinte live (dar si sa faca playback) si sa se auda cintind.
Si-a facut o operatie estetica, dar nu la nas, ci un lifting in zona maxilarului.
Este o democrata convinsa si il admira pe Bill Clinton.
Daca ti-a placut acest articol, citeste si:
ELIZABETH TAYLOR, Frumoasa cu ochii violet
CARMEN STANESCU: Pe batranete o carpesc peste ochi
MIHAELA CONSTANTINESCU: Anastasia Lazariuc a distrus iubirea dintre mine si Mihai Constantinescu
