Ca sa nu iesim din atmosfera ultimelor editii, revista Avantaje ne abordeaza cu o incalzire usoara si-un dezacord cam greu: “Acesta este foarte concentrata”. Ei, da-l naibii de “a”, ca n-a ramas nadejdea-n el, pe criza asta, avem probleme mai mari. Ca de exemplu faptul ca “femeile care au copii la varsta adolescentei traiesc drama de a fi respinse si de acestia, pe motiv ca mama nu este <cool>”, mai suspina Avantaje. Pai daca nici cand nasti un copil la 16 ani nu te crede “cool”, ca vorb-aia, esti ca si sora-sa, atunci ce sanse mai ai? – ma chiteam eu, nauca. Norocul meu ca am zgaltait aparatul si pana la urma fisa a zdranganit: nu erau facuti de catre mame adolescente, ci copiii erau adolescenti, numai ca, din exprimarea innodata a redactorului (o titulatura mult prea laxa in ziua de azi, bag de seama), se intelege altceva. Sau pur si simplu nimic.
Motul revistei Beau Monde este, desigur, editorialul sefei, care incepe (cu ocazia asta, se arata ca inceputul poate constitui 80% din material) cu un tablou plin de ciucurei existentiali, cu floricele, pasarele, ciripeli, leneveli, cafele, pansele, si ai zice ca n-o sa mai termine cu glazura asta fondanta pana nu te vede lesinat. Dar inceteaza brusc si te trezeste din reverie, cand iti spune ca totul e un vis si, din vorba-n vorba (an total, trei vorbe) numarul asta din Beau Monde e o editie “zen”, frate.
Ne-am ciulit interesul, sa vedem cum se concretizeaza aceasta intelepciune. Mai bine mergeam frumos la un film, dar asa-i cand n-ai de lucru: “Pentru un look de boho-sic in tendinte, perechea de Ugg este un must”. Era sa dau pagina, dar incepusem deja sa ma enervez si la acest punct era prea tarziu ca sa mai fac pe inteleapta.
Asadar, sub obladuirea doctrinei zen, taraie niste “reguli de stil”, cum le pomposeaza autoarea. Nu-i destul ca Ugg-urile sunt must si look si what the f**k, se trece la dezvoltarea tabloului: “Sunt perfecte pentru colanti. Fiindca au dimensiuni destul de mari, dand volum trupului in partea de jos, creeaza echilibru chiar si la nivelul siluetelor mai pline, pentru care colantii nu sunt recomandati in mod obisnuit”. Dar in mod neobisnuit, merg, deci.
|n fond, daca gleznele erau singurele lucruri subtiri si delicate pe care le aveai in lada de zestre genetica, de ce sa nu le pocesti si p-astea? Sa ma iertati, eu nu pot sa sufar Ugg-urile si imi declin obiectivitatea, dar nici pledoaria asta glossy nu ma ajuta sa-mi depasesc antipatiile. Traim in veacul in care se face apologia ghetelor mari si-a gleznelor pe care, daca nu se ingroasa singure, le ajutam noi sa-si recapete butucanosenia multvisata.
Tot Beau Monde a avut abilitatea sa pagineze un text stupid pe un fundal plin de frunze si craci, dar in ciuda tufelor de fond, nu mi-a scapat rasadul de gogomanie: “parfumul in locurilor dragi”. Nu va mai spun ce text bulbucat era in general, cred ca era sponsorizat de epitet, fiindca dumnealui era improscat agresiv pe coala, intr-o claie fara noima.
Mai incolo, aflu ca Mariah Carey este “celebra pentru somnul sau”, nu stiu de ce traiam cu impresia ca altceva a facut-o celebra pe doamna aceasta, dar imi scapa acum, posibil ca Beau Monde sa aiba dreptate, probabil e o diva care face reclama la saltele.
Revista Cosmopolitan insira, ca de obicei, compuneri despre relatiile dintre barbati si femei, cautand de fiecare data sa stoarca teorii din orice cacatel psihologic. Iacata: “Cand te enervezi ca el nu te mai baga in seama deloc si urmareste doar meciul de fotbal, simti un chef nebun sa urli”. Ei, asta-i buna, acum, deci daca 90 de minute pe saptamana casca si omul gura la un meci, nevasta scoate un raget si intra dracii in cosmelia lor. Chiar asa?
Mai departe, vine solutia acestei probleme destepte: “Daca te vei abtine sa faci mare caz din chestii minore, ca acel meci de fotbal, vei avea o relatie mai lina, te sfatuieste terapeutul”. Nu stiu cata scoala fac terapeutii in ziua de azi, dar cred ca foarte multa, ca nu poate oricine sa stapaneasca stiinta complicata a truismelor. Trebuie carte serioasa si studiu aprofundat ca sa-i spui cuiva ca, daca-si tine fleanca, o sa fie mai liniste-n casa.
Si cica « o cearta buna are loc atunci cand nu vrei sa demonstrezi ca ai dreptate ». Si-atunci de ce ma mai cert, mai, ca sa demonstrez ca are el dreptate? Adica urlam unul la altul ca sa il convingem pe celalalt beligerant ca dreptatea e de partea lui? Asta-i ca-n bancul ala : « Parintii mei s-au certat groaznic din cauza custodiei copiilor, la divort, si s-au judecat luni de zile. Tipau amandoi : ia-i tu ! … ba tu !… ba ia-i tu !… ba tu sa-i iei, ca tu ai vrut copii! ».
Si mai sunt prostioare cu duiumul : « In mod ciudat pentru un om frumos, este si destept ». Zau, nu-i numai ciudat, e de-a dreptul paranormal, unde s-a mai pomenit om frumos si destept in acelasi timp? Banuiesc ca asta e si motivul pentru care redactiile pline de angajati fitosi, cu tenul si fundul impecabile, scriu articole buboase.
Ooo, dar stati ca am mai gasit niste indicatii ale altui docent neinteles : « Fie ca ne place sau nu, toti barbatii, chiar si cei mai buni dintre ei, ne ascund uneori chestii, spune Xavier Amador, profesor doctor ».
Toata stima! Vezi daca i-a placut cartea? Trebuie sa faci doctorat ca sa fii capabil sa ne spui ca barbatii ne ascund chestii.
In acelasi articol, urmeaza un crampei de geometrie tragica, un adevarat caz social : «Du-te in coltul opus al camerei, la o departare de 1-2 metri”. Pai daca diagonala camerei (ca ati zis “coltul opus”, nu?) are un metru, atunci va sugerez sa va mutati intr-o cabina telefonica, unde v-ati putea lafai in voie.
“Hm, oare unde s-au ascuns veiozele, toata viata noastra sexuala?” retoriceste Cosmo ceva. Nu stiu unde se ascund veiozele in timpul sexului, cert este ca se intorc la final, cand le aprindem ca sa gasim drumul spre dus cu cat mai putine contuzii colaterale.
In sfarsit, specia umana se poate simti utila in context ecologic, se dovedeste ca nu suntem in stare numai de prostii distrugatoare. Ia uite ce zice Cosmo : « Animalele iti folosesc instinctele pentru a citi o situatie, de exemplu daca sunt pradatori in zona ». Deci abia acum am inteles ceea ce profesoara senila a uitat sa-mi explice-n clasa: ca animalele nu-si folosesc instinctele lor, ci pe-ale noastre, auzi tu, a naibii blana pe ele, la ce le duce mintea!
Mai zornaie Cosmo: “Vacanta corpului tau fabulos incepe acum!”. Iar fabulatiile capului vostru aflat in vacanta incep tot acum, ce coincidenta!
Pentru o revista asa simandicoasa, sfatul de la pagina cu ciufuri mi se pare penibil: “Infasoara suvitele de par pe cele mai ingenioase bigudiuri: rolele de carton de la hartia igienica”.
Exista bigudiuri si mai ingenioase, daca-mi permiteti – si cred ca-mi permiteti, daca sunteti genul care va puneti hartia igienica-n cap: coceni de porumb, resturi de tevi de gaze de pe santier, tuburi de spray de tantari…
Aceeasi revista se sparge-n pronosticuri medicale: “meningita bacteriana este rara. Mult mai frecvent intalnita, dar nu asa letala, este meningita virala”. Cum adica, draga, “nu asa letala”? In sensul ca-ti omoara doar un crac – sau cum?
Chiar incepusem sa cred ca luna asta Cosmo sta cu basmaua pe cap, cand am descoperit in sfarsit si sertarul cu chiloti: “Daca iti place sarutul, fa-l si mai si, cu o intorsatura a limbii. Suge-i limba usor, in momentul in care patrunde in gura ta” (precizare inutila, cum dracu ai putea sa-i sugi limba daca nu e in gura ta?!)
“In felul asta, il scoti din minti si din pantaloni, deopotriva”. In sfarsit, aha… Deci asa iese mai usor din pantaloni, ca de cand se chinuia saracul sa si-i scoata cu o mana, cu cealalta fiind ocupat sa se prefaca si el ca te mangaie, totusi, ca asa-i frumos.
Nu stiu exact in ce limba e scrisa de data asta revista Elle, am vrut sa critic eu cate ceva, dar era asa o harababura acolo, ca m-am gndit foarte serios daca nu cumva au folosit un idiom care mi-e mie necunoscut.
Fragmente de prostii se incaleca intr-un avant doldora de superficialitate si fitosenii inconsistente: “jacheta animal-print”, “capitala cool”, “Monaco este cel mai stylish hotspot al Mediteranei”, “magnet pentru jet-set-ul mondial” – si numai asa o tin astia, sunt incapabili sa scrie o fraza in limba româna de la cap la coada.
Si cand chiar se intampla miracolul, se strica alta piesa, ca de exemplu: “Ofera-i tenului tau acelasi drept a experiente iesite din tipar ». A iesit din tipar cam devreme, cu cerneala uda, ca vad ca s-au topit literele pe ici, pe colo.
Revista Glamour stranuta un titlu (iertati-ma) idiot : « Best of botine ». O idee suculenta, in fond, la finalul anului as putea sa ies si eu la atac cu “Best of tampenii”, ar fi o rubrica sub genericul “daca doriti sa revedeti”, cu cele mai adorabile porcarii pe care le-a debitat presa scumpa in anul de gratie si groaza 2009.
“Glamour m-a motivat sa-mi imping limitele”, se spovedeste cineva acolo. Si pe mine! Nici nu stiam cate sunt capabila sa indur…
Doamne, fac unii niste cronici auto de ma mir ca nu si-a luat toata lumea bicicleta. Glamour aiureaza : « S-a spus ca e doar o varianta mica a celebrului sau frate Golf. Noul Polo s-a facut mare. Si iti poate deveni cel mai bun prieten.” Ce frumos, dragul de el… Si daca-l mai inveti si sa faca pipi la cutie si sa nu-ti mai roada papucii, chiar isi merita banii. Tot astia zic ca masina asta e mai “maleabila”. Sa speram ca e doar o gluma proasta.
Revista Harper’s Bazaar ma paleste cu un damf de virgula putreda, intre subiect si predicat, asta asa, ca introducere in atmosfera: “voalul de lana si pielea, constituie”. Probabil ei pun virgula asa cum ne invatau la scoala, pe vremuri, adica acolo unde se opresc sa respire. Si daca au vreo tahipnee, asta e, ghinionul nostru.
“Cu slogane”, racnira ei pe un sfert de pagina, de ne e jena noua de jena lor (se spune “sloganuri”, dar ma rog, astea sunt lucruri care de fapt se retin doar dupa ceva lecturi, nu cresc de la sine, ca unghiile »).
Un nonsens contorsionat se da in spectacol pe o alta pagina din Harper’s Bazaar: “neizbutind niciodata sa fie artist tot timpul ». Nu stiu, lor nu le-o fi sunand prost la ureche? Pana la urma asta e semn de sanatate psihica, e clar ca nu recitesc cu glas tare ce-au scris, sa luam asadar partea buna.
Aceeasi revista creeaza o rubrica de moda dadaista : « E timpul pentru a fi verde ». O, nu, eu cred ca-i timpul pentru a fi sase fara-un sfert.
“Puteti parcurge orice distanta purtand jachetele potrivite”. Iar cu jacheta lui Iuri Gagarin, puteti parcurge chiar distanta pana pe orbita.
Voi ce intelegeti din cronica asta de moda din revista Tabu? “Pe timpuri de criza diva isi regandeste garderoba (printuri, zale), devine mai transgresiva (tinte, piele), dar nu renunta la stralucire (strasuri, pene)”. |n aceasta poezie, poetul a vrut sa sugereze ca, in vremurile de criza, diva nu e in nicio criza, deoarece macar de tinte, pile, strasuri si pene are bani, maruntis care i-a mai ramas prin geanta dupa ultimul shopping pe fond nervos, cand a cumparat aiurea o Toyota pe care nici n-o mai imbraca, fata, ca prea are toata lumea.
Revista The One ne scuipa-n plin cu diverse fenomene racoritoare, gen “placua”, “sudati unii de cealalta”, “a rezulat un baiat” (aici nu ne-a fost clar daca lipseste ceva din cuvant sau “z” e pus din greseala in locul altei litere), “protagonisetele” nu stiu cui, deci jongleriile ei ortografice obisnuite.
In schimb, revista Unica e intotdeauna foarte inventiva, gaseste, pe cele mai nebanuite si nenorocite cai, usa mintii noastre data de perete: “Spre disperarea noastra, tenul neted, plin de luminozitate si proaspat se mentine in trend si sezonul asta”.
Vai, ce oroare, se poarta tenul frumos! Noi speram sa revina la moda buboaiele anilor optzeci, cu farmecul romantic al acneei netratate si-al dermatitelor seboreice pline de poezie. Mi-e dor de moda cearcanelor, ar cam fi cazul sa revina, ca nu s-au mai purtat de pe vremea pantofilor cu flec metalic.
(septembrie 2009)
