fbpx

Dana Razboiu, invingatoare!

de

Oamenii isi dezvaluie adevaratul chip atunci cand viata ii pune la incercare. Luati pe sus de evenimente otravite, ii vezi intrand in panica, grabiti, schimonositi, dezorientati. Slabi. Dana Razboiu, femeia pe care am invidiat-o in ultimii ani pentru o poveste de dragoste ce parea exemplara, trece prin clipe grele. Prin incercarile spinoase ale unui divort neasteptat, ale unui scandal nemeritat. Dar nobletea caracterului ei, frumusetea chipului si a sufletului sau au ramas neatinse. Doar o aripa de tristete ii flutura, cand si cand, peste inima. Sotia Dana Razboiu a abdicat de la lupta. Vedeta Televiziunii Romane, femeia superba, mama desavarsita, jurnalista curajoasa pe care o cunoastem cu totii merge mai departe in viata. Dana Razboiu merita sa fie mereu si este, si de data aceasta, invingatoare. (material preluat din revista Tango nr. 5, august 2005)

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  


CLICK AICI
pentru a vedea pictorialul cu Dana Razboiu din Revista Tango!

Cea mai frumoasa iubita

„Ma simt frumoasa cand sunt iubita. Cand barbatul pe care-l iubesc ma soarbe din priviri si-mi da senzatia ca lumea incepe si se termina cu mine. Altfel nimic nu are valoare. Cand pana si degetele mele de la picioare i se par cele mai frumoase. Cand vrea sa ma cuprinda cu totul si-i pare rau ca nu are decat doua maini. Atunci sunt cea mai frumoasa din lume. De aceea am nevoie de el. Iar cand nu-l am lipit de corpul meu, ma multumesc cu sala de fitness, cu bazinul de inot, cu saloane de cosmetica, cu diete si haine care ascund imperfectiuni si dezvaluie frumuseti trecatoare.“


Ganduri despre el

„Nu-mi plac barbatii extrem de ingrijiti, cu muschii lucrati mai bine decit sculpturile lui Rodin. Nici macar modelele lui Rodin nu aratau asa de bine in realitate. Poate ca e o prejudecata, dar minte multa intr-un corp de culturist… doar filmele americane vor sa ne vinda imaginea asta. Prefer barbatul normal, uman, cu mici defecte si imperfectiuni, dar care se simte bine in pielea lui. Cred ca mi-am ales barbatii mai mult dupa farmecul si misterul din ochi, dupa mimica si gesturile care tradau dorinta de a oferi iubire, dupa vorbele care imi spuneau, sau poate tocmai incercau sa mascheze nevoia de a da si a primi iubire.“


Oglinda fericirii

„Barbatii intai vad, apoi gandesc. Pana sa isi dea ei seama ca au de-a face cu o minte sclipitoare, s-ar putea sa nu mai fie langa noi, ci retrasi departe de ochii lumii cu o frumusete sclipitoare. Mi-ar placea sa spuna si barbatii ca au vazut intii la noi stralucirea si farmecul privirii, dar vai, sa nu ne amagim. Cu zeci de kilograme in plus sau imbracate in haine care nu ne avantajeaza, avem nevoie de mult noroc pentru a indrepta privirea cuiva spre ochii nostri.

O femeie care se priveste fericita in oglinda, multumita de ceea ce vede, va astepta aceeasi reactie si din partea celor din jur. Asta este cel mai important: sa ne simtim bine in pielea noastra. Am vazut atatea femei care erau obsedate sa slabeasca, desi dupa gustul comun erau deja prea slabe. Ei, bine,  eu le inteleg pana la un punct. Frumusetea are in mintea fiecaruia o reprezentare anume, si eu mi-am dorit sa slabesc cand toti imi spuneau ca nu mai am de unde. Asta si pentru ca stiam sa ascund bine, in haine potrivite, acele locuri de unde mai aveam «de unde». Asa ca n-am mai spus nimanui ca tin regim si am slabit cat am crezut eu de cuviinta. Slabute sau mai plinute, suntem perfecte daca, atunci, in oglinda, putem zambi fericite. Uneori oglinda poate fi si privirea lui.“


Maternitate si fitness

„In timpul sarcinii am suferit foarte mult din pricina felului in care aratam. In ultimul trimestru de sarcina am ajuns sa urasc oglinda din dormitor si asta cu atat mai mult cu cat aveam o reprezentare idilica asupra femeii insarcinate, pana sa ajung eu gravida. Stii cum reuseam eu sa-mi ridic moralul? Imi faceam planuri cum ma voi duce eu la sala imediat dupa ce voi naste, imi imaginam secventa cu secventa toate exercitiile fizice pe care abia asteptam sa le fac odata scapata de burta imensa, mi-am pregatit un antrenament intensiv pe care trebuia sa-l respect cu strictete zi de zi, incepand cu momentul in care parasesc maternitatea. Mi-am inventariat chiar hainele mele dragi de sport, demodate deja de cand nu mai fusesera folosite.

Ei bine, praful s-a ales de toate astea. Acum imi vine sa rad. Am mers la sala prima data dupa doua luni de cand iesisem din maternitate, si numai pentru cateva zile, dupa care am bagat coada intre picioare si am recunoscut pentru mine ca nu fac fata. Imi alaptam copilul de sapte ori pe zi, cite 40 de minute si dormeam cateva ore pe noapte. Trasul de fiare la sala era un film SF. Abia dupa sase sau sapte luni de la nastere am gasit forta fizica si psihica sa ma apuc de aerobic si fitness. Acum chiar nu mai conteaza toate astea cit timp am revenit la greutatea de dinainte de sarcina, ba chiar ma simt mult mai feminina si, daca ma iau dupa reactiile celor din jur, imi prieste maternitatea.“

Copilul meu

„Din prima clipa in care a aparut mi-a schimbat viata. Il iubesc mai mult decat pe mine insami, il ador cum nu am adorat niciodata pe nimeni, mi-e drag de-mi vine sa-l mananc, il ocrotesc cum numai o mama leoaica isi ocroteste puii, il alint cu toate cuvintele duioase pe care le-am auzit in viata mea si cand nu-mi ajung le inventez, ii sarut talpile in fiecare seara, incremenesc fascinata langa patutul lui cind doarme, il miros ca sa ma umplu de fericire. E sufletul si viata mea.

Copilul m-a facut responsabila, m-a maturizat, ma simt mult mai puternica, stiu ca viata unui om depinde de mine. S-au dus vremurile in care puteam sa pierd timpul cu prietenele la o cafea, s-au dus week-end-urile in care plecam cu harta in fata pe drumuri necunoscute si innoptam unde gaseam locuri. Dar cata placere am acum sa descopar lumea prin ochii unui pusti de un an si jumatate! Rad cu el cum n-am mai ras de ani. Toata lumea inconjuratoare are alte dimensiuni si incep sa le redescopar de la inaltimea lui.

Uitasem cate gize sunt in iarba, sau cum se aduna furnicile inainte sa ploua, cum se
retrage melcul-codobelc daca ii atingi antenele, sau cum vine luna oriunde am merge noi. Nici nu ma mir ca se trezeste dis de dimineata si striga de cum deschide ochii: «ma-ma!» Si asa incepe aventura, caci fiecare zi este pentru amandoi o noua aventura. Pana sa-l am pe Vic, notiuni ca rabdare sau «ma grabesc» aveau alt inteles. Numai o mama cu un copil mic stie ca pentru a ajunge la etajul intai al unei cladiri, ai nevoie de un sfert de ora. «Ma grabesc» inseamna altceva cand minutele copilului, cu tot cu banana pe care a strivit-o printre degete, te imbratiseaza dragastos pe pantalonii albi exact cand iti luai ramas bun ca sa pleci la job.“

Razboi intre sexe

„Barbatii din ziua de azi au metode mai rafinate de a-si cere «drepturile». Ma rog, unii dintre ei. Doar nu crezi ca ne vor la cratita! Nu. Ei isi aduc doar aminte ca a trecut o luna de cand nu au mai mancat tort de fructe, «Stii, din ala bun cum faceai tu candva», sau ne vor tot binele din lume cand ne atrag atentia ca «pe vremuri gateai mult mai des», sau chiar isi dau seama ca suntem mai sexi cu sort de bucatarie la gat si parul ne sta mult mai bine dupa cateva ore petrecute in aburul cratitelor.

Iar daca iesim in oras fara ei li se face un dor nebun si dau cam 10-12 telefoane, de dragul nostru, desigur, ingrijorati ca ni s-a intamplat ceva. Daca muncim peste program, ne protejeaza si nu vor sa ne extenuam, doar avem o familie si un sot minunat, de ce sa ne pierdem vremea in alte activitati care nu au legatura cu ei? Si la ce ne mai trebuie noua sa ne stimulam intelectul in job-uri sofisticate, ca doar putem sa ne cufundam in ganduri si sa filozofam cate-n luna si in stele in timp ce calcam rufele. Acum, cat timp folosesc astfel de persuasiuni sunt chiar dragalasi; adevaratele probleme apar cand nu mai au argumente nostime si masculul din ei isi aduce aminte ca el e sexul puternic. Atunci incepe tragedia.“


Prezentul trecutelor iubiri

„Traiesc atat de ancorata in prezent, incat tot ce am lasat in urma se estompeaza sub panza timpului. Stau si ma intreb daca am avut mari iubiri. Sigur ca am avut, dar pierzandu-se in amintiri, mi se par acum niste romane citite demult. Au fost foarte frumoase la timpul lor, mi-au lasat urme adanci in suflet si dare de rimel pe obraz, dar machiajul a fost refacut si sufletul a prins viata alaturi de o alta iubire. Iubirile trecute raman undeva in inconstientul nostru si le purtam dupa noi fara sa ne dam seama, ca niste bagaje, mai grele sau mai usoare, folositoare sau impovaratoare. Fie ca ne dam seama sau nu, suntem cu totii suma iubirilor si a experientelor trecute, modelati intr-un mod unic de tot ce ne-a facut sa vibram de-a lungul vietii. Acum un an as fi putut sa spun ca marea iubire dureaza o viata. Acum…“

Despre despartire

„Am citit de atatea ori ca «noua nu o sa ni se intimple asta», e cea mai mare pacaleala din lume, o minciuna frumoasa perpetuata de-a lungul generatiilor, prima minciuna cu care plecam la un drum in doi. Suntem preveniti de experientele unor apropiati, de carti si reviste, citim negru pe alb si totusi ne incapatanam sa ne credem exceptii, nici nu s-ar putea altfel, nu poti sa te scufunzi in dragoste fara sa te pierzi, fara sa orbesti, cautam exact aceea iubire care sa ne ameteasca, sa ne invarta precum un carusel scapat de sub control, cautam pe cineva cu care sa devenim siguri ca noua nu o sa ni se intimple niciodata.“


Cum s-a ajuns la divort

„Am crezut si eu cu toata puterea fiintei mele ca suntem impreuna invincibili, ca in afara de noi nu mai exista nimeni si nimic, m-am pierdut in cuvinte frumos manuite si ideal asezate in timp si spatiu, in gesturi cuceritoare, in atentie fara de margini, in rauri de admiratie. M-am simtit si eu cea mai femeie dintre femei, cea mai norocoasa dintre norocoase. Am iubit daruind totul, am renuntat la mine in numele dragostei, inchinindu-ma zeului din fata mea.

N-am reusit insa sa iubesc fara sa cer nimic. De aceea imi asum intreaga vina,
n-am reusit sa fiu si eu o zeitate, un supraom. N-am cerut nimic cand mi s-a oferit totul si-am inceput sa cer cand nu mi se mai dadea nimic. Am inceput sa cer intai in soapta, strigand apoi in gura mare, cersind in final cu sufletul terfelit in colb.

Imi spuneam mereu ca e imposibil ca doi oameni inteligenti care se iubesc sa nu depaseasca impreuna toate crizele unei casnicii. Dar iubirea nu e totul, imi dau seama acum, cand imi iubesc inca sotul de care tocmai divortez. Stiu ca doar sa te indragostesti poti de azi pe maine, dar invers, sa spui ca de maine de la ora 00.00 nu mai iubesti ar fi o minciuna.

Am nevoie de iubire ca de aer, dar nu de o iubire nevrotica, nu de iubirea incarceratului pentru calaul sau. Divortez cu inima impacata ca am facut tot ce e omeneste posibil pentru a nu divorta. Ba chiar renuntasem la demnitatea mea umana doar ca sa-mi salvez casnicia. Am facut pentru zeul meu, coborit pe tarana, tot ce strabunicile noastre ne-au transmis din generatie in generatie, am renuntat la gandirea mea de secol XXI, la orgoliu, la principii, la mine. Am indurat in numele iubirii mele, cu speranta ca voi intoarce vremurile bune de la inceput, umilinte greu de imaginat. Stiu ca alte femei au reusit, stiu ca se poate, dar trebuie sa fie doi ca sa ai sorti de izbanda. Sa incerci dintr-o cusca sa-ti convingi proprietarul ca iubirea prin captivitate nu e iubire, mie nu mi-a reusit.“


Dana pleaca din cusca

„Las asadar locul liber in cusca si plec linistita si impacata ca am facut tot ce depindea de mine. Vreau sa iubesc din nou, sa fac copii, vreau sa traiesc daruind intr-un cuib pasnic si fara gratii.“

Dragostea ca ocupatie

„Femeile si barbatii iubesc diferit si asta e o sursa de neintelegeri. Pentru femeie, dragostea e daruire totala, cu trup si suflet, fara a tine seama de nimic, fara nici o rezerva, pentru noi dragostea e toata viata noastra. Pe cand in viata unui barbat, dragostea e doar o ocupatie, asta spunea Byron si parca are dreptate. Oricat de indragostit ar fi un barbat, el nu abdica total, nu se defineste prin acea dragoste, e doar o etapa din viata lui.

Pentru un barbat, femeia este doar o valoare printre alte valori ale vietii lui, vrea doar sa si-o anexeze, nu o integreaza in existenta lui, nu-si scufunda intreaga existenta in ea. Pe cand femeia participa cu intreaga ei faptura, iubeste cu fiecare molecula a fiintei ei, isi dedica viata barbatului iubit, se abandoneaza de multe ori in celalalt. Barbatul o indeamna pe femeie sa i se daruiasca, dragostea ei il flateaza, ii mangaie orgoliul, dar reciproc, oricat de mult ar iubi-o, barbatul nu i se dedica, nu traieste prin ea, viata barbatului este glorie, actiune, proiecte, lupta pentru putere.“


In mijlocul oamenilor

„Poate sunt foarte pretentioasa, sunt greu de impresionat, desi iubesc oamenii in diversitatea lor, imi place sa-i studiez, ma gandesc seara la toate intalnirile de peste zi, la toate discutiile pe care le-am avut, la tot ce am invatat de la altii, analizez deopotriva gandurile puse in cuvinte si cele nerostite, motivatiile si frustrarile tuturor oamenilor cu care ma intersectez in viata, de la vanzatoarele amabile sau prost dispuse, la intelectualii stralucitori sau taciturni. Dar de impresionat, ma impresioneaza foarte putin la oameni. Iar cand se intampla cad intr-un soi de admiratie impinsa la extrem. Reactionez asa fie la barbati, fie la femei. Nu m-am indragostit de toti barbatii care m-au impresionat puternic, dar toti barbatii de care m-am indragostit au trezit obligatoriu in mine admiratie dusa pina la extrem.
 
Si dincolo de asta, daca ma straduiesc sa spun intr-un singur cuvant ce ma atrage la un barbat, acesta ar fi farmecul. Pentru mine farmec masculin inseamna acea privire care te face sa lasi capul in pamant si sa rosesti. Si cu cat esti o femeie mai puternica si mai stapana pe tine, chiar si in mijlocul unui cutremur, cu atat mai tare rosesti. Cand imi pierd cuvintele, dar vorbesc cu mult aplomb despre un subiect ales la intamplare, despre care poate nu stiu mai nimic, dar vorbesc si caut repede in arhiva mintii mele informatii si construiesc rationamente logice din nimic si despre nimic, si, uneori, ma contrazic singura, dar nu ma las… e clar. Barbatul acela e plin de farmec. Iar turuiala mea e din vina lui. Asa imi ascund eu gandurile. Caci doar cuvintele au fost inventate sa ne ascunda gandurile, nu?“

Copii, psihanaliza si catarari

„Imaginea mea publica de prezentatoare de stiri este una destul de fixata in tipare si preconceptii. Sunt un om mult mai viu decit par acolo in cutia televizorului. Am unele retineri cand vorbesc despre pasiunile mele, altele decat televiziunea si informatiile, pentru ca oamenilor trebuie sa le spui atat cat pot sa creada. Si mie mi-e teama de multe ori ca dezvaluind prea multe, risc sa nu fiu crezuta. Cum poate cineva sa-si imagineze o prezentatoare de stiri, pe care o vede doar in deux-piece-uri, strabatand desertul cu rucsacul in spate, catarandu-se pe pereti de stanca legata de o franghie de siguranta, explorand pesteri cu cotloane in care intri doar taras, dormind sub cerul liber prin padurile de langa Herculane, scufundandu-se in mari in costume ciudate.

As putea sa vorbesc zile intregi despre pasiunile mele: psihanaliza, natura, copiii si animalele. Prietenii apropiati stiu ca fac scufundari de sapte-opt ani. Am strabatut odata toata coasta Marii Rosii din Egipt, de la sud, de la granita cu Sudanul pana spre Sinai, cu rucsacul in spate, timp de o luna. Eram sase romani, campam din loc in loc si exploram adancurile. A fost poate cea mai frumoasa excursie din viata mea. Catarare nu am mai facut de mult, dar traiesc cu speranta ca intr-o zi imi voi invata copilul sa escaladeze muntii. Strabate din tot ceea ce spun dorinta de libertate. Sus, pe stinca, esti doar tu si coechipierul, soarele si Dumnezeu. Si toata lumea e la picioarele tale.

Psihanaliza este o pasiune mai veche. Eram in liceu cand am auzit de Freud si, cu mintea mea inca necoapta, am inceput sa studiez la biblioteca, cu hartie si creion in mana, Introducere in psihanaliza. Mult mai tarziu am inceput o terapie psihanalitica, descoperind in Bucuresti un psihanalist cu experienta.

Pasiunea mea pentru copii este ceva mai cunoscuta. Unii s-au declarat surprinsi ca imi doresc trei copii si chiar m-au intrebat de ce trei? Pentru ca patru ar fi deja prea multi pentru o femeie care mai are si cariera. In rest pasiuni obisnuite: carti si filme bune, discutiile cu oameni inteligenti, «profesionistii» Eugeniei Voda, interviurile cu Marie Rose Mociornita, stirile din ora in ora, Pavel Stratan, Simfonia a V-a si a VII-a de Beethoven pe care le ascult la infinit la volan, piscinele cu apa curata, inghetata.“

Viata ca hobby

„Imi place teribil sa traiesc. Sa visez, sa-mi fac planuri, sa lupt pentru ele, sa muncesc pana la epuizare, sa lenevesc alteori. Sa caut, sa studiez, sa citesc, sa descopar, sa analizez, sa patrund in minti si suflete, in idei si teorii. Sa fabulez, sa ma joc, sa ma pierd in propria-mi copilarie, sa o retraiesc linga Victor, sa cint, sa dansez. Sa ascult, sa ma mir, sa ma revolt, sa ajut. Sa iubesc, sa sufar, sa doresc, sa tremur de neliniste, sa ard, sa ma mistui de dor, sa dau, sa ma sacrific, sa ma topesc in ochi adinci, sa cuceresc, sa fascinez. Sa lupt, sa cad, sa pling, sa ma ridic si iar sa lupt, sa izbindesc, sa savurez. Sa sper, sa rid, sa visez. Sa traiesc. Vreau sa traiesc frumos si-mi caut cu ardoare fericirea. Acumulez experienta si informatii si bucurii, rid cu nesat de toate farsele intinse de destin, ma revolt si lupt, si suspin, si caut, si iscodesc, ma indoiesc de tot ceea ce credeam cindva si ma reasez pe valori mai solide. Evoluez intr-un ritm mai alert sau recad, dar ma ridic, zimbesc si merg mai departe. Am inaintea mea o viata intreaga si o astept cu bucurie si cu o dorinta arzatoare de a o trai.“


Fara obstacole, fara regrete

„Nu-mi place sa regret nimic. Mai bine sa-mi para rau ca am facut ceva decit sa regret ca n-am facut. Toate obstacolele aruncate de Dumnezeu in viata sunt pietre de incercare, toate se transforma in experienta, toate ne modeleaza intr-un anumit fel, de modul in care noi le depasim depinde viitorul. E ca un joc, ca un test cu raspunsuri la alegere in care esti trimis cu sageti spre o alta intrebare in functie de raspunsul pe care l-ai dat la cea dinainte. Eu cred ca lucrurile au exact valoarea pe care noi le-o atribuim. Fiecare alege daca ride sau plinge artunci cind o masina il stropeste din cap pina in picioare.

Pentru unii sa nu gaseasca inghetata preferata la magazinul din colt este o tragedie, pentru altii un motiv in plus de a se apuca de slabit. Am plans uneori de ciuda ca nu reuseam nici a zecea oara sa servesc, la tenis, pe teren. Dar puteam sa si rid, caci nimic nu poate fi mai caraghios decit cineva care pretinde ca joaca tenis si da tot pe alaturi.“

Teama de a fi fericit

„Fericirea nu e usor de suportat. Suna paradoxal, dar de multe ori nu putem suporta o fericire prea mare sau care dureaza prea mult, ne e frica de prea multa fericire. Ne temem ca se va termina si tocmai teama asta o termina. Fericirea mea e periodic cenzurata de nelinisti si intrebari chinuitoare, de demoni care ma urmaresc, de frici pe care le alung cu greu. Ma refer acum la acea fericire extrema, cind simti ca te dizolvi, ca te topesti, ca te invirti ametitor, prins intr-un carusel scapat de sub control. O asemenea fericire mi-a fost data numai din iubire, fie ea erotica, de mintea si sufletul unui barbat, fie platonica, de zimbetul senin si risul in cascade si minutele intinse ale copilului meu.“

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

 

Categorii:
Personalitati

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.