Cine n-a întâlnit-o încă pe Daniela Floroiu trebuie s-o întâlnească, iar cine a întâlnit-o deja… cu siguranță va dori să o urmărească și să o întâlnească din nou.
Daniela este life coach și alchimistă de vieți, maestră NLP și theta-healer, o ființă aleasă, neasemuită, o deschizătoare de drumuri ale inimii. Mai multe informații despre școli, cursuri și diplome găsiți pe site-ul ei, daniela-floroiu.ro, dar mărturiiile celor care și-au luminat viața cu ajutorul ei sunt multe și, probabil, neconsemnate. Ca în toate momentele de cumpănă, am întrebat-o pe Daniela ce face și, mai ales, ce să facem…
Fotografii de Paul Buciuta
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ce a fost cel mai greu până acum și ce continuă să fie greu în perioada aceasta de izolare- chiar și pentru tine?
Daniela Floroiu: Cred că ar fi bine pentru noi toți să privim această perioadă exact ca și cum ar fi un proiect de tip ”Școala Altfel”- adică un alt mod de a ne trăi viețile, mai aproape de cei dragi și în conexiune mai profundă cu sufletele noastre, cu dorințele noastre până acum nerostite, dar prezente în străfundurile ființei noastre.
Cred că este o perioadă perfectă în care să stăm de vorbă cu noi înșine, să ne întrebăm ce ne dorim cu adevărat, să aflăm ce ne place și ce nu ne mai place în relațiile noastre, în job-urile noastre, în viețile noastre.
Cred că fiecare dintre noi se reinventează acum fiindcă multe proiecte sau planuri de viitor au fost anulate sau amânate. Eu am ales să transform incertitudinea în certitudine și să fac tot ceea ce depinde de mine ca să mențin legătura de suflet cu cei care mi-au fost cursanți, cei care mă urmăresc sau mă citesc constant.
De exemplu, am organizat zilele trecute primul meu workshop online, un proiect la care nu mă gândisem deloc până când nu a apărut această perioadă de izolare.
Pentru mine, interacțiunea directă cu fiecare cursant este foarte importantă. Mărturisesc că înainte de izolare nu mă vedeam stând în spatele unui ecran ca să susțin un workshop.
Iată că viața mi-a demonstrat că se poate. Mai mult decât atât, mi-am dat seama că erau oameni care și-au dorit de ani de zile să participe la un curs de-al meu, dar pur și simplu nu au avut cum să o facă din cauza distanței.
Iată că izolarea le-a dat această ocazie nesperată. Am fost bucuroasă să văd că diferența de fus orar nu a împiedicat pe nimeni să fie prezent la ora de începere a cursului, deși una dintre persoane s-a trezit la 3 dimineața ca să participe la acest workshop.
Revenind la întrebarea ta, în perioada asta, cel mai mult îmi lipsește interacțiunea directă cu oamenii, îmi lipsesc îmbrățișările noastre, emoțiile de la sfârșitul fiecărui workshop, conștientizările și A-ha-urile pe care le vedeam pe chipurile oamenilor în timpul workshop-urilor.
Ca să compensez într-o oarecare măsură această lipsă, organizez seară de seară, de la ora 19, câte o întâlnire online pe platforma zoom, iar feedback-urile pe care le primesc sunt fabuloase. Unul din ele sună așa: ” Mulțumesc cu recunostință pentru serile de meditații. Este minunat cum reușești să aduci din ce în ce mai multi îngeri pe Pământ.
Nu am reușit să fiu prezentă în fiecare seară, dar simt permanent conexiunea, căldura și lumina divină pe care le călăuzești spre vindecarea oamenilor și a Pământului iar toate acestea se intensifică și se amplifică din concentrarea grupului.
Mulțumesc! Te iubesc!”- Daniela
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Cum depășești momentele dificile, impasurile, situațiile care s-au schimbat?
Daniela Floroiu: Îmi amintesc că acum câțiva ani, fiind într-o vacanță în Norvegia, am fost condusă la aeroport de o persoană care-mi spunea că se bucură că în acel an fuseseră mai puține sinucideri decât de obicei. Am întrebat uimită de ce se sinucid oamenii acolo fiindcă pare o țară foarte dezvoltată, cu un nivel de trai mult mai înalt decât multe țări pe care le-am vizitat. Auzindu-mi întrebarea, omul a ridicat din umeri a nedumerire și m-a întrebat: ”La voi în țară nu se sinucid mulți oameni?” I-am răspuns că nu și am continuat zicând: ”Dar noi am trăit pe vremea lui Ceaușescu.” El mi-a răspuns hâtru: ”Da, ai dreptate, depinde cu ce te compari.”
Extrapolând povestea de mai sus, având în vedere că am trăit pe vremea lui Ceaușescu când nu aveam de nici unele, cred că acum suntem privilegiați. Avem lumină, apă rece și caldă, căldură, gaze, internet, alimente în magazine. Deci, în afară de libertatea de mișcare, nu ne lipsește nimic. Așa că, eu prefer să iau din această perioadă tot ce este bun și să ignor orice altceva. Nu mă uit la știri, aleg să mă informez doar o singură dată pe zi de pe site-ul Worldometer și să mă concentrez mai degrabă pe ceea ce am de făcut de acum înainte, în loc să mă concentrez pe starea actuală care nu va dura o veșnicie, ci doar o perioadă. Oricum, îngrijorările în legătură cu viitorul nu ajută la nimic și nici nu aduc nimic bun.
Recomand în această perioadă celor cărora le e greu să nu se îngrijoreze să citească cartea Lasă grijile, începe să trăiești! a lui Dale Carnegie.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Spunem cu toții că e o perioadă în care să ne învățăm lecțiile, să rezolvăm ce am lăsat nerezolvat. Este la fel și pentru tine – adică la orice nivel de evoluție avem lucruri de învățat, de rezolvat?
Daniela Floroiu: Cred că perioada aceasta ne învață pe fiecare dintre noi să interacționăm altfel față de cum o făceam anterior. Eu am senzația clară că, deși izolați, suntem de fapt mai aproape unii de ceilalți. Căutăm și găsim sprijin în comunitățile care se încheagă pe lângă o anumită persoană pe care o considerăm ”învățător” sau ghid spiritual și, mai mult decât atât, cred că ne rugăm mai mult, ne conectăm mai mult cu Divinitatea și ne reamintim de esența noastră divină.
Părerea mea este că această încetinire de ritm a vieții ne-a adus pe toți mai aproape de Dumnezeu. Eu una meditez acum trei ore în loc de 30 minute cum făceam înainte de criză.
Cum vezi tu perioada următoare, cum ți se arată în meditații?
Daniela Floroiu: În meditații eu mă concentrez pe transmiterea de lumină și iubire către toți oamenii de pe planetă și către planetă însăși. Cred că doar prin ridicarea vibrației și a nivelului de conștiință al omenirii vom putea trece cu bine și peste acest hop. Cât despre viața de după izolare, cred că această perioadă le va da multor oameni prilejul de a-și reașeza sistemul de valori. Perspectiva morții, chiar și potențială, sau a unei îmbolnăviri grave te aduce întotdeauna înapoi la tine și la întrebări de genul: ”Oare am contat?”, ”Oare m-am bucurat atât cât m-aș fi putut bucura?”, ”Oare am trăit așa cum mi-am dorit?”, ”Oare am iubit atât cât aș fi putut iubi?”, ”Oare am fost iubit/ă cu adevărat?”, ”Oare viața mea a meritat să fi fost trăită?”.
Cred că atunci când vom scăpa din izolare, vom trăi mai mult în acord cu sufletul nostru, ne vom bucura mai mult unii de alții, vom face mai mult din ceea ce vrem și mai puțin din ceea ce ”trebuie”, ne vom face mai rar selfie-uri , dar ne vom uita mai des unii în ochii altora, vom trăi mai puțin în exteriorul nostru și mai mult în interiorul nostru.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Poți să ne recomanzi un exercițiu care să ne ajute să vedem cu mai mult optimism ceea ce ni se întâmplă sau care să ne facă să ne învingem mai ușor fricile, grijile, incertitudinile?
Daniela Floroiu: În fiecare clipă a vieții noastre alegem pe ce anume ne concentrăm atenția. Dacă ne concentrăm pe lipsuri și motive de îngrijorare, vom atrage mai multe lipsuri și mai multe motive de îngrijorare. Se spune că îngrijorarea e ca un balansoar. Deși te duce de colo-colo, nu ajungi de fapt nicăieri cu ea.
Până la urmă, fie că ne îngrijorăm, fie că nu ne îngrijorăm, ceea ce e menit să se întâmple oricum se va întâmpla. Și atunci, ce rost mai are îngrijorarea? Nici unul.
Un exercițiu pe care-l recomand în această perioadă pentru cei ce au nevoie de mai multă încredere și optimism este cel cu bula energie.
Exercițiul se face simplu:
Într-o stare meditativă, cu ochii închiși și atenția îndreptată în zona inimii, trebuie să-ți imaginezi în fața ta o bulă mare de energie pe care o umpli cu imagini pe care ți le dorești. De exemplu: să te vezi undeva în viitor la o aniversare sau un eveniment special, să te vezi într-o vacanță sau un loc în care vrei să ajungi, să-i vezi pe cei dragi alături de tine petrecându-și timpul împreună cu tine și orice altceva îți dorești să se mai întâmple în viitor. Important este ca de fiecare dată să lucrezi cu exact aceleași imagini.
După ce ai inclus în bula de energie din fața ta tot ceea ce îți dorești să realizezi sau să se îndeplinească în viitor, îți imaginezi că din corpul tău ies două brațe energetice care cuprind bula de energie și o aduci mai aproape de tine până când bula îți atinge corpul. Când ți-a atins corpul o lași să se contopească cu tine. Acest exercițiu te ajută să transmiți direct către subconștient imaginea dorințelor tale astfel încât el să te susțină în îndeplinirea lor.
Exercițiul se face de preferință de două ori pe zi sau cel puțin o dată pe zi, seara, cât mai aproape de ora de culcare.
Cum spuneam, este foarte important să ne concentrăm cu toții pe ceea ce vrem, nu pe ceea ce nu vrem. Prin urmare, scopul principal este “să ne bombardăm” subconștientul cu imagini pozitive, frumos colorate, imagini care să descrie tabloul vieții pe care vrem să o avem, nu tabloul vieții pe care nu o vrem și de care ne este teamă.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Cum îi putem ajuta cu puterea sufletului pe cei care o duc mai greu ca noi, care sunt bolnavi, în frică, în spații înguste, în sărăcie?
Daniela Floroiu: Așa cum spuneam la începutul interviului, dacă nu-i cunoaștem personal pe acești oameni și nu ne putem conecta cu ei în mod direct (chiar și de la distanță) cel mai bun mod de a-i ajuta pe cei aflați în nevoie este să le transmitem binecuvântări, lumină și iubire. Putem de asemenea să-l rugăm pe Dumnezeu să le insufle speranță, să le dea putere să reziste în această perioadă, să le lumineze mintea și sufletul și să-i ghideze spre binele lor cel mai înalt.
Orice rugăciune care vine din adâncul sufletului nostru este bine venită. Nu este nevoie de ”formule speciale”, ci de cuvinte spuse din adâncul sufletului, cu intenția clară de a le fi de ajutor celor care au mai multă nevoie.
După ce ne formulăm rugămințile trebuie să nu uităm să mulțumim cu iubire, recunoștință și smerenie Atoate Creatorului a tot ceea ce este pentru tot ce avem, tot ce primim, tot ce dăruim și tot ceea ce este.
Site: Daniela Floroiu #stămacasă #izolațidarîmpreuna #ExercitiiDeCuraj
