fbpx

Dumitru Constantin Dulcan: Inima conține adevărul, pentru că acolo se află sălașul divin

de

Profesorul universitar doctor Dumitru Constantin Dulcan, autorul mai multor cărți esențiale, dintre care “Inteligența materiei” a revoluționat gândirea întregii omeniri, situându-se în topul lecturilor fundamentale la nivel internațional, continuă să ne dăruiască noi înțelesuri după care tânjim, prin cuvintele sale limpezi așezate în pagini de carte sau în conferințele sale excepționale. Sau, iată, într-un interviu memorabil pe care ne-a făcut onoarea de a ni-l acorda pentru paginile revistei Tango-Marea Dragoste.

Interviu de Alice Năstase Buciuta și Corina Bernschutz Marinca

Fotografii de Paul Buciuta realizate în Ceainăria Bernschutz Universitate

 

Marea Dragoste- revistatango.ro: Vă simțiți ales de viață, de Dumnezeu, văzând că oamenii vă ascultă și vă cred? Ați simțit asta la ultimele lansări de carte?

Prof. Dumitru Constantin Dulcan: Da, am avut nouă lansări cu volumul Creierul și mintea universului, și toate în jur de 1000 de participanți. Este, cred, prima oară când văd o astfel de participare la o lansare de carte. Și pentru mine a fost o mare surpriză, dar am spus mereu în conferințele mele că nu explic acest succes prin meritele mele, ci îl înțeleg ca fiind o dovadă că această țară mai poate avea un viitor, dacă atâția oameni simt că au nevoie și de o hrană spirituală. Nu mă consider un ales. S-a întâmplat ca unele din preocupările mele să rezoneze cu cele ale unui important segment din public. Așa am ajuns ca prin cărțile și conferințele mele să fiu cunoscut de multă lume. Sunt multe persoane care mă recunosc pe stradă, mă salută sau vor să discute cu mine. Văzând că cei care mă citesc sau mă salută sunt persoane și foarte tinere sau mai în vârstă, nu pot decât să încerc satisfacerea de a fi util semenilor mei, să le mulțumesc și să le port tuturor un profund respect.

Marea Dragoste- revistatango.ro: După o viață de realizări, vă vedem ca fiind altfel decât noi. Ați fost așa dintotdeauna, v-ați simțit diferit?

Prof. Dumitru Constantin Dulcan: Recunosc, niciodată nu cred că am gândit la fel ca mulți dintre cei cu care am interacționat. Chiar și în familie, doar pe mama o simțeam ca fiind centrul existenței mele. Abia mai târziu am înțeles rostul celorlalți membri ai familiei și mai ales al tatălui meu care a dus cea mai mare parte din greutățile casei. Este curios, dar chiar aveam în primii trei-patru ani impresia că sunt un străin venit pe acea lume. Am sesizat apoi că, dacă doresc ceva intens și un anumit timp, acel ceva se întâmplă. Chiar am verificat dacă era o relație între dorință și împlinire. Această observație mi-a folosit mai târziu când aveam nevoie de anumite cărți rare. Am constatat, de asemenea, că mie nu îmi este permis să fac greșeli. Imediat suportam consecințele. Ceea ce nu înseamnă că am fost mereu perfect și nu am avut și greșeli. Dar este la fel de adevărat că am și plătit! În mod cert, nu mă asociam cu alți copii la acțiuni negative. Era ceva în inima mea, trăit ca o apăsare și îmi dădea un sentiment de teamă, de interdicție.

Marea Dragoste- revistatango.ro: Cum vă amintiți de anii din copilărie?

Prof. Dumitru Constantin Dulcan: Recunosc, nu agream să comunic cu toți copiii din jurul meu. Am participat, bineînțeles, la jocurile lor, dar destul de rar. Eram preocupat de rostul existenței vieții. În condițiile foarte grele de atunci mi se părea a fi o închisoare a spiritului. Monotonia, repetiția continuă a acelorași lucruri, fără nicio posibilitate de a le eluda, pentru că reprezentau însăși condiția ta de a exista, erau departe de a mă încânta. A fost momentul întrebărilor care mi-au hotărât destinul. De ce trebuie să existăm? Ce sens are viața? Nici durerea, nici bucurile vieții nu o pot motiva. Pentru a răspunde la aceste întrebări eram conștient că este nevoie de multe lecturi și de alt statut social. Stiam că, asemenea fraților mei, voi avea acces la studii superioare. Aceasta era voința tatălui meu care era foarte dotat nativ pentru o altă viață, dar circumstanțele familiale și istorice nu i-au fost favorabile. Prin noi, el își găsea recompense pentru viața lui grea.

Marea Dragoste- revistatango.ro: Și ați plecat la școală?

Prof. Dumitru Constantin Dulcan: Da, am fost trei frați și o soră. Cum era obiceiul pe atunci, sora mea a rămas cu părinții, iar noi am plecat toți la studii.

Marea Dragoste- revistatango.ro: Rostul în viață vine din învățătură, din cultură?

Prof. Dumitru Constantin Dulcan: Fără îndoială. Fără cultură, fără învățătură, nu ai prea multe repere de comparație pentru orientarea în viață. Cultura îți oferă posibilitatea de a crea tu însuți o altă cultură, spunea Titu Maiorescu. Și apropo de utilitatea culturii și a artei: prin ele ne cultivăm spiritul și simțul estetic, învățăm să prețuim frumosul din natură, frumusețea vieții, iar prin știință învățăm să fim utili, pragmatici, să dăm existenței un rost.

Marea Dragoste- revistatango.ro: Știți atâtea lucruri importante, ați reușit să le dați și copiilor dumneavoastră învățături de folos, care să-i ajute?

Prof. Dumitru Constantin Dulcan: Fiul meu și acum îmi reproșează că nu m-am ocupat mai mult de el. E adevărat că socrii mei erau în putere și se ocupau de el, dar recunosc că nici n-am dat prea mult timp familiei. Un medic care vrea să fie la curent cu tot ceea ce este nou în profesie – și are obligația să se informeze continuu – nu are viață personală. Asta a fost. Dar dacă mă întrebați ce putem să-i învățăm pe copii, sigur, să nu fie robii nimănui. Pentru asta trebuie să citească, să fie cultivați, să nu fie umili, să nu fie agresivi și violenți, să-i evite pe cei care-i umilesc, să fie onești, să nu mintă… Asta putem să-i învățăm.

Marea Dragoste- revistatango.ro: Și să-i încurajăm, să le spunem lucruri bune.

Prof. Dumitru Constantin Dulcan: Fiecare gând, exprimat prin cuvinte, idei, concepte, sentimente și acțiuni, are și un substrat biochimic. Când gândurile noastre au o semnificație pozitivă, benefică pentru sănătatea noastră, are loc în plan biochimic o eliberare de oxitocină, considerată a fi hormonul păcii, al iubirii, al atașamentului dintre mamă și copilul său, al prieteniei și înțelegerii dintre oameni. La rândul său, oxitocina va determina eliberarea de serotonină, dopamină, endorfină etc. – substanțe care favorizează starea noastră de sănătate și mediază bucuria și sentimental de plăcere. Cuvintele cu semnificație negative cum sunt ura, violența, calomnia, bârfa, frica, depresia – au efectele nedorite ale unui stres cronic cu secreții în exces de cortizol și adrenalină. Ura este cancerul ființei. Excesul de cortizol și adrenalină au efecte nocive pentru sănătatea noastră. Stresul cronic permanent la care omenirea este expusă are ca efecte nedorite accidentele vasculare cardiace și cerebrale, bolile neurodegenerative dintre care demența Alzheimer face astăzi ravagii, îndeosebi în țările cu nivel tehnologic ridicat. Sigur că sunt și o mulțime de alți factori care se conjugă în determinarea patologiei în lumea modernă. Este necesară aici o observație: există un stres de scurtă durată, care nu are efecte nocive, dacă nu depășește o anumită intensitate. Ca definiție, stresul este ansamblul de reacții declanșate în organism la un factor care poate afecta echilibrul psihic și biologic al organismului. Deducem de aici că o implicare emoțională controlată, nu exagerată, ne este chiar utilă pentru cultivarea rezistenței la stres. O implicare de mare intensitate este, însă, dăunătoare. Un studiu efectuat la Universitatea Harvard, în Statele Unite, a relevat că multe personae care au avut un infarct miocardic, cu două ore înainte au avut o supărare foarte accentuată. Deci, furia, violența ne pot fi fatale.

Marea Dragoste- revistatango.ro: Există o soluție de evitare a răului care ne afectează ?

Prof. Dumitru Constantin Dulcan: Da. Să fim mai întâi informați, să știm cum să gândim și să evităm răul în gândire și în acțiunile noastre. Am subliniat în lucrările mele că este nevoie de o spiritualizare a conștiinței, de o altă gândire sau paradigmă a timpului în care ne aflăm. Eu am numit această paradigmă – Noua Spiritualitate. Sintagma de „Noua Spiritualitate” subliniază ideea că are ca fundament noile progrese în cunoașterea științifică. Grație mijloacelor actuale de studiu al creierului, știm acum, după cum am discutat mai înainte, că tot ceea ce facem și gândim rău, prin chimia de suport la nivelul sistemului nervos are efecte nocive pentru sănătatea noastră. Cu alte cuvinte, cultivarea unei gândiri pozitive nu mai este doar o convenție de ordin social, pentru a păstra o armonie socială, ci este o necesitate înscrisă în însăși biologia noastră. Știm că, în funcție de semnificația pozitivă sau negativă a gândurilor noastre, creierul le procesează în zone diferite. În alți termeni, creierul selectează, pe criterii etice, ceea ce gândim, părând să respecte ceea ce am numit un cod etic al creierului. Cu atât mai mult, într-o lume atât de agitată, de neliniștită, cu o mare diversitate economică, socială, politică, etnică, psihologică și, mai ales, religioasă este nevoie stringentă de respectarea în gândire și comportament a unor valori etice, morale. Sintetizând la maximum această idee, o putem exprima într-o sintagmă simplă: să facem în viață doar ceea ce este bine, nouă și tuturor celorlalți. Acesta este sfatul impus de întreaga experiență și înțelepciune acumulate de omenire. Privind din perspectivă științifică, lumea nu are niciun viitor dacă nu renunță la gândirea negativă la ură, la violență și minciună. Toate acestea sunt împotriva sănătății, a bucuriei de a fi. O societate construită pe ură și minciună se va prăbuși în propria sa nimicnicie.

Marea Dragoste- revistatango.ro: Cum îl concepeți pe Dumnezeu ?

Prof. Dumitru Constantin Dulcan: Există două moduri de a discuta despre ceea ce religiile au înțeles prin existența unei rațiuni divine. Prima și cea mai comună este aceea a credinței timpului și locului în care ne-am născut. Aici, pe acest teren se manifestă și credința și îndoielile sau contestarea existenței lui Dumnezeu. O a doua modalitate este aceea a experiențelor personale care fac mai mult decât toate cărțile lumii. Când ai experiențe care transcend lumea fizică, dacă ești lucid, rațional, nu mai poți nega această dimensiune. Întreaga mea experiență și gândire confirmă această idee. Ceea ce numim Dumnezeu este un sentiment profund al existenței unei rațiuni a binelui. Am comentat deja această idee. Tot ceea ce funcționează normal și are o logică din care transpare binele este o expresie a undei invizibile, a informației prezente înapoia tuturor lucrurilor, după cum ne spune fizica modernă. Aceeași fizică modernă a demonstrat interconexiunea existentă în întregul Univers. S-a spus, pe drept cuvânt, că nu poți să rupi o floare fără să deranjezi o stea. Orice altă discuție cred că este de prisos.

 Marea Dragoste- revistatango.ro: Ce importanță acordați postului și dietei vegetariene?

Prof. Dumitru Constantin Dulcan: În toate dietele recomandate științific intră și postul. Pur și simplu postul înseamnă un repaus al organelor care secretă enzimele necesare digestiei. Dacă eu obosesc, trebuie să mă odihnesc. Înseamnă că și ficatul, pancreasul au nevoie de repaus. Asta înseamnă post, nu trebuie să punem totul pe seama bigotismului. Sunt lucruri care pot fi demonstrate științific.

Marea Dragoste- revistatango.ro: Cum ați ajuns la conceptul de inteligență a materiei?

Prof. Dumitru Constantin Dulcan: Când am scris Inteligența materiei, voiam să înțeleg ce factor a permis trecerea de la regnul mineral la cel biologic, de la lumea nevie la cea vie. Și când am avut revelația asta, la 36 de ani, mi-am spus: da, noi nu putem să admitem că neviul devine viu decât dacă acceptăm că în acest moment intervine o Inteligență, Inteligența Cosmică. Ceea ce se numește Dumnezeu. Peste timp, am scris Mintea de dincolo fără să-mi dau seama că, de fapt, organismului meu fizic îi corespunde universul fizic, dar entității mele virtuale de energie și informație îi corespunde dimensiunea de dincolo. Și atunci cartea asta era de fapt descrierea celor două dimensiuni în care se încadrează ființa umană: universul fizic și universul spiritual. Când am realizat asta – mi-am spus că merită să sacrifici o viață dacă ai reușit să descrii aceste două universuri din care face parte ființa umană. Aici suntem noi în formă fizică, iar dincolo suntem în formă de entitate energetică. Atât. Două lumi, nimic mai mult.

Marea Dragoste- revistatango.ro: Practic, evoluăm nu doar între vieți, ci și prin viețile de mai înainte, creștem dintr-o viață în alta?

Prof. Dumitru Constantin Dulcan: Venim aici ca să evoluăm, ca să avem un timp al evoluției complete și, pentru asta se crede că ar trebui să venim de mai multe ori. Este o teorie a vieților multiple susținută de mai multe religii și filosofii. Religia creștină nu crede în această teorie. Fiecare, până la urmă, își alege un reper propriu.

Marea Dragoste- revistatango.ro: Și ce facem cu această evoluție?

Prof. Dumitru Constantin Dulcan: Cu tot ce acumulăm noi aici, este posibil ca dincolo să devenim surse de noi creații de univers. Universul este o creație continuă, infinită. Mai mult decât atât, eu cred că inclusiv la baza astrelor stau aceste minți care au evoluat aici. Doi îndrăgostiți ce stau sub clar de lună și privesc o stea s-ar putea să nu fie conștienți că acea stea pe care o admiră are ca sursă alți doi îndrăgostiți care au trăit înaintea lor și poate că și ei au privit o altă stea…

Marea Dragoste- revistatango.ro: De ce mai venim aici? De ce nu rămânem acolo, “la școală”?

Prof. Dumitru Constantin Dulcan: Venim aici pentru că numai prin condiția fizică putem să experimentăm, prin intermediul simțurilor, o serie întreagă de experiențe pe care dincolo nu le putem avea. Spun adesea că și dincolo, și aici, mărul este la fel de frumos, de parfumat, dar numai aici îl poți gusta. Extindeți asta la ce vreți dumneavoastră. Anumite lucruri numai aici le putem face. Și în loc să ne blestemăm, să ne urâm, să ne agresăm, să facem toate lucrurile pe care le facem, ar trebui să ne amintim doar de lucrurile frumoase. Specia umană ar putea să trăiască atât de armonios, atât de bine! Dar oamenii stau să adune câte cinci case, cinci iahturi și cinci mașini… Îți trebuie o casă, o mașină, de ce mai mult?! Marii sociologi străini spun că ar trebui să existe legi care să pună limite, pentru că, în clipa în care unii au zece case și dumneavoastră nu aveți niciuna, ei o iau de la dumneavoastră. Așa se ajunge la inechitatea socială.

Marea Dragoste- revistatango.ro: De moarte poate că nu vă temeți, dar de despărțirile ei vă temeți vreodată? Că n-o să mai ținem de mână pe cineva…

Prof. Dumitru Constantin Dulcan: Moartea este o trecere a conștiinței din planul fizic în planul spiritual, moartea este o transformare a ființei dintr-una chinuită într-o ființă ideală. Sentimentele legate de despărțiri sunt sentimente care țin de lucruri din noi, sunt firești. Dar atâția oameni în vârstă, când încep durerile, nu mai pot merge, nu mai aud, atunci își doresc să plece. Pentru că asta-ți spune corpul, că este un moment în care trebuie să pleci. Și lasă-i pe ceilalți să-și facă propria viață singuri, mai departe.

Marea Dragoste- revistatango.ro: Unii fac din acumularea de bogății sensul vieții, pentru că nu reușesc să identifice altul. Toți avem problema aceasta, nu ne găsim sensul…

Prof. Dumitru Constantin Dulcan: Toți venim pe lume cu un sens. Și portarul de la o întreprindere sau de la o școală, și el, dacă își face datoria corect, înseamnă că și-a îndeplinit misiunea pe care i-a dat-o dimensiunea lui spirituală. Dacă noi ne îndeplinim aici sarcinile, scopul pentru care am venit pe pământ e atins. Mă întreabă mereu lumea la conferințe: de unde să știu eu care este misiunea mea? Ceea ce-ți place cel mai mult, ceea ce te trage inima cel mai mult să faci, ceea ce-ți procură fericirea, acela e sensul tău! Asta nu înseamnă neapărat că trebuie să scrii cărți, poți face altceva… Să fii un învățător bun, să înveți copiii, de exemplu.

Marea Dragoste- revistatango.ro: O, ce greu e să fii învățător bun, în școlile noastre…

Prof. Dumitru Constantin Dulcan: Rostul școlii este să-i facă pe copii să învețe din plăcere. Se vorbește în prezent despre neuroeducație. Copilul trebuie să învețe din plăcere, nu forțat, nu de frică. Prezintă-i acel lucru de o asemenea manieră, încât el să fie dornic să învețe. Întâi îi arăți frumusețea lucrului pe care urmează să-l învețe. Eu asta am făcut cu studenții mei. În învățare, ai două registre, unul cognitiv și unul afectiv. Tot ceea ce este cognitiv ține de registrul rece. Dacă vrei cu adevărat să ții minte ceva, vino cu afectivitatea, cu sentimentul, îmbracă-l în focul afectelor și n-ai să-l mai uiți niciodată.

Marea Dragoste- revistatango.ro: Iubirea ne ajută în tot și în toate, inclusiv în învățare. Iubirea pe care o căutăm mereu, și în cuplu, și în relațiile interumane.

Prof. Dumitru Constantin Dulcan: Iubirea este un câmp afectiv care impune o condiție: ca între doi parteneri să fie un echilibru. Întotdeauna, când unul e mai sus și altul e mai jos, apare o suferință, deci, într-o iubire, cei doi parteneri trebuie să facă efortul de a fi întotdeauna pe picior de egalitate. Sigur că balanța oscilează când în sus, când în jos, dar important este să revină la echilibru. Iubirea este un câmp care unifică, armonizează. O iubire care nu îți crește energia, vitalitatea, care nu-ți dă sentimentul de fericire, nu e iubire, este un chin. Iubirea este plusul și minusul care începe din centrul tuturor astrelor până la nivelul celei mai frumoase flori, celei mai invoalte, celei mai inocente. Și pretutindeni plusul își caută minusul, inclusiv în materia nevie, fizică. Toate reacțiile chimice sunt plus cu minus, obligatoriu. Acesta este misterul prin care universul s-a făcut. Din aceste combinații de plusuri și minusuri s-a făcut toată diversitatea lumii în care trăim, care există în universul acesta. Pretutindeni în Univers găsim aceeași chimie, ceea ce mi se pare a fi formidabil! Este încă o dovadă a unității lumii.

Marea Dragoste- revistatango.ro: Ați fi fost mai fericit dacă ați fi plecat în altă țară ?

Prof. Dumitru Constantin Dulcan: Nu cred. Sufletul meu n-a fost niciodată în altă parte. Am înțeles asta în drumurile mele. De câte ori drumul meu cu mașina mergea din Militari spre Pitești, spre zona mea de origine, aveam sentimentul că mă duc acasă. De câte ori mergeam spre Brașov, spre Sinaia, spre oriunde altundeva, aveam sentimentul că fac doar un drum oarecare, mă duc și eu undeva… E o mare diferență. Toți suntem legați de locul nașterii noastre.

Marea Dragoste- revistatango.ro: De unde ne vine legătura asta?

Prof. Dumitru Constantin Dulcan: Știți ce a spus Henri Coandă? Că fiecare dintre noi are în structura corpului său elementele pământului în care s-a născut, și el are obligația și datoria să restituie pământului ceea ce i-a dat, elementele din corpul său. El justifica această idee prin aceea că fulgul de zăpadă cristalizează într-un fel pe pământul românesc și altfel pe pământul Franței sau altundeva. Apa din noi, care cristalizează în această manieră specifică, e numai acolo unde ne-am născut. De aici sentimentul că aparținem acelui pământ. Pentru că, acolo unde te-ai născut, elementele locului fac parte și din structura ta. Leagănul strămoșesc nu se uită niciodată. Eu am trăit și simțit toate aceste lucruri, de aceea, n-aș fi putut să plec nicăieri. Deși am dorit mult să călătoresc și în alte țări. Eu știam deja din adolescență locurile unde s-au născut și au locuit Balzac, Hugo, Voltaire. Voiam să merg să văd locurile în care au trăit, dar nu-mi dădea nimeni voie să ies din țară… A vrut Dumnezeu să se schimbe lucrurile și le-am văzut, dar tot acasă m-am întors. Pe strada pe care a stat Dante în Florența se află muzeul lui și mormântul lui Beatrice Portinari cea căreia i-a dedicat Divina Comedie. Era ceva irezistibil ce mă chema să văd locul acela, un loc de o simplitate cum nu vă puteți imagina, de la 1290. Din Divina Comedie știu atâtea versuri, și știu povestea lor din care s-a născut o capodoperă. De fapt, marile iubiri au născut marile capodopere…

Marea Dragoste- revistatango.ro: Deci iubiți poezia. Poezia, de fapt, e tot o structură divină.

Prof. Dumitru Constantin Dulcan: Fără asta, cu ce trăim?! Asta a fost satisfacția vieții mele, totdeauna am avut o viață dublă, am trăit ca ceilalți în proza aceea așezată sub presiunea atee, ideologică, dar imediat ce plecam dintre oameni mă retrăgeam în lumea mea. Asta mi-a dat mie stimulul să creez, că știam că sunt altfel decât ceilalți. În copilărie am citit de două ori dicționarul lui Lazăr Șeineanu, învățam maxime în limba latină… Și în liceu eram așa, și în facultate… Colegii mei mă ironizau. Cine făcea filosofie la vremea aceea?! Mă luau peste picior, “Stai și citești Hegel și Schopenhauer și scrii întruna!”. Mai târziu, mi-au zis: “Tu erai deștept și noi eram naivi…” (râde).

Marea Dragoste- revistatango.ro: Nu v-ați simțit și singur, câteodată, din cauza asta?

Prof. Dumitru Constantin Dulcan: Da, bineînțeles că da, am fost retras, fără îndoială. Nu am fost foarte sociabil, aveam foarte puțini prieteni, dar, cu prietenii care îmi erau prieteni veritabili, discutam câte în lună și în stele, nu eram un individ retractil, introvertit, dimpotrivă, vorbeam, dacă vreți, zile întregi… Numai că au fost foarte puțini oameni în viața mea în fața cărora m-am deschis. Și femeile de care m-am îndrăgostit trebuiau să aibă o anumită calitate, să avem un ecou la nivelul inteligenței, la nivelul cunoașterii. Pentru că o relație, indiferent că este cu o femeie sau este cu un bărbat care îți e prieten, trebuie să-ți dea ceva, să-l îmbogățești pe celălalt și să te îmbogățești pe tine însuți, acesta este sensul unei relații, nu al pierderii de timp. Dând semnificație lucrurilor în existența ta intimă, găsești motorul creației. Știți cum spun francezii: Marile spirite se ating, adică se înțeleg. Am o admirație teribilă pentru oamenii care se înțeleg. Îi simt în suflet și nu m-aș atinge cu nimic rău în existența lor. Cel mai mare rău pe lumea asta este să strici lucrurile făcute de Dumnezeu. Am avut în minte mereu lucrurile acestea. Și, Doamne, ca medic, de câte ori aș fi putut să fac invers…

Marea Dragoste- revistatango.ro: Și cum știm să facem bine?

Prof. Dumitru Constantin Dulcan: De când eram tânăr, chiar dacă nu știam ce știu acum, am constatat că avem două instrumente de decizie. Ești într-o situație de dubiu, te întrebi: să fac asta sau să nu fac… Dacă întrebi creierul, el analizează circumstanțele raționale, ia ca elemente niște circumstanțe pasagere, efemere, de aceea, de cele mai multe ori răspunsul care vine din creier e greșit. Dacă întrebi inima, inima conține adevărul, pentru că acolo e sălașul divin. Scânteia divină din noi este în inimă, acolo nu greșești. Acolo e doar sentiment. Inima nu zice nici da, nici nu. Simți acel lucru, că-l vrei sau că nu-l vrei. De câte ori am făcut contra inimii, am greșit. Iar acum știu, sunt pe cu totul alte coordonate de cunoaștere și știu că adevărul este în inimă. În noi este scânteia divină, iar Dumnezeu știe mai bine decât tine. Acolo, în inimă, este Dumnezeu.

 

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

 

Categorii:
Interviuri

Comentarii

  • Pe domnul profesor l-am cunoscut la Spitalul militar cand a tratat-o pe mama mea din punct de vedere neurologic dar si cu multa empatie,apoi l-am revazut la cursul de acupunctura,la conferinte ale medicilor. Il admir din toata inima.Este un om deosebit,un om rar,ales de Dumnezeu pentru a ne impartasi si noua din trairile dumnealui,pentru a ne gasi raspunsuri la multe intrebari la care am gasit poate raspunsuri dar nu avem certitudinea ca asa este,la intrebari la care nu am gasit raspunsuri,sa realizam ca avem o misiune pe acest pamint,ca stie Dumnezeu pentru ce ne-a trimis in aceasta lume Domnule profesor va doresc multa sanatate si sa va tina Dumnezeu cat mai mult printre noi,asa cum mama mea cu tratamentul stabilit de Dumneavoastra si subalternul dv.de atunci a ajuns la 88 de ani.Si parintii mei au fost oameni deosebiti,dupa ce a plecat tata la mormant a rasarit un liliac alb iar in curte lacramioare,iar mama a plecat in 27.ian.Aducerea moastelor Sf,Ioan Gura de Aur si a fost inmormanta in ziua de Trei ierarhi,Vasile,Grigorie si sf.ioan gura de aur.Prin scrierile dv.incerc sa inteleg mai bine ce se intimpla dincolo,cu atat mai mult cu cat mama imi transmite multe lucruri.Chiar exista comunicare intre noi cei de aici si cei de dincolo,iar acest lucru ma ajuta foarte mult.Va iubesc.dr.iuliana Ungur

    UNGUR IULIANA aprilie 5, 2021 12:02 pm Răspunde
  • Am citit cu mare, imensa admiratie aceste raspunsuri si solutii, oferite de Dl Maestru.
    Am copiat tot. Am cosmetizat, marind si colorand corpul literelor si al asertiunilor si, recitind, m-am vindecat!
    A fost, aceast Interviu, ca o Terapie, pentru mine, la cei 72 de ani ai mei, ca dascal trecut prin viata, care a marcat destine in bine si care a traversat un destin cumplit, inhumandu-mi, si un fiu, medic, de 42 de ani, acum 5 ani!
    De aseara, citesc o carte despre Dalai Lama si ma surprind asemanarile din gandirea mea, a calugarului si a Dvs., avand ca laitmotiv “IUBIREA” de semeni, care este, si laitmotivul, axul ideatic al “Noului Testament”, a lui IISUS!
    Va felicit si va stimez enorm!

    Cu toata sinceritatea si cu aleasa pretuire,
    prof.univ.dr.
    Ada Iliescu
    (Google- ada iliescu – CV- carti)

    Ada Iliescu ianuarie 14, 2020 1:31 am Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.