De curînd, o stire ne-a dat fiori: „politia” produselor cosmetice a hotarît ca orice consumator are dreptul sa întrebe si sa primeasca un raspuns de la producatori privind diversele ingrediente din compozitia produsului cosmetic pe care-l utilizeaza si sa afle efectele secundare pe care acestea le-ar putea produce.
Cosmetice otravitoare
Înca de cînd a fost descoperita oglinda, oamenii au fost preocupati de aspectul lor. Civilizatiile preclasice au considerat „cosmetica“, arta înfrumusetarii, ca expresia pozitiei sociale si a apartenentei religioase. Din pacate, pe vremea aceea „politia compozitiei cosmetice“ înca nu fusese inventata si multe dintre ingrediente – saruri de plumb, mercur, antimoniu, bismut, arsenic – erau cu adevarat otravitoare.
De abia spre secolul XVIII oamenii si-au dat seama de riscurile folosirii plumbului în cosmetice. Este celebru cazul faimoasei actrite si curtezane de la curtea regelui George al V-lea, Kitty Fisher, care a murit otravita de pudra cosmetica pe baza de plumb.
Oboseala musculara cronica, paloarea, insomnia, patarea gingiilor, pierderea apetitului, durerile de cap si cele abdominale, constipatia, toate sint semnele intoxicatiei cronice cu plumb, cunoscuta sub numele de saturnism. Abia în anul 1930 acest ingredient periculos care este plumbul a fost scos în afara legii de catre Asociatia Medicala Americana. S-a legiferat un control riguros al ingredientelor cosmetice, iar multe substante care de-a lungul vremurilor au stîrnit la un moment dat interesul publicului au disparut din compozitii din cauza efectelor secundare dovedite. Si în zilele noastre se mai folosesc creme medicale pe baza de plumb pentru decolorarea tenului, dar acestea trebuie recomandate special de un medic dermatolog, în cantitati considerate netoxice. In vopselele de par se mai gasesc cantitati mici de saruri de plumb, incapabile însa sa determine saturnism ci doar dermatite alergice de contact la atopici.
Presupunînd riscul cosmeticelor de sinteza chimica, sa nu cadem însa în cealalta extrema, a „naturalului“. Nu tot ce este natural este si sigur. De exemplu, alcaloizii din graminacee sint cît se poate de naturali, dar si cît se poate de otravitori.
Asa-zisele extracte naturale sint tot rezultatul unor separari chimice a moleculelor considerate active. La multe componente naturale din compozitia cosmeticelor s-a renuntat pentru ca s-a dovedit ca au efecte secundare. Astfel este vitamina E, care a fost prohibita dupa o lunga perioada de glorie.
Spray-uri care distrug stratul de ozon
Cînd vorbim despre efectele secundare ale unor substante cuprinse în cosmetice ne referim la riscul alergen, la riscul de fotosensibilizare si pigmentare si la riscul carcinogenetic, adica de inducere a unor cancere cutanate. Pentru multe substante este strict normata cantitatea acceptabila si pragul de la care folosirea este considerata riscanta. Astfel pentru compusii de mercur, care pot da chiar manifestari neurotoxice, concentratia în produsele pentru pleoape este limitata la 1/65 dintr-un milion. Sa nu uitam ca au fost scosi din uzul cosmetic aerosolii pe baza de freon, utilizati în spray-uri, pentru ca distrug stratul de ozon al planetei.
În fazele de cercetare a componentelor chimice ale unui produs cosmetic exista si o faza de testare pe animale, în care daca substanta se dovedeste carcinogenetica se renunta la folosirea ei, chiar daca utilizarea la om nu a confirmat riscul. Exista liste negre cu ingrediente considerate nesigure si de aceea interzise. De asemenea, se cunosc ingredientele cu risc mai mare de declansare a unor alergii de contact, cum ar fi unele parfumuri sau coloranti cosmetici. De aceea este bine ca orice produs sa aiba inscriptionat pe ambalaj compozitia.
Regulile care guverneaza productia sint stricte si probabil ca masura care da consumatorului dreptul sa se informeze despre continut se vrea o crestere a transparentei acestei industrii si a sigurantei utilizatorului. Atît de bine este reglementata industria cosmeticelor, încît se spune ca azi doar machiajul facut în oglinda retrovizoare din mersul masinii va mai poate expune unui risc: cel de a va baga în ochi produsul cosmetic. Totusi, daca a fost nevoie de mii de ani ca sa se descopere nocivitatea plumbului, de ce n-ar fi posibil ca si substante considerate azi sigure sa se dovedeasca ulterior cu efecte secundare?! De aceea probabil ca este bine ca producatorii sa fie tinuti sub ochiul cîrcotas al publicului.
Ultimul secol a fost marcat de schimbarea notiunii de frumos, tehnologia a avansat, iar cercetarea biomedicala a creat premizele unei industrii cosmetice sigure. În prezent se investeste mult în cercetare, astfel încît ceea ce utilizam sa sporeasca frumusetea naturala a pielii, sa o conserve si sa împiedice ravagiile produse de îmbatrînire. Organice sau sintetice, cremele, pudrele, pastele, lotiunile, vopselele, toate sint gîndite sa ne faca sa aratam bine fara riscuri.
Exceptand produsele de machiaj bio, toate celelalte pa care le-am folosit imi provoaca mancarimi.. nu stiu in ce masura este normal, dar pot sa spun ca nu este deloc confortabil. Din ce am mai citit pe net si pe etichetele produselor obisnuite, contin parabeni, propilen glicol care nu promit nimic bun..
Cele bio, insa cele mai elaborate, cu ani de cercetare si certificate cum sunt cele pe care le am de la Rangali, chiar le simt altfel – parca ar fi din piele.