Este unul dintre fondatorii jurnalismului modern din Romania. Este inventatorul presei de mare tiraj. Este un analist a carui aparitie pe micul ecran face audienta. Este un barbat nu tocmai frumos care a starnit pasiuni in randul femeilor.
O fosta iubita a divulgat luni in sir tot felul de detalii condimentate ale relatiei sale nabadaioase cu Cristoiu, in paginile unei reviste mondene. Este un om care a slabit cateva zeci de kilograme si nu s-a mai ingrasat niciodata. Ion Cristoiu este un personaj fascinant, din orice punct de vedere l-ai analiza.
Femeile nu au cum sa fie filosoafe
Marea Dragoste / Tango: Aproape nimeni nu va stie trecutul si ma refer la viata particulara. Este un mare mister. Cum ati reusit sa fiti asa discret, sa pititi atit de bine, de exemplu, femeile din viata dumneavoastra?
ION CRISTOIU: Nu le-am pitit. Sunt de aproape 10 ani casatorit. A doua oara. Dar nu-mi place sa povestesc despre viata mea personala. Doar starletele fac asta. Cred, totusi, ca sunt un sot ideal, pentru ca nu-i dau batai de cap sotiei mele. Sunt unii care cer fel de fel de mincaruri, de exemplu. Eu, de multe ori, nu stiu ce maninc. Uite acum, din cauza voastra nu mi-am mincat merele. (Ride) Apropo de mere, am fost zilele trecute la un dineu unde, vorba Mihaelei Radulescu, a participat crema cremei din Capitala. Ma rog, oameni de afaceri. Acolo, eu stiam ca se maninca, asa ca n-am mai mincat cele trei mere. Din nenorocire, au venit cu primul fel pe la opt seara. Nu l-am mincat, am zis ca-l maninc direct pe al doilea. Dar, pina sa vina, a trebuit sa plec la emisiune.
Marea Dragoste / Tango: Ce amintire va revine in mod obsesiv din copilarie?
ION CRISTOIU: La mine in familie, tata era presedinte de republica parlamentara, adica fara putere, iar mama era prim-ministru. Cu tata rezolvam marile probleme: mersul meu la facultate sau al fratelui, iar cu mama rezolvam problemele zilnice ale executivului.
Ce-mi aduc aminte este ca, mic fiind, ma durea capul foarte des. Iar mama zicea mereu ca am fost deocheat si incepea sa ma descinte. Dar, copilaria la tara, asa cum o evoca si Marin Preda, nu este asa de vesela. De la 5 ani deja, esti animal de povara. La 5 ani am plecat cu gistele, la 6, cu vaca si pe la vreo 10 – 11 ani deja sapam la vie.
Marea Dragoste / Tango: Cum ati reusit sa va rupeti de aceasta viata, sa va depasiti conditia?
ION CRISTOIU: Prin citit. Cind ma luau la sapat, eu eram smecher si le ceream sa-mi dea de la inceput portia de sapat. Apoi, ma grabeam sa termin, ca sa ma apuc de citit. Pentru mine, lectura e un viciu. Eu si-acum ma feresc de citit, pentru ca daca ma apuc, nu ma mai pot opri pina nu termin cartea. Clar e viciu. Asa ca terminam repede treaba si ma puneam pe citit. Mai tirziu am plecat la liceu, la Panciu.
Marea Dragoste / Tango: Acolo v-ati indragostit prima data?
ION CRISTOIU: Cred ca da, in liceu, ca in romanele proaste. In sensul ca eu eram un copil sarac, in comunism, iar ea era fata sefului de la Cooperativa mestesugareasca, sau de consum, nu mai stiu. La noi, la Panciu, ca si acum, era o inegalitate. Erau fetele de activisti, care cunosteau profesorii si noi, aia amaritii veniti de pe la Gagesti si de prin alte parti, care traiam la internat, ma rog, saraci. Dar viata de internat este o adevarata scoala a vietii. Internatul avea patru camere care corespundeau celor patru ani de studiu.
Cind intrai in clasa a opta, dormeai intr-o camera, cu foarte multi colegi. Si acolo te bateau aia din celelalte trei camere. Dupa aceea, cind ajungeai in a doua, ii bateai tu pe aia din prima, dar luai bataie de la cei din celelalte doua, si tot asa pina ajungeai in clasa a unsprezecea, cind lucrurile se schimbau radical. Pedagogul nu mai era atit de dur, iar in viata unora dintre noi mai apareau si fetele. Si, cum spuneam, m-am indragostit de acea fata, dar n-am reusit sa am o relatie cu ea pentru ca eram din doua lumi diferite. Ca in telenovelele de acum. Dupa aia, am avut ghinionul ca am intrat la Facultatea de filosofie, care m-a complicat in gindire.
Marea Dragoste / Tango: Dar aveati avantajul de a avea multe fete in an.
ION CRISTOIU: Cum, multe fete? La Filologie sunt multe fete. La Filosofie am fost 12 insi in an, dintre care doua fete, de-o uritenie absoluta. Cum spunea si D.D.Rosca: „Filosof cu fusta, dracu’ a mai vazut“. D.D.Rosca, unul dintre cei mai mari filosofi ai nostri, pe care si eu l-am apucat, nu lasa fetele sa stea in banca intii la curs. Efectiv, nu suporta ideea de fata filosof. Femeile nu au cum sa fie filosoafe pentru ca nu au o gindire abstracta.
Marea Dragoste / Tango: Si nici dumneavoastra nu ati ajuns filosof, ci gazetar. Cum s-a intimplat?
ION CRISTOIU: Am avut parte, la repartitie, dupa terminarea Facultatii de Filosofie la Cluj, de doua posturi. Redactor la „Viata studenteasca“, pentru ca fusesem unul dintre cei mai buni colaboratori, sef de subredactie in timpul studentiei si la Facultatea de filosofie. Iti spun asta ca sa vezi ca viata mea a depins intotdeauna de niste fleacuri. Mai zic unii: „am luat o hotarire cruciala“. Aiurea, un fleac de fapt. La Filosofie aveam de ales intre doua catedre, cea de Socialism Stiintific, care era mai mult pe partea Marx-Engels, si cea de Filosofie. Nu am ales catedra de Filosofie pentru ca era la subsol. Numai ideea ca era la subsol m-a facut sa o aleg pe ailalta, care avea mai multa lumina.
Si nu am plecat la Bucuresti pentru ca eram indragostit. Dar, la un moment dat, a trebuit sa ma duc la Bucuresti, unde absolventii mai erau triati pentru ultima oara. Aici, am avut o ora de curs, impreuna cu toti colegii mei din toata tara, cu unu’ care cred ca era cam idiot. Preda „cursa inarmarilor in capitalism“. Si ne cerea noua sa spunem cite bombardiere au americanii, cite nave de razboi, cite rachete si tot asa. Bineinteles ca nu mi-am notat nimic, pentru ca, oricum, eram cu gindul in alta parte. La un moment dat, tovarasul respectiv m-a intrebat cum o sa tin eu minte, la examen, toate acele date, daca nu-mi notez nimic. I-am spus ca tin minte pe dinafara. In pauza, au tabarit colegii mei pe mine, toti marii filosofi, ca din cauza mea o sa-i trinteasca pe ei la examen. Daca te trintea, nu mai puteai fi profesor. Atunci m-am enervat, l-am sunat pe Nicolae Stoian si i-am spus ca eu plec din invatamint pentru ca m-a enervat idiotul ala. Acum ar trebui sa-l caut, ca m-a ajutat in viata. Cine stie ce eram acum. Probabil ca profesor universitar. (Ride) Probabil ca intram in FSN.
Si eu si sotia mea suntem cam egoisti
Marea Dragoste / Tango: Stiu ca din prima casatorie aveti o fata, stabilita la Bruxelles.
ION CRISTOIU: Da, este avocat in dreptul cosmic la Bruxelles. Este una dintre cele mai mari avocate in dreptul cosmic, din lume.
Marea Dragoste / Tango: Pai, cine se judeca in Cosmos?
ION CRISTOIU: Am intrebat-o si eu si mi-a spus ca este o disciplina de viitor. In cazul in care se ciocnesc doua rachete spatiale, e o problema de drept civil. Chiar a luat locul intii la un concurs international, inaintea americanilor. Deocamdata, pina ajunge sa-si faca un cabinet specializat in drept cosmic, face pe avocata la un cabinet de avocati, pe cazuri cu romanii care fura prin Belgia.
Marea Dragoste / Tango: Apucati sa va vedeti?
ION CRISTOIU: Da, si, culmea, este o anti-americana inraita. Are un prieten de mai mult timp, care este un comunist convins. Foarte interesant, un comunist care are castele. Dar e comunist d-ala rau, spre trotskism. A venit intr-o vara in Romania si era foarte incintat de blocurile noastre. A si spus: „Iata, domn’e, ce inseamna comunismul adevarat!“ Eu l-am admirat. Credea omul intr-o idee. Iar in materie de criticat capitalismul, am gasit un partener de discutie ideal.
Marea Dragoste / Tango: Mai stiti ceva de prima sotie?
ION CRISTOIU: Este si ea stabilita in Belgia.
Marea Dragoste / Tango: Chiar daca v-ati recasatorit, nu a mai aparut nici un copil. A fost optiunea dumneavoastra, sau asa a fost sa fie?
ION CRISTOIU: Cred ca si eu si sotia mea suntem cam egoisti.
Marea Dragoste / Tango: Sunt romancele cele mai frumoase femei?
ION CRISTOIU: Nu. Uite un lucru pe care nu l-am spus. Eram student in anul patru la Filosofie si s-a hotarit sa facem o tabara in Bretania. Eu eram atit de sarac, incit nu aveam nici o valiza. Mi-a dat una Nicolae Stoian, d-aia de lemn, de armata si m-am dus. Acolo m-am indragostit de o fata spaniola. Bineinteles ca a fost un esec total. Nu eram eu in stare sa cuceresc femei pe plan international. Mie mi-era greu sa cuceresc si in Romania. Si nu numai ca n-am putut sa o cuceresc, dar a luat-o altul de nu s-a vazut. Si, oricum, eu n-am putut cuceri niciodata fete in tabara si in autobuz. E greu. Chiar ii invidiez pe cei care pot. Dar, daca ar fi sa ma ghidez dupa modelul literar, cred ca cele mai frumoase femei sunt rusoaicele. Ca stil. Dar, probabil ca sunt foarte influentat de literatura rusa.
Marea Dragoste / Tango: Dar v-ati gindit vreodata sa va stabiliti in alta tara? Poate chiar in Rusia.
ION CRISTOIU: Nu. Dar unul din lucrurile neimplinite, a fost acela de a nu ajunge dincolo de Cercul Polar. Chiar exista o localitate Kolima, unde a existat un mare lagar in vremea lui Stalin, unde temperatura este undeva in jurul valorii de -45 de grade Celsius tot timpul anului. Detinutii chiar facusera un cintec: „Kolima, Kolima, tarim minunat/12 luni iarna si restul vara“. Culmea, chiar am citit un reportaj despre acest teritoriu, in care se spunea ca laptele se taie cu fierastraul. Iar autorul se dusese intr-o vizita la niste localnici care urmareau un meci de fotbal la televizor cu foarte multi purici. Iar aia deosebeau echipele dupa purici. Unii aveau puricii intr-un fel, iar ailalti, altfel. Si m-a mai fascinat o scena: cind au coborit din avion, si au urcat in autobuz, din oameni nu se vedeau decit nasurile.
Aaa, uite am uitat sa va spun ceva. Am fost in Cuba, iar pentru cititoarele voastre este foarte interesant sa va povestesc experienta din aceasta tara. In Cuba mi-am dat seama de diferenta dintre omul talentat in scris si cel mai putin talentat, dar, mai ales, mi-am dat seama de femeia frumoasa de la natura. Acolo, in hotelurile pentru straini nu au voie cubanezele. In hotelurile alea erau occidentalele, urite ca dracu’ dar imbracate foarte bine si aranjate, iar cind ieseai afara dadeai peste cubaneze. Mulatre. Cu tenisi si cu fuste de stamba. Extrem de frumoase.
Cine ajunge la Havana si se intoarce fara a fi avut vreo aventura, chiar realizeaza o mare performanta. Nu am vazut nicaieri in lume aceasta capacitate incredibila de a fi agatat pe strada. Eu ajunsesem ca nici nu ma mai uitam in stinga sau in dreapta cind mergeam prin oras. Pentru ca ieseam din hotel si imediat venea cite una la mine si-mi spunea: „merg si eu cu tine pina la colt“ si iti imaginezi in ce situatie penibila ma aflam. Cu toate ca nu de fiecare data era vorba de prostitutie. Si, tot in Cuba am vazut cea mai lunga coada la inghetata din lume. In centrul Havanei exista un centru comercial faimos, Copelia, unde se vinde inghetata.
Exista doua feluri de inghetata: una la pretul real, al economiei de piata si alta la pret subventionat de stat. La aceasta din urma se formeaza o coada infernala cu oameni care asteapta sa manince o inghetata. Se face o coada atit de mare pentru ca oamenii maninca acolo inghetata. La o tejghea se asaza patru persoane care sunt servite cu inghetata. Se urca pe scaune, li se da cupele de inghetata iar in spatele lor asteapta urmatorii patru. Si tot asa. Termina aia, vin altii. Da’ le place. Cinta la chitara de dimineata pina seara, e distractia lor sa manince inghetata subventionata.
Biblioteca este amanta mea
Marea Dragoste / Tango: Ati avut multe evadari in biblioteca, toate in momente in care erati scirbit de presa. De ce nu va duceati acolo in timp ce conduceati gazete?
ION CRISTOIU: E foarte interesant, e o chestiune de viata. As putea chiar sa propun o filosofie de viata: sa ai intotdeauna o alternativa in profesie, ba chiar si in amor. Poti astfel sa nu te cramponezi de un post, de o relatie. Cititoarele revistei stiu un lucru: exista un truc de barbat cind esti tinar. Daca te gindesti ca despartirea de o iubita te va face sa suferi rau, atunci trebuie sa-ti gasesti o alternativa. La o adica, sigur, te duci la cealalta. Nu reuseste ea sa te aline pe deplin, dar te duci. Biblioteca este amanta mea, care-mi da posibilitatea sa plec oricind din presa.
Cred ca politicienii romani, care se cramponeaza de putere, directorii care se cramponeaza de posturi fac aceste greseli sau compromisuri tocmai pentru ca nu au o alternativa sufleteasca. Faptul ca eu consider gazetaria minora in raport cu proza, cu eseul, imi da posibilitatea sa ma duc in biblioteca impacat cu gindul ca am alta treaba de facut pe lumea asta. Asa cum, intr-o relatie barbat-femeie, in momentul in care unul dintre ei simte ca ceva este in neregula, fiindca o relatie de iubire este una de putere, in ultima instanta, daca te cramponezi de puterea pe care o ai fata de celalalt, cu atit mai mult viata iti da un picior. Ca sa pleci. In momentul in care stii ca poti pleca oricind, ai o anumita lejeritate. Ca si in amor, functia iubita, adica femeia iubita, ramine indragostita de tine, deoarece stie ca o poti parasi.
Marea Dragoste / Tango: Asadar, biblioteca este o amanta care te scapa de vicii, dar care te pune si la treaba.
ION CRISTOIU: Da, care te disciplineaza. Pentru ca daca tot am ajuns acolo, in primul rind nu pot sa plec. Ar fi penibil sa ajung si dupa 5 minute sa ma intorc acasa. Asa ca, pina la urma ma apuc de treaba. In primul rind, fac cafeaua. Acolo este lumea mea. Am imbatrinit impreuna cu bibliotecarele. Merg acolo din 1987. Acolo m-a prins si Revolutia. Atunci am facut o pauza de o luna. Oricum, acolo este a doua mea casa. E interesant.
Marea Dragoste / Tango: Si cu toate acestea v-ati intors mereu in presa. Nu v-ati gindit ca, inevitabil, va aparea o noua dezamagire?
ION CRISTOIU: Nu rezistam tentatiilor, chemarilor patronilor. De fiecare data.
Marea Dragoste / Tango: Dar aveati si speranta ca veti repeta tunul dat cu Evenimentul Zilei.
ION CRISTOIU: Nu. Ultima mea logodna cu presa a fost la Realitatea Tv. Unde am ajuns dintr-o greseala. Era Sf. Ion, eram la biblioteca si am vazut ca m-a cautat Silviu Prigoana. L-am sunat cind am iesit si m-a invitat la dinsul in birou. Eu am crezut ca ma cheama in legatura cu emisiunea mea pe care o aveam atunci la Realitatea. Asa ca, am lasat cartile deschise si chiar si stiloul. Si, in urma acelor discutii, n-am rezistat avansurilor facute de Silviu Prigoana, pentru ca si aici este ca in viata, n-am avut taria sa refuz si am acceptat postul de director. M-am intors la biblioteca, mi-am pus semne la carti si am plecat. La Realitatea am stat 6 luni. Ei bine, in aceste 6 luni n-am reusit sa scriu si sa citesc nimic. Acolo unde am lasat semnele, acolo le-am gasit. A fost un cosmar.
Marea Dragoste / Tango: Va lipsea doza zilnica de „drog“.
ION CRISTOIU: Da. E un lucru foarte interesant. Tinerii nu-si dau seama ca-ti poti aranja viata, iti poti suplini anumite lipsuri sau slabiciuni din nastere, prin anumite lucruri autoimpuse. De exemplu eu, o data la doua saptamini, simt nevoia sa ies din Bucuresti. Dar nu sa ma odihnesc. Daca la doua saptamini nu am facut o deplasare in tara, de obicei grea, cu trenul, sau ceva care ma rupe de rutina, nu mai scriu bine. De obicei, ma duc la mine acasa, la Gagesti, impreuna cu sotia. Daca e iarna si nu putem ajunge, ne ducem pina la Sinaia si ne intoarcem. Si, de obicei, e bine sa am peripetii. Uite, ca poveste, linga casa parinteasca din Gagesti am cumparat o casa batrineasca de chirpici, de doi lei, cu care n-am reusit sa fac nimic.
Au venit cei de la TVR si au facut acolo o emisiune, intr-o dupa amiaza. Numai ca au facut o greseala. Nu au aratat ansamblul casei, ci doar cadre strinse. Si, culmea, cineva din sat a vazut emisiunea si i s-au aprins beculetele: „Hopa, Cristoiu are casa aici!“. Mai era si timpit, ca eu o am de citiva ani buni. Si a dat o spargere. M-au sunat cei de la Politie de la Focsani alarmati, au veni cu ciini in Gagesti-deal, ma rog erau foarte alarmati. Eu i-am intrebat daca mi-a furat cafeaua. Imi luase un televizor si un aspirator. Ca, oricum, altceva nu prea avea ce fura. Problema e ca mi s-a facut mila de el. Pai, ca sa ajungi pina sus la mine acasa, linga padure, e chin mare. N-au ajuns acolo decit hotul si Adrian Nastase, in urma cu mai mult timp.
Marea Dragoste / Tango: Care v-a furat cafeaua.
ION CRISTOIU: (Ride) Nu mi-a furat-o nici el. Era intr-o campanie electorala, impreuna cu ministrul de Interne.
Marea Dragoste / Tango: Celebra campanie „Cu cizmele de cauciuc“?
ION CRISTOIU: Da, da, da. Si, culmea, amindoi au avut un esec. Hotul a fost prins, iar Adrian Nastase a pierdut alegerile.
Puterea am avut-o, am trait-o, nu mai vad nici o provocare
Marea Dragoste / Tango: Apropo de vremuri de demult. Era o perioada, prin ’93 – ’94, cind ne izbeam pe holurile Evenimentului Zilei cu ministri, parlamentari, fosti sau viitori presedinti. Regretati acea perioada, in care aveati o putere foarte mare pentru un ziarist?
ION CRISTOIU: Nu aveam o putere chiar asa de mare. Eu am o vorba: am fost sef de mic. Asa ca eu m-am lecuit de acest „viciu“. Marea problema a politicienilor de azi, a oamenilor de afaceri este faptul ca descopera pe la 50 de ani sefia si amanta. Eu am fost redactor-sef adjunct la 24 de ani, in comunism. Am trecut peste toate beneficiile functiei, secretara, masina, ma rog, nu prea erau masini, dar am trecut peste fazele cu amantele si nu mai simt aceste nevoi acum. Din acest punct de vedere, puterea am avut-o, am trait-o, nu mai vad nici o provocare. Singurul lucru pe care-l regret este acela ca puteam face ceva. Intre timp s-au petrecut citeva lucruri. In primul rind, politicienii s-au inarmat si ei. Atunci noi i-am prins vulnerabili total. Pentru ca nu cumparasera presa. Nu stiau ca, pentru a trage in noi aveau nevoie de pistoale.
Atunci erau fara pistoale.
Marea Dragoste / Tango: Acum ne bat cu armele noastre.
ION CRISTOIU: Asa e, ne bat cu armele noastre, au descoperit ca suntem ieftini, pentru ca, intre noi fie vorba, suntem foarte usor de cumparat. Asa ca, nu mai sunt atit de impresionabili. Eu am mai spus, si la televiziuni, la talk-show-uri, e mult mai greu sa-i mai prinzi in off-side. Unde sunt anii aia in care faceau spectacol la Marius Tuca, sau cind tremurau ca vine un jurnalist sa-i ia la intrebari. Acum s-au profesionalizat si e foarte greu sa-i mai prinzi.
Marea Dragoste / Tango: Si, totusi, nu erau atit de blinzi. Imi aduc aminte de un episod din primii ani de dupa Revolutie, cind puterea de-atunci a incercat sa va omoare. Si stiu, dintr-o discutie ulterioara cu Petre Roman, ca el a reusit sa va salveze.
ION CRISTOIU: Nu se poate spune chiar ca au vrut sa ma omoare. Eram redactor-sef la Zig-Zag, un saptaminal de opozitie care in 1990 avea tiraj de 600.000 de exemplare. Si, pentru ca tinta atacurilor mele din editoriale era Ion Iliescu, s-a pus la cale o schimbare a mea. Pentru aceasta eu trebuia sa intru in spital si sa fie numit la conducerea revistei Adrian Paunescu.
Marea Dragoste / Tango: Ceea ce s-a intimplat, iar Adrian Paunescu a scris un editorial celebru: „Sa schimbam rotile locomotivei din mers“.
ION CRISTOIU: Asa, corect. Si atunci, ei au facut urmatorul lucru. Eu trebuia sa fac un tratament la Policlinica Ministerului de Interne. Am ajuns acolo si mi-au facut o Gentamicina, care mi-a raspindit o infectie in tot corpul. Eu sufeream de reumatism poliarticular acut.
Marea Dragoste / Tango: Au facut acea injectie intentionat, stiind care sunt urmarile?
ION CRISTOIU: Da. Pentru ca eu trebuia sa fiu scos cu orice pret din circuit, sa stau cit mai departe de revista. Apoi, m-au dus la un reumatolog care era tot de-al lor, securist. Doctorul respectiv m-a tinut vreo trei luni in spital si-mi facea bai pentru boala respectiva. Prin toamna, intr-o seara, mi-au facut in sfirsit tratamentul care trebuia facut de la inceput: administrarea de Cortizon.
Si, a doua zi mi-a trecut. Iar mai tirziu, Petre Roman mi-a indicat un spital din Nantes, unde mi-am facut analize amanuntite, iar cei de-acolo au descoperit doua lucruri: ca nu avusesem reumatism poliarticular acut si ca eram prea gras. Si-atunci am inceput celebra cura de slabire. Dar toata povestea a avut si o parte buna. Pentru ca, in timpul sederii in Franta, am mers pe jos, m-am dus la film si m-am rupt putin de nebunia din tara.
Marea Dragoste / Tango: Se poate spune ca a fost primul atentat la viata unui jurnalist in Romania?
ION CRISTOIU: Eu nu zic atentat. Nu vreau sa cad in pacatul altor jurnalisti care si-au facut o glorie din ce li s-a intimplat. Pina la urma a fost bine ca am plecat de la Zig-Zag. Am facut apoi Expres Magazin, care a intrecut lejer Zig-Zag-ul. Care, oricum, s-a prabusit dupa plecarea mea.
Marea Dragoste / Tango: Ati ramas prieten cu vreun politician?
ION CRISTOIU: Eu nu sunt prieten cu nimeni. Eu nu am prieteni. N-am. Probabil ca exista o explicatie. N-am prieteni pentru ca am fost toata viata sef.
Marea Dragoste / Tango: Asta deja e un blestem.
ION CRISTOIU: Nu chiar. Prietenii se fac cind esti mic, cind esti student, cind esti simplu muncitor, simplu redactor. Cind ai ajuns sef, prieteniile se fac pe baza de interese. Si-atunci, eu nu am reusit sa-mi fac prieteni. Si viata mea de familie este destul de retrasa. Nu primim musafiri, nu facem vizite, in afara celor profesionale. Mi se pare o pierdere de timp. Imaginati-va ca am da, intr-o seara, un ceai sau un party. In primul rind ca ar trebui sa pierdem timpul toata ziua cu pregatirile pe-aici, prin casa. Nici sotiei nu-i place asta. Si-apoi, discutiile de complezenta sau cele gen „la o bere“, ma plictisesc de moarte.
Marea Dragoste / Tango: Dar ati publicat destule, celebra fiind cea de reportaje de calatorie. Cum este lumea vazuta de un roman rupt in fund?
ION CRISTOIU: Primul volum a avut mare succes. Cred ca si cel de-al doilea va avea succes la fel de mare, asta daca il voi publica vreodata. Pentru ca s-au adunat deja foarte multe scrise, care trebuie sa treaca prin fazele pe care vi le-am explicat deja, asa ca mai bine m-apuc sa-l scriu pe al treilea. Eu, in strainatate, imi notez foarte multe lucruri. Toate notele de calatorie ale scriitorilor nostri sunt scrise in asa fel incit sa rezulte ca ei sunt culti, ca nu merg la magazine, ca nu li se intimpla nimic si ca nici nu maninca. Mai mult, se duc numai la muzee, stau ore in sir in fata Giocondei si numai lucruri de acest fel.
Eu, in schimb, am scris niste note de calatorie mai in raspar. Si, inca un amanunt, eu am multe patanii peste hotare. Cred ca am ceva de emigrant. La frontiera oricarui stat, pe mine ma opreste, toata lumea trece fara probleme numai eu, nu. Probabil ca e ceva in privirea mea care spune ca am de gind sa ramin acolo. Apoi, controlorii, vinzatorii si toti emigrantii angajati in diverse functii, vad in mine, la rindul lor, un personaj familiar. Intra in vorba cu mine, ma iau de git, ma rog, n-am reusit nici la aceasta virsta sa fiu privit ca un domn. Am ramas tot ala de la Gagesti. Asa ca am foarte multe intimplari. Mai ales ca mai am si boala de a vedea cum functioneaza masinariile lor. Si mai am o dambla: WC-urile. Primul lucru cind ajung undeva, ma duc la WC. Dar nu pentru ca am nevoie, ci pentru a vedea interioarele acestora.
Dorm sau maninc numai pentru ca trebuie
Marea Dragoste / Tango: Cum ar arata un top al WC-urilor de pe mapamond?
ION CRISTOIU: Pe primul loc este un WC dintr-o piata din Amsterdam. Inainte de a ajunge in cabina propriu-zisa, treci printr-o expozitie de arta, iar cabina WC-ului este transparenta. Tu vezi tot ce se intimpla afara, dar nu poti fi vazut. Iar in locul unde sunt instalate pisoarele sunt monitoare pe care ruleaza postul MTV. Pe locul doi este cel din hotelul Negresco de pe Coasta de Azur, care intruchipeaza o campanie militara a lui Napoleon.
Are harti pe pereti, portrete, grenadieri la intrare, tot ce trebuie. In acel WC chiar te cultivi. Au si harta Europei, harta imperiului napoleonian, e clar, de-acolo iesi mult mai cult. Iar pe locul trei ar fi cel de la un castel din capitala Scotiei, care este cistigatorul Oscarului WC-urilor din Scotia si care a obtinut zece diplome de merit. De fapt, a cistigat zece ani la rind titlul de cel mai bun WC din Scotia. Culmea, chiar nu avea nimic deosebit. Dar avea toate diplomele pe pereti. Probabil, erau false.
Marea Dragoste / Tango: Ati vorbit mai devreme de Amsterdam. Ati incercat si drogurile legale?
ION CRISTOIU: Nu. Am fost intr-un bar unde se fuma marijuana, erau o multime de tineri care fumau, dar pe mine nu ma tenteaza aceasta experienta. Am avut o experienta de sevraj, pentru ca o manie a mea este aceea de a face lucrurile brusc. M-am hotarit sa slabesc brusc si am avut o mare perioada de timp o dependenta de Diazepam. Ajunsesem sa iau chiar patru o data. Si, intr-o dupa-amiaza am mers la o doctorita de dinti care mi-a spus ca Diazepamul imi poate face mare rau. Asa ca, in momentul in care am ajuns acasa, am luat cutia de Diazepam si am aruncat-o. Si am intrat in sevraj. Atit de rau, incit am fost internat la Elias.
Marea Dragoste / Tango: Faceati urit?
ION CRISTOIU: Nu. Dar simteam o nevoie disperata de Diazepam. Apoi, mi se ascutisera simturile foarte tare. Auzeam in departare, ziceai ca am urechi de lup.
Marea Dragoste / Marea Dragoste / Marea Dragoste / Tango: Asta nu este chiar rau pentru un jurnalist sa aiba simturile foarte ascutite.
ION CRISTOIU: (Ride) Da, problema era ca toate astea mi se intimplau pe la 4-5 dimineata.
Marea Dragoste / Marea Dragoste / Marea Dragoste / Tango: V-ati gindit vreodata sa o luati intr-o calatorie pe legendara dumneavoastra mama?
ION CRISTOIU: Sa stii ca m-am gindit. Dar, nu cred ca rezista la avion. Si, oricum, este prea tirziu. Spune chiar ea ca e batrina. Mereu imi zice: „Ce mai cauta Ion Iliescu in politica? Nu vezi ca e de-o seama cu mine?“ iti dai seama (ride), daca are o virsta cu ea, ohoho!
Marea Dragoste / Marea Dragoste / Marea Dragoste / Tango: Nu pot sa nu va intreb acum, la final, de ce aveti atit de multe ceasuri in acest birou? (N.R. In biroul de lucru in care a avut loc interviul, Ion Cristoiu are cel putin 50 de ceasuri electronice. La fiecare ora exacta a trebuit sa intrerupem discutia deoarece fac un zgomot infernal: locomotive, cocosi care cinta, roboti care anunta ora exacta in diferite limbi, inclusiv in rusa, pendule electronice si alte zeci de zgomote).
ION CRISTOIU: In primul rind pentru a vedea in orice moment cit e ora. Oriunde ma intorc, vad cel putin 5 ceasuri. E o obsesie a timpului. Ceasul imi spune cum pierd timpul. D-aia le prefer pe cele electronice care imi atrag atentia in fiecare minut.
Marea Dragoste / Marea Dragoste / Marea Dragoste / Tango: Dumneavoastra ati dormit vreodata?
ION CRISTOIU: Dorm sau maninc numai pentru ca trebuie. Altfel nu pot sa lucrez. Daca s-ar inventa niste pilule care sa inlocuiasca somnul si mincarea as fi foarte fericit.
Interviu realizat in februarie 2006
