O remarci mai intai pentru frumusete. Pentru eleganta zambetului, pentru fragilitatea siluetei, pentru gratia mainilor. Si apoi te minunezi afland ca este intemeietoarea HM&Partners, una dintre cele mai bune case de avocatura, si este un profesionist admirat, respectat si iubit. Madalina Hristescu a construit o afacere de succes si o reputatie de necontestat. Cum a reusit? Fiind inteleapta, puternica, credincioasa, de incredere… Munceste atat de mult si cu atata daruire, incat uita sa manance. Si reuseste, totusi, sa fie cocheta, eleganta, stilata…
Madalina este un om frumos, loial, bun, pe care ti-l doresti alaturi pentru totdeauna, cuprins in necuprinderea marilor iubiri, asezat in panoplia de dragoste a marilor intalniri dintr-o viata de om. Si pentru ca noua ni s-a parut ca, totusi, in cea mai mare a timpului, este prea sobra pentru atata tinerete, am rugat-o – si am convins-o – sa ne lase sa o vedem si dincolo de rigiditatea profesiei. Am fotografiat-o acasa si in gradina caminului ei cladit cu dragoste, am vazut-o inflorind de drag sub ochii omului iubit, am convins-o sa ni se arate, noua si lumii noastre iubitoare de Tango, asa cum este ea cand uita de business si este doar femeie, femeie frumoasa, luminoasa, bucuroasa, misterioasa…
Alice Nastase Buciuta: Esti astazi o avocata de succes, dar de ce ai ales avocatura?
Madalina Hristescu: Cred ca, asa cum se intampla multora dintre noi, fara a ne da seama la vreme, uneori, aspecte esentiale, care se dovedesc ulterior a fi definitorii pentru existenta noastra, se intampla neasteptat si se nasc din lucruri aparent comune. Imi amintesc perfect, de parca n-ar fi trecut decat o zi de atunci, cum, in fiecare seara, o observam pe vecina de bloc intorcandu-se acasa cu servieta ei doldora de hartii si “chestii serioase”. Pe-atunci, avocatura era o meserie exclusivista. Erau foarte putini avocati. Iar, in ochii mei de copil, atitudinea aceea impecabila, distincta… pasul ei hotarat, creau lumi aparent intangibile. In mintea mea, se ocupa cu „stiinta hartiilor importante”.
Marea Dragoste – Tango: V-ati cunoscut, mai tarziu?
M.H.: Nu, nu stiu cine era. Nu am cunoscut-o niciodata. Dar pentru mine a existat. Fara aceasta amintire as fi tentata sa iti raspund ca, pentru mine, avocatura a fost mai degraba o alegere intuitiva si spontana. A prins radacini si s-a justificat rational in timpul primului curs de drept civil. Si, nu mai tarziu de sfarsitul primului semestru al anului I de facultate, aspiratia abia conturata s-a definitivat ca dorinta reala si s-a transformat in ceea ce urma sa fie drumul meu profesional.
Marea Dragoste – Tango: Existau niste calitati care te-au condus in directia asta?
M.H.: Calitati… e greu de spus daca, la varsta aceea, imi constientizam calitatile. Acum, uitandu-ma inapoi, as spune ca a fost vorba despre inclinatia catre creativitate si curajul da a ma avanta in lucruri mai mari decat mine… Pentru ca avocatura este despre curaj, indrazneala, despre puterea de a gasi, uneori, solutii pentru contexte aparent „fara iesire”, despre a fi flexibil si inventiv intr-un cadru normat, uneori rigid.
Marea Dragoste – Tango: Parintii tai ce te-au sfatuit – ei cu ce se ocupau?
M.H.: Cred si simt ca au fost parintii ideali. Mi-au dat toata libertatea din lume, in tot si in toate; alegerile finale au fost intotdeauna ale mele. Nu am intrat niciodata in vria adolescentei rebele si nu m-am razvratit niciodata, pentru ca nimic nu imi era interzis. Regulile mi le-am autoimpus. Intotdeauna am cerut foarte mult de la mine insami si am incercat din rasputeri sa ma autodepasesc.
Parintii mei, ambii cadre didactice, au stiut sa gaseasca acel echilibru magic intre jocurile copilariei si imperativul disciplinei si studiului. Au imbinat intr-un fel aparte ludicul cu aspiratia de a face ceva notabil in viata.
Mama s-a dedicat total familiei si a facut din educatia noastra ratiunea ei de-a fi, fara insa a ne constrange sau forta intr-o directie sau alta. La fel si tata. Amandoi ne-au invatat, prin delicatete si iubire, pe mine si pe sora mea, sa traim frumos, si ne-au sadit in suflet valori importante, care ne-au calauzit pas cu pas, chiar si dupa… plecarea mamei… Mama inseamna si acum pentru mine o femeie puternica si ambitioasa, care a stiut sa ne inteleaga tacerea, nevoia de discretie si spatiu personal. Mai ales in cazul meu, eu nu am fost niciodata o fire prea deschisa. Ea ne-a tinut departe de tot ce ne putea tulbura sau incrunta, de problemele si greutatile ei sau ale familiei… si, Dumnezeu stie, ca nu i-a fost usor.
Marea Dragoste – Tango: Cu siguranta este mandra de tine…
Marea Dragoste – Tango: Care a fost primul tau job?
M.H.: Primul job?… A fost in echipa de promovare a produselor unei retele de telefonie proaspat lansate in Romania.
Marea Dragoste – Tango: Deci asa ti-ai castigat primii bani! Iti amintesti ce ai facut cu ei?
M.H.: Nu imi amintesc exact, insa o pereche de pantofi trebuie sa imi fi cumparat! Sunt una dintre nebuniile mele…
Riscul in viata este sa nu iti asumi niciun risc!
Marea Dragoste – Tango: Ce alte joburi au urmat si cum te-au imbogatit aceste experiente?
M.H.: In liceu si in primii doi ani de facultate au fost multe proiecte in domeniul PR-ului. Au fost experiente necesare si, cred eu, semnificative in intelegerea si insusirea corecta a responsabilitatii unui job si a interactiunii inspirate cu clientii. Primul pas intr-o firma de avocatura l-am facut in anul doi de facultate. Am fost o asa-zisa ”tocilara”. Nu am avut restante, iar, in timpul sesiunii, pana si mancatul mi se parea ca imi fura din timpul de studiu – ca si acum, de altfel, din timpul de munca.
Dupa absolvire au urmat cateva luni de practica in Tokyo, Japonia; a fost o decizie conjuncturala si… o nebunie care insa s-a dovedit a fi extrem de valoroasa. Aceea a fost perioada in care am inteles adevaratul sens al cuvintelor „disiciplina”, „rigoare”, „regula” si „atitudine in afaceri” la standarde internationale. De la Tokyo m-am intors pentru implementarea unui proiect legislativ in domeniul pietei de capital colaborand cu una dintre cele ”big four” societati de consultanta din Romania.
Insa experienta definitorie a carierei mele a reprezentat-o intrarea intr-unul dintre cele mai mari grupuri austriece din Romania, in care am ramas timp de aproape 7 ani.
Acolo am avut sansa sa invat de la oameni cu viziune, manageri si profesionisti desavarsiti, care au avut incredere in mine si m-au implicat in decizii si proiecte la cel mai inalt nivel. A fost o reala scoala de business si de leadership, un privilegiu pentru care am fost si voi fi mereu recunoscatoare. In ciuda firii mele independente si autonome, care, in mod evident, mi-a creat si dificultati, experienta acumulata in aceasta multinationala mi-a adus nenumarate beneficii si m-a ajutat ca, ulterior, sa imi construiesc propria structura si gandire de afaceri.
Marea Dragoste – Tango: Cand, cum si de ce s-a nascut ideea de a fi pe cont propriu, asa cum esti acum?
M.H.: Ideea de a fi pe cont propriu a fost un pas natural. Concretizarea acestui pas a fost mai degraba una conjuncturala si intuitiva, si a debutat printr-un parteneriat intr-o casa de avocatura deja infiintata. Acest pas a insemnat o despartire grea de ceea ce construisem pana atunci. M-a motivat insa sa ma autodepasesc prin actiuni curajoase, avand in vedere si faptul ca s-a intamplat intr-o perioada critica, la momentul debutului crizei financiare.
Marea Dragoste – Tango: Ce perioada grea! Deci n-a fost deloc simplu!
M.H.: Riscul in viata este sa nu iti asumi niciun risc! Ideea infiintarii propriei societati de avocatura s-a nascut firesc si a insemnat o implinire a tuturor eforturilor mele de perfectionare si evolutie profesionala. De la nasterea ideii si pana la forma societatii pe care o conduc astazi a fost un drum lung, pe care insa, desi greu, nu l-am simiti astfel. Pentru ca am facut totul cu multa placere si bucurie. Iubesc ceea ce fac si si asta imi da forta sa… ajung la soare dupa furtuna. Si furtuni au fost… dar au trecut si au lasat in urma doar aer curat si orizonturi mai luminoase. Am construit, am cazut, m-am ridicat, am fost dezamagita, am pierdut si m-am reinventat, crezand in mine mai mult ca oricand. Cred ca fiecare experienta buna sau rea a fost o revelatie, indiferent cat de dureroasa, ea a fost o lectie in plus.
Marea Dragoste – Tango: Dar acum cat de greu ti se pare – comparand si privind in urma?
M.H.: Uitandu-ma in urma sunt mandra de curajul pe care l-am avut si recunoscatoare lui Dumnezeu pentru fiecare sansa pe care mi-a dat-o. Cred in puterea sansei. Inainte eram responsabila doar pentru propriul drum. Acum port responsabilitatea a ceea ce am creat, a intregii echipe, a oamenilor minunati care imi sunt alaturi si care imi dau valoare, a increderii clientilor in mine, in noi. Traiesc acum un „greu frumos” care ma incarca pozitiv.
Un motto in care cred si dupa care ma ghidez este ”Nimic nu este imposibil ”. Nu accept niciodata ”nu se poate”. Pentru ca se poate! Limitele ni le impunem noi.
Marea Dragoste – Tango: Care e, totusi, cel mai important lucru pentru a avea o afacere de succes? Ce conteaza, de fapt, banii, strategia, oamenii, cultura organizatiei?
M.H.: Increderea pe care o inspiri clientilor tai este baza oricarui succes in business. Increderea se castiga greu si se pierde o singura data, exact ca in viata de zi cu zi. Doar atunci cand crezi cu tarie in ceea ce faci si esti complet dedicat nevoilor clientilor tai, meriti increderea acestora.
Nu reusesti fara viziune, principii de leadership si un management corect al resurselor.Trebuie sa imbini arta de a face lucrurile la timpul potrivit cu arta de a spune lucrurilor pe nume exact atunci cand se intampla. Fara deschidere, nu cunosti realitatea clientului. Aici este marea diferenta dintre intraprenoriat si antreprenoriat.
Cred ca business-urile care fac istorie sunt acelea care pleaca de la o baza legala solida si se cladesc pe o strategie corecta inca de la inceput. Cred cu tarie in puterea inceputului.
Oamenii sunt cel mai valoros „bun” al unei companii. Avocatura, in mod special, se bazeaza exclusiv pe calitatea si valoarea oamenilor implicati. Cultura organizatiei trebuie sa reflecte oamenii din echipa. Ea este creatia celor care o cladesc si trebuie sa fie congruenta cu fiecare dintre ei.
Nu existam in afara oamenilor cu care lucram, tocmai de aceea caut parteneri, colegi mai buni ca mine, cu un profil moral impecabil, oameni speciali. Si incerc mereu sa invat de la ei.
Banii sunt importanti, dar, in viziunea mea, sunt doar o consecinta, o recunoastere a competentei.
Motivarea muncii vine dintr-un amestec echilibrat de pasiune, prestigiu, satisfactie profesionala si, abia apoi, recompensa financiara. Iar banii, da, inseamna libertate… libertatea de a face ceea ce vrei, oricand, oriunde si pentru oricine.
In business trebuie sa fii excelent in cateva lucruri, nu competent in toate si, de aceea, nu cred in managerii care le fac bine pe toate. Nu exista. Trebuie sa stii cum si ce sa delegi. Este esential. Un lider se concentreaza pe rezultat.
Marea Dragoste – Tango: Si motivatia? In ce o gasesti, din ce o hranesti?
M.H.: Pe mine ma motiveaza si ma responsabilizeaza enorm increderea clientilor si succesul lor obtinut cu ajutorul nostru, commitment-ul si increderea oamenilor cu care lucrez, bucuria proiectelor reusite, si, in genere, tot ceea ce inseamna valoare… in TOATE formele ei.
Nu m-a motivat niciodata competitia, pentru ca evolutia mea nu inseamna confirmarea involutiei altuia. Competitia te face atent la cel de langa tine, nu la tine. Ma demotiveaza cumplit reaua-credinta, orgoliul, duplicitatea si minciuna. Pacat ca exista. Reprezinta rezultatul unor limitari.
Marea Dragoste – Tango: Dar relatiile, pilele, disponibilitatea de a inchide ochii la ilegalitati? Sunt si ele de ajutor?
M.H.: Business-ul meu s-a construit exclusiv prin munca si prin recunoasterea meritelor echipei cu care lucrez. Clientii au fost cei care ne-au ridicat si ne-au facut ceea ce suntem astazi.
Relatiile, pilele pot fi catalizatori conjuncturali si temporari. Succesul si stabilitatea pe termen lung nu se pot baza pe asa ceva. Dimpotriva, astfel de practici sunt nesanatoase si afecteaza in timp, dramatic, reputatia unei companii, cu impact direct in increderea clientilor in serviciile prestate. Echipa mea nu vinde timp (sau altfel spus in avocatura ”ore de studiu”), vinde solutii pertinente.
Reusim doar prin munca si integritate, prin leadership. Iar leadershipul pentru mine inseamna, inainte de toate, credinta in propria echipa, abilitatea de a identifica si potenta ceea ce este mai bun in fiecare. Un lider isi cultiva o intuitie aparte, un extrasimt prin care identifica potentialul fiecarui individ intr-un context dat.
Un motto in care cred si dupa care ma ghidez este ”Nimic nu este imposibil ”. Nu accept niciodata ”nu se poate”. Pentru ca se poate! Limitele ni le impunem noi.
Marea Dragoste – Tango: Cum reuseste o femeie avocat intr-o lume a barbatilor?
M.H.: Imi place sa pornesc intalnirile de business ascultand punctul de vedere al barbatilor.
Puterea barbatilor ne valorifica pe noi ca femei, este o punte optima de business. Parteneriatul femeie-barbat in afaceri trebuie sa fie unul complementar, nu egal. Este ca in viata, ca un dans de tango, daca vrei. Am ales sa spun NU vanitatii. Iar dominatia barbatului m-a fascinat dintotdeauna, pentru ca puterea sexului tare nu m-a facut sa ma simt amenintata, ci dimpotriva, ocrotita.
Pozitionarea ta ca imagine este totul. Primele minute dintr-o intalnire fac diferenta. Nu cred in formalitate, cred in decenta si in bunul simt de a veni la o intalnire cu respect pentru a primi respect. In Tokyo am invatat ca abordarea face totul in business, ca tinuta ta poate impune respect si credibilitate sau opusul, dupa caz. O femeie lider reuseste prin atitudine, efort si perseverenta in ceea ce face.
Marea Dragoste – Tango: Care au fost experientele cel mai insemnate pe care le-ai trait pana acum?
M.H.: Experientele cu adevarat valoroase sunt intalnirile cu oamenii din viata mea. Cred ca suntem rezultatul intalnirilor cu alti oameni din viata noastra in business, in iubire, in educatie…
Ne-a tinut impreuna iubirea
Marea Dragoste – Tango: Si tot una dintre aceste intalniri ti-a schimbat viata si ti-a adus iubirea… Pentru ca esti o ciuda?enie in peisajul lumii noastre. Esti impreuna cu sotul tau de mai bine de 15 ani. Cum v-ati cunoscut?
M.H.: Ne-am cunoscut simplu, la o petrecere intr-un club. Ne cunosteam din vedere. M-a strecurat prin multime si… de atunci am ramas impreuna pentru totdeauna.
Marea Dragoste – Tango: Si ce v-a tinut impreuna atatia ani? Intr-o lume in care oamenii se despart atat de usor…
M.H.: Ne-a tinut impreuna iubirea… si felul nostru de a o intelege si de a o transforma si pe ea odata cu noi. Nu stiu sa dau cu adevarat o explicatie, dar cred ca lucrurile adevarate au nevoie de timp. In cazul nostru probabil ca si varsta a avut un rol important. Noi am crescut, ne-am maturizat si am evoluat impreuna, desi profesional am mers pe drumuri separate. Si nu a fost usor… Structural eu sunt o pasionala si tot ceea fac, fac din pasiune; iar asta aduce cu sine si o doza de nebunie. Nu cred in relatii perfecte. Nu cred ca exista. Cred insa ca, daca stii ce vrei, trebuie sa lupti: cu tine, cu si pentru cel de langa tine, pentru relatie. Noi asta am facut. Asa am inteles sa ne pastram iubirea. Iar pentru mine a fost si este usor, este firesc, pentru ca Bogdan, sotul meu, este un barbat incredibil, este extrem de inteligent si de puternic, iar admiratia mea pentru el este o componenta insemnata a dragostei mele…
Marea Dragoste – Tango: Deci crezi, cu nebunie, in iubire…
M.H.: DA, cred in iubire! Iubesti cu adevarat atunci cand te doare nevoia de celalalt, cand simti ca arzi de dor chiar si in bratele lui… asa simt eu iubirea. Si mai cred in reaprinderea focului… Trebuie doar sa acceptam necunoscutul si sa fim rabdatori .
Marea Dragoste – Tango: Multi oameni nu reusesc sa isi pastreze iubirea, cu atat mai mult cu cat evolueaza profesional atat de mult cat ati facut-o voi. De multe ori profesia ajunge sa ne separe…
M.H.: Este adevarat ca pentru fiecare dintre noi evolutia profesionala a avut un rol extrem de important si ca ne-am construit carierele pe fortele proprii, cu multa ambitie si determinare insa ne-am gasit intotdeauna timp „in doi”.
Am calatorit enorm, iar timpul, dincolo de profesie l-am petrecut impreuna – este un lucru important intr-o relatie.
Marea Dragoste – Tango: Ai sacrificat cateodata interesele familiei ca sa poti avea un parcurs profesional atat de spectaculos?
M.H.: Am incercat intotdeauna sa pastrez un echilibru intre ele, dar sacrificii au existat – multe chiar. Avocatura este o profesie care nu tine cont de program.
Marea Dragoste – Tango: Crezi ca e important ca partenerii sa semene sau mai degraba crezi in contrastele care se atrag? Voi cum sunteti?
M.H.: Cred ca e important ca partenerii sa se potriveasca in acel ceva adanc si fundamental, acel ceva care, indiferent de cat de mult sau putin se aseamana sau se deosebesc, indiferent de prioritati sau preferinte temporare, ii aduce mereu, neconditionat si de nestavilit, alaturi. Trebuie sa simti ca poti poti fi tu, cel real, fara ascunzisuri, fara reticente, fara renuntari.
Stii ca te potrivesti cu cineva atunci cand tacerea celuilalt nu te obliga la nimic.
Marea Dragoste – Tango: Esti credinicioasa, crezi ca suntem mai mult decat niste vietuitoare care… consuma calorii?
M.H.: Cred ca, prin noi, Dumnezeu a creat miracolul. Tine de noi sa il recunoastem si sa il implinim.
Marea Dragoste – Tango: Ce visezi, cand visezi, in somn?
M.H.: Visez mult! Adesea ca zbor…
Marea Dragoste – Tango: Dar, cu ochii deschisi, ce vise ai pe care nu Ie-ai indeplinit inca?
M.H.: Multe…”to leave a legacy behind”. Iar pentru asta nu este loc de ocolisuri, scurtaturi si compromisuri.
