Foto: Victor Socaciu jr.
Pe vremea copilăriei și adolescenței mele, excursiile în Rusia (pe atunci Uniunea Sovietică) erau la ordinea zilei. Românii se buluceau să viziteze Moscova, Leningradul și câteva alte orașe ale marelui vecin de la Răsărit. De “Restul lumii”, mai cu seamă de Apus, atârna un lacăt greu, imposibil de sfărâmat. Spre Rusia însă toate drumurile erau deschise; țara era “sigură”, nu exista nici cel mai mic pericol ca vreunul din turiști să rămână pe acolo!
A venit Decembrie ’89 și granițele României s-au deschis. Românii, chiar și aceia “rupți în c– “, cum îi numea jurnalistul Ion Cristoiu, încadrându-se în categoria lor, și-au făcut pașaport. Au studiat “piața”, apoi au rupt zăgazurile și, cum era de așteptat, șuvoaiele de turiști s-au îndreptat spre Occidentul atât de prohibit până atunci. Lumea pare că a uitat de Răsărit, și de Maica Rusie, care a suferit și ea, de atunci, destule transformări. Chiar și sensibil micșorată, a rămas însă tot “marele vecin de la Răsărit”, de care nu poți face abstracție, chiar dacă vânturile, valurile au îndreptat corabia numită România spre alte zări. Deși personal mă înca-drez într-o categorie care “se mișcă” mult prin lume, n-am mai auzit demult pe cineva să spună că merge să-și petreacă vacanța la Moscova. Sau la Sankt Petersburg. Sau să se bronzeze la Soci. Sau să facă o croazieră pe Volga. E mult mai trendy să te expediezi spre o adresă cu adevărat exotică, sau oricum mai “occidentală”. “Rusia miroase a Trecut” spun unii… Fără să știe ce spun! De aceea, în momentul în care i-am anunțat că, la pachet cu fiul meu, ne vom petrece o săptămână la Moscova, cei din jur ne-au privit, pe mine cu nedumerire, pe el cu compasiune. Iar eu pe ei, cu un aer atoateștiutor: mi-ar fi plăcut să-i pot piti bine de tot, în valizele noastre, pe cârcotașii de mai sus, să-i uimesc puțin dezvăluindu-le minunile unui oraș de poveste, să demontez ideile preconcepute care au prins, din păcate, rădăcini în mințile lor manipulate de mass-media și să pledez pentru aceea că frumusețea unei țări, bogația sa spirituală și căldura cu care își întâmpină oaspeții nu au nici în clin, nici în mânec, cu meandrele politicului, cu suișurile și coborâșurile relațiilor diplomatice, cu întortocherile istoriei, pentru care generațiile de astăzi nu au nicio vină.
Încălzirea globală pare să fi afectat și Capitala Rusiei. Moscova ne-a întâmpinat, la final de iarnă, cu temperaturi pozitive și cu fulguieli răzlețe, contrazicând cele -30 de grade Celsius care-mi ciupeau obrajii, cândva, demult, într-o copilărie îndepărtată. Rusoaicele n-au renunțat însă la hainele lor de blană (cine-și poate imagina o rusoaică fără o vulpe argintie sau o nurcă?!?), combinându-le perfect cu modernele geci Timberland sau Moncler și cu cizmele italienești proaspăt lansate la Târgul de modă de la Milano. Eleganța moscoviților a rămas cea dintotdeauna; în ajutorul ei a venit o armată întreagă de mall-uri ultramoderne, a căror ele-ganță îți taie răsuflarea și în care poți trece în revistă toate marile branduri internaționale, întâlnite de tine în mai toate marile orașe ale lumii. Firește, nu lipsesc nici aici “magazinele-muzeu”, de care nu te poți apropia decât pentru a-ți face un selfie sau pentru a te parfuma cu unul din testerele mărcilor pariziene celebre în întreaga lume. Dar și acestea coexistă armonios cu mărcile autohtone, rebrenduite și deloc mai prejos. Rușii sunt foarte mândri de țara lor, de trecutul lor, nu-și reneagă personajele din manua-lele de istorie și își simpatizează conducătorii. Am văzut o mulțime de moscoviți, amuzându-se copios pe seama multitudinii de tricouri ce-l înfățișează pe Putin în diverse ipostaze simpatice. Tine-retul, chiar și cel rebel, privește cu tole-ranță către monumentele istorice aflate la tot pasul și la sta-tuile re-voluționarilor de la 1917 sau ale altor personaje din cartea de istorie, răspândite generos prin piețe și stații de metrou. Turiștii ruși, dublați de cei extrem de numeroși de pe întregul mapamond, încă se mai înghesuie, cu aceeași râvnă, să-l vadă pe Lenin dormindu-și somnul de veci în Mausoleul din Piața Roșie. La școală, copiii mai învață încă poezii și cântece patriotice, cuplurile proaspăt căsătorite încă mai depun, în ziua nunții, buchete de flori la Mormântul Eroului Necunoscut, simbolurile Trecutului sunt prezente în denumirile bulevardelor și în basoreliefurile și mozaicurile superbului Metrou moscovit. Părtași la toate acestea, moscoviții circulă însă, în egală măsură, și cu mașinile Occidentului, și-au îmbibat în haine ultimul strigăt al modei, butonează smartphone-uri de ultimă generație, aplaudă, în uriașele săli de concerte, marile vedete internaționale, fredonându-le hiturile, chiar și cu accent rusesc, dar neuitând nicio clipă refrene de genul “Katiușa” sau “Deni Pobedî” (Ziua Victoriei), care le-au însuflețit părinții și bunicii, în timpul marelui război.
La Moscova nici să vrei, nu te poți plictisi. Dacă ești pasionat de artă, Galeriile Tretiakov îți vor potoli setea, preț de câteva ore. Muzeul moscovit, celebru în întreaga lume, a fost fondat în 1856 de colecțio-narul de artă Pavel Tretiakov care a cumpărat opere ale artiștilor ruși contemporani cu scopul de a crea o colecție. Încet-încet, aceasta a crescut până a atins dimensiunile unui muzeu. În 1892 Tretiakov a prezentat națiunii ruse colecția sa, compusă din aproximativ 2.000 opere de artă. Astăzi, colecția conține mai mult de 130.000 de exponate, de la “Sfânta Fecioară din Vladimir” și “Trinitate” ale lui Andrei Rubliov la monumentala “Compoziție VII” de Vasili Kandinski și “Pătratul Negru”, pictura lui Kazimir Malevici. După ce ai vizitat acest “Louvre” moscovit, lasă să treacă o zi, două, (vei găsi destule de făcut în ele!) și calcă pragul Muzeului Pușkin. Nu, el nu a fost creat în onoarea marelui poet rus, ci i-a luat numele în 1937, când muzeul a găzduit aniversarea celor 100 de ani de la nașterea lui Pușkin. Este un muzeu de arte frumoase, de fapt, cel mai mare de acest fel din Europa. Să-ți rezervi câteva ore bune, căci ai ce vedea! Colecții impresionante de artă, în rândul cărora, dacă ai cât de cât cunoștințe în domeniu, vei recunoaște lucrările de pictură, sculptură și grafică ale unor artiști cunoscuți, de talie internațională, cum ar fi Van Gogh, Picasso, Gauguin sau Matisse.
Ce spui??…Aaaa, am înțeles. Nu prea le ai cu arta și cultura! Nicio problemă! Shopping poți face de dimineața până seara: Moscova e plină de mall-uri ultramoderne, care gem de mărfuri de toate felurile, de cafenele, restaurante și alte locuri de investit orele de loisir. Iar dacă nu vrei să treci prin oraș precum gâsca prin apă, îți mai dăm câteva idei! Dacă, bunăoară, ești pasionat de știință, vei găsi destule muzee care să-ți satisfacă această înclinație! Pe suprafața imensă, denumită generic VDNH un soi de Romexpo al rușilor o mulțime de pavilioane, constituind ele însele opere de artă, adăpostesc dife-rite expoziții itine-rante. În urmă cu doi ani, VDNH s-a unit cu Grădina botanică a Moscovei și cu parcul Ostankino, din care țâșnește spre văzduh celebrul turn al Televiziunii. Această joncțiune i-a asigurat complexului expozițional o suprafață record de 520 de hectare. Pe timpul verii, întregul spațiu este înnobilat de superbe fântâni arteziene. Acum însă e prea frig, de aceea edilii au pus “pe picioare” cel mai mare patinoar în aer liber din întreaga Rusie. În virtutea proverbului” Măgarului când îi e bine, se dă pe gheață și-și rupe un picior”, renunțăm la a ne inchiria patine și zăbovim câteva clipe îndărătul mantinelei, cu picioarele bine-nfipte în pământul Rusiei! E fantastic să aluneci pe pista de gheață circulară, care-ți pare nesfârșită ziua, și de basm, noaptea! Nu-i așa că vă place fotografia noastră făcută de foarte sus? De altfel, acesta nu este singurul patinoar moscovit. Îl concurează destule altele, chiar dacă mai mici, dar extrem de frumoase și, mai ales, romantice, cum ar fi cel din superbul Parc Gorki sau, mai nou, cel amplasat chiar pe suprafața Pieței Roșii, în imediata vecinătate a solemnului Mausoleu ce-l adăpostește pe părintele Comunismului.
Că veni vorba: pe vremuri, Piața Roșie era unul din locurile tabu ale Moscovei. Pare chiar nostim să-i vezi acum pe moscoviți patinând prin piața simbol al Rusiei, pe ritmurile moderne emanate de difuzoarele patinoarului, aflate la concurență cu ceasul cel mare de pe Turnul Kremlinului, care anunță periodic, cât se poate de solemn și sonor, la fiecare 15 minute, ora exactă.
Dacă ți-a înghețat nasul, la patinaj, te poți încălzi intrând în GUM. GUM înseamnă, în traducere, MUS, adică Magazinul Universal de Stat. Denumirea nu mai are nicio legătură cu Prezentul: moscoviții au păstrat însă numele de odinioară al magazinului, în amintirea vremurilor când acesta le era accesibil tuturor locuitorilor orașului, fiind un fel de… să-i zicem, Magazinul Unirea de pe la noi. Numai denumirea mai are însă legătură cu acei ani! Acum la GUM și-au dat întâlnire luxul și opulența marilor magazine occidentale, o plimbare prin el având dublu efect: pe de o parte te transportă într-o lume de vis, plină de eleganță și rafinament, pe de alta, te aduce cu picioarele pe pământ: “Nu e de mine!” ajungi să spui, după ce ai căscat suficient gura la vitrinele glamour. Îți poți lua totuși, de la una din elegantele tonete răsfirate prin ultraelegantul mall, un …. “Eskimo” pe băț celebra înghețată moscovită, al cărei brand a rezistat cu succes inclusiv schimbării de orânduire. Dar nu numai în GUM îți poți continua ziua începută cu o partidă de patinaj! După ce ți-ai făcut fotografiile de rigoare în Piața Roșie, speculând la maximum fiecare un-ghi (Doamne, niciodată n-o să contenesc a mă minuna de frumusețea de basm a Catedralei Sfântului Vasilii Blajennîi!), poți “accesa” lecția de istorie care ți se dezvăluie împrejur: o vizită la Muzeul de istorie a Rusiei, completată cu o incursiune dincolo de zidurile roșii ale Kremlinului, cu opriri repetate în fiecare din bi-sericile adăpostite de acesta, parcurs încheiat obligatoriu cu un popas la “Orujeinaia Palata”. Un adevărat muzeu al tezaurului rus este gata să te impresioneze! Aici se păstrează cea mai mare colecție de opere de artă din aur și argint, executate de marii meșteri ai Rusiei, veșmintele de gală ale țarilor ruși, apoi cele ale ierarhilor bisericii pravoslave ruse, argintărie aparținând artei vest europene, armuri, calești imperiale, harnașamente pentru cai. 400.000 de exponate au de admirat, în sălile muzeului, turiștii veniți din întreaga lume.
Dar Moscova nu înseamnă numai Piața Roșie și Kremlin, deși pe majoritatea ilustratelor cu Moscova și a suvenirurilor rusești ima-gi-nea lor apare ca un soi de logo al marii metropole. Dacă n-ar fi fost iarnă, v-aș fi invitat pe râul Moscova, pe unul din vaporașele de croazieră care îl străbat de colo-colo, oferind o cu totul altă prespectivă, legănată, asupra orașului. Dar acum, pe “Moskva-Reka” încă mai plutesc bucăți de gheață, așa că mult mai sigură ni se pare o excursie cu autocarele de tip Hop on Hop off. Arată ca în oricare din țările europene: sunt roșii, vesele, au etaj, sunt dotate cu audio-ghid în toate limbile de circulație internațională (ca de altfel toate muzeele moscovite) și nici nu sunt atât de scumpe: 1000 de Ruble ( aproximativ 50 de lei). Și din nou: dacă era vară, am fi stat la etaj, în zona descoperită, însă acum e de preferat interiorul: e cald și bine, iar panorama orașului este atât de frumoasă, încât nu-ți vine să ieși din autocar nici măcar atunci când șoferul Ivan îți mulțumește pentru vizită și-ți dă vestea cea bună: biletul tău e valabil și mâine ( prețul piperat era, de fapt, pentru două zile!), când poți continua colindatul, de data aceasta pe un alt traseu. Dar nu, a doua zi vei vrea cu siguranță să vezi Moscova și de sus în jos, nu doar de jos în sus! Așa că vei urca până la etajul 60 al uneia din clădirile acelea ultramoderne, din oțel și sticlă, care compun zona nouă a orașului Centrul de afaceri moscovit CITY, cum îi spun moscoviții! Aici vei putea servi probabil numai o cafea, (peste tot, în lume, prețurile cresc odată cu altitudinea!), însă vei putea admira în voie peisajul ce se dezvăluie dedesubtul tău, imortalizând cu ajutorul aparatului de fotografiat această combinație uluitoare de vechi și nou, de Răsărit și Apus, care caracterizează capitala Rusiei.
N-ai greșit deloc, dacă ai ales să vizitezi Moscova împreună cu cei mici! Îi veți aplauda, la unison, pe artiștii Circului Mare din Moscova, vă veți fotografia cu animalele din Grădina Zoologică sau cu miile de specii de pești din uriașul Aquariu (de fapt, Moskvarium!) de la VDNH, veți face shopping la Detskii Mir celebrul și străvechiul magazin pentru copii, updatat și el la anul de grație 2016, sau vă veți zbengui în piscinele și pe toboganele ” Kva-Kva Parc”-ului (“Oac-oac-parcului” în traducere mot-a-mot) uriașul Aquaparc moscovit. Iar dacă au fost cuminți și au mâncat toți “pelmenii” din farfurie (colțunașii cu carne tradiționali) copiii merită chiar și un premiu: îi puteți duce la “Muzeul iluziilor” o noutate în peisajul Moscovei, un muzeu de sorginte sud-coreeană, prezent în nume-roase țări occidentale și în care te poți bucura, cot la cot cu cei mici, de o sumedenie de atracții inedite, de genul labirinturi de oglinzi sau panglici, apoi altele ale groazei, sau în care veți fi supus unor încercări memorabile: de a încerca să evadați dintr-o închisoare de maximă securitate. Iar pentru a fi siguri că fotografiile voastre de vacanță vor fi cu adevărat speciale, le veți putea face în însuși “Muzeul iluziilor optice”, unde vizitatorii au posibilitatea de a se “integra” în diverse picturi murale bidimensionale, iluzia optică făcând să pară foarte reală această combinare a vizitatorilor cu perso-najele întruchipate pe pereți.
Ultima oprire este, iarăși, pentru cei pasionați de istorie. Mai precis, de istoria comunismului. Vom spune doar atât: BUNKER 42. Pe strada Kotelnicheski pereulok, la numărul 11 veți descoperi o ușă verde, me-talică, prin care se pătrunde într-un imobil care nu sugerează nimic. La 65 metri sub pământ, pe care-i vei străbate coborând, treaptă cu treaptă, 18 etaje ale unei scări interioare austere, se află unul din buncărele temutului război rece. Stalin a semnat decretul pentru construirea lui, la începutul anilor ’50. Au trudit la el mii de muncitori, implicați pe atunci în construirea stației de metrou Taganskaya. Habar n-aveau constructorii că galeriile la care asudă sunt ale unui viitor obiectiv militar ultrasecret. Nici măcar locatarii din blocurile învecinate nu știau că, în subsolul blocului auster de vizavi, la 65 de metri sub pământ, se află amplasat Comandamentul aviației militare a Armatei Ruse, care timp de treizeci de ani a administrat bombardierele ce transportau armele nucleare. Recent, obiectivul militar strategic a fost desecretizat. Prin încăperile protejate de pereți din fontă având un metru grosime, dublați de încă un metru de beton și continuate cu stratul de pământ, se perindă astăzi turiștii de pretutindeni. Ghizii îndrumători îți povestesc cu lux de amănunte cum este conceput buncărul și ce gen de activități aveau loc aici, oferindu-ți chiar o simulare de atac nuclear, menit să-ți creeze un regiment de fiori pe șira spinării… Vizităm și noi buncărul și, în final, după ce suntem instruiți de ghidul nostru în uniformă militară, lansăm, la comandă, învârtind o simplă cheie în contact, bomba atomică, răspunzând unui atac nuclear imaginar… După care, plini de remușcări, urcăm înapoi, gâfâind, treaptă cu treaptă, cele 18 etaje subterane și ne bucurăm, odată ajunși la suprafață, că lumea de aici e intactă, liniștită și fericită…. Seara, la o cană de ceai, le povestim prietenilor noștri “moscoviți”, Adriana și Liviu Iurea, experiența noastră inedită.
…Chiar dacă locuiește la Moscova de mai bine de 12 ani, Liviu Iurea este în continuare colegul meu de la TVR. De fapt, Liviu este corespondentul Televiziunii Române în Capitala Rusiei, post pentru care nu-l recomandă numai calitățile sale excepționale de jurnalist, ci mai ales studiile terminate la Moscova, la Facultatea de Relații Internațio-nale, făcute în paralel cu Facultatea de limbi străine a Universității Bucureștene. Iar dacă, în presa scrisă poți fi doar tu și blocnotesul tău, în televiziune e nevoie de doi: reporter și, obligatoriu, cameraman. De 12 ani, Liviu formează o echipă imbatabilă cu Adriana, soția sa, pe care dragostea pentru Liviu a transformat-o în cameraman cu acte în regulă. Împreună s-au aflat în mai toate locurile fierbinți ale Rusiei, transmițând pentru TVR. Nu există practic eveniment de interes, fie el politic, economic sau cultural-artistic, de unde să nu transmită Liviu Iurea, pentru telespectatorii din România. Nastia și Anca fetițele lor, s-au născut la Moscova, merg la gradiniță și școală rusești, vorbesc la perfecție și rusa și româna, pe care le mai amestecă uneori, spre amuzamentul celor din jur. Însă Adriana și Liviu se străduiesc să le învețe, în paralel, cam tot ce știe orice școlar din România. Nu le e nici lor ușor să trăiască într-o țară străină și, mai ales, într-o perioadă istorică nu tocmai liniștită. Dar meseria de corespondent de știri este atât de frumoasă, atât de incitantă, încât nu e deloc ușor nici să renunți la acest statut. ” Să mai crească fetele și om mai vedea!..” spune Liviu.
Moscova nu e ușor de părăsit, după ce te îndrăgostești de ea…
La întoarcere, prietenii din București care m-au vizitat pentru a servi impresiile mele calde, o felie de pâine cu icre roșii și un păhărel de vodcă autentică, m-au întrebat crezând că mă vor prinde! dacă am și reușit să-mi găsesc ceva de cumpărat pe acolo! Auziseră că Moscova e foarte scumpă și că, mai mult, că, datorită embargoului, nu prea găsești mai nimic pe acolo. Le-am dărâmat mitul. Ba i-am făcut să mă și invidieze, după ce m-am lăudat cu frumoasele vase din lemn hand-made, cu modele rusești, apoi cu șalul croșetat de lână și cu frumoasa Matrioșka din lemn, pictată manual și purtând în pântece o mulțime descrescătoare de păpușele identice. Și cu acest prilej le-am arătat fotografiile din Izmailovo cartierul vechi al orașului, în care castele de poveste amintesc de vremurile îndepărtate, în care țarii Rusiei de odinioară se plimbau cu troica pe aleile vechiului oraș, prin locurile pe unde acum se întind șirurile nesfârșite de tarabe cu suveniruri de toate felurile.
Mulțumiri pentru sprijin: ALRO SLATINA, Excelenței sale, dl.Vasile Soare, ambasadorul României la Moscova, Fundației “Prețuiește viața!”
Călătorie oferită de PARALELA 45
