fbpx

Marina Almasan Socaciu – Ni s-a tras dragostea de la doi carnati, dar ne tine de-o viata

de

In vreme ce alti prezentatori se perinda dintr-un trust in altul, Marina Almasan Socaciu a ramas credincioasa Televiziunii Romane. Pentru ca este o femeie care crede in fidelitate pe termen nelimitat, in dragoste fara margini, in casatorie fara compromisuri. Ea este jurnalista care a gasit, acum multi ani, o formula de succes a emisiunilor de divertisment, in Ceaiul de la Ora 5. E cam aceeasi formula pe care o folosesc si astazi urmasele ei mult televizate si mediatizate. Intre timp, lipsita de sustinerea financiara de care e nevoie ca sa faci divertisment de soi, Marina Almasan s-a retras catre social, catre talk-show, catre mai multa analiza.

Momentul in care iti dai seama ca-l iubesti pe celalalt este momentul in care esti despartita de el

Marea Dragoste/ Tango: De citi ani esti casatorita cu Victor?
Marina Almasan Socaciu: Cu Victor sint casatorita de 11 ani, ii aniversam anul acesta. Si Victoras are 9.

Marea Dragoste/ Tango: Inainte ai mai fost casatorita citiva ani?
Marina Almasan Socaciu: Am mai fost casatorita tot cam atitia. Probabil e ciclic, dar am depasit pericolul unui nou ciclu, m-am oprit aici.

Marea Dragoste/ Tango: Ti-ai fi putut imagina, in vreun moment al vietii tale, sa traiesti multi ani cu un barbat fara sa fiti casatoriti?
Marina Almasan Socaciu: Eu sint o conservatoare si recunosc. Probabil ca sint depasita. Dar pentru mine hirtia aceea este ca un angajament serios al celuilalt ca face pasul in cunostinta de cauza si in intentia de a construi ceva de durata. Eu asa gindesc. Victor a recunoscut: „Daca tu nu vrei, pot sa stau linga tine si 100 de ani fara sa ne casatorim la primar.“ Dar eu i-am spus: „Nu. Ai dat peste o femeie care chiar vrea sa se marite cu acte“.
Am intilnit si femei, e drept ca foarte tinere, care spuneau ca nu vor sa se marite, dar probabil ca acelea nu iubeau atit de sigur si profund, probabil isi puneau problema ca s-ar putea la un moment dat sa-si schimbe optiunea. E adevarat ca, dupa o anumita virsta, orice femeie vrea stabilitate si certificatul de casatorie ti-o ofera, ce mai incolo si-ncoace. Ne luptam noi cu birocratia, dar cind vine vorba despre relatii, ne dorim si hirtiile.

Marea Dragoste/ Tango: Exista si barbati care nu se insoara, burlaci convinsi, chiar daca au relatii.
Marina Almasan Socaciu:Nu mi-i doresc decit ca invitati in emisiune. Nu as putea sa stau linga un asemenea barbat. Si-am cunoscut citiva. Sint barbatii care au o parere foarte buna despre ei si vor sa treaca mai usor de la o relatie la cealalta, nu vor sa se impiedice in desfaceri de casatorii. E mult mai comod asa. Probabil ca nici n-au intilnit acea iubire mare, sigura, care sa-i faca sa-si piarda cumpatul si sa mearga la ofiterul starii civile. Eu cred ca atunci cind intilnesti o mare iubire, pe care nu vrei s-o pierzi, atunci lucrezi si impotriva ta, lupti impotriva principiilor tale.

Marea Dragoste/ Tango: De ce crezi ca se spune ca dragostea dureaza 3 sau 4 ani sau ca o casnicie erodeaza iubirea?
Marina Almasan Socaciu: Intr-un fel e adevarat, este clar ca iubirea mea de acum 10 ani nu este egala cu acea de acum 7 ani sau de acum 3 ani sau cu cea de acum. Sint diferite etape in care intervine si acea obisnuinta de care vorbeste toata lumea, dar momentul in care iti dai seama ca-l iubesti pe celalalt este momentul in care esti despartita de el o vreme. Simti ca nu mai esti tu, ca o parte din tine lipseste, te simti ca si cum ai avea un handicap fizic, pina celalalt nu apare din nou linga tine. Eu, ca sotie de artist, traversez mereu asemenea perioade. Uneori el e plecat o zi, doua, si e suportabil. Dar cind vin plecarile de o saptamina, doua, suferinta devine aproape fizica. Nu imi mai gasesc aerul, am mereu senzatia ca trebuie sa deschid fereastra pentru ca ma sufoc si ma intreb mai intii „ce-i cu mine, ca, de fapt, nu-s bolnava, n-am nimic“? Si-abia apoi imi dau seama ca de fapt imi lipseste Victor. Si, in momentul in care vine acasa, brusc ma umplu si de aer, casa mi se pare si mai luminoasa… Nu mai e dragostea aceea nebuna de inceput, in care nu puteam sa stau nici 5 minute fara sa-l sun sau sa ma sune sau ii asteptam mesajele pe pager, ca nu erau atunci SMS-uri. Acuma, chiar daca nu ne-am vazut de dimineata pina seara, rezistam bine. Dar seara trebuie sa ne vedem neaparat, pentru ca o zi in care nu ne vedem e o zi schioapa.

In casnicie, a doua extragere e mai buna decit  prima

Marea Dragoste/ Tango: Crezi ca esti o norocoasa ca ai intilnit o iubire ca aceasta care rezista in timp?
Marina Almasan Socaciu: Eu cred ca da. si cred ca m-a ajutat si experienta primei casnicii. Cred ca intotdeauna a doua extragere, ca sa folosesc un termen prozaic, este mult mai buna decit prima, pentru ca inveti si din greselile celei dintii. Deja ai si maturitatea, stii ce vrei de la viata si, daca Dumnezeu ti-l scoate in cale pe cel care corespunde visurilor tale din tinerete, atunci chiar e minunat.

Marea Dragoste/ Tango: Cum l-ai cunoscut, de fapt, pe Victor?
Marina Almasan Socaciu: Eu eram studenta, eram putin mai mare decit e acum fiica mea, Marina, si eram crainic la „Radiovacanta Costinesti“. Pe vremea aia era un post extrem de important, pentru ca nu erau decit doua mari posturi de radio, cel de la Costinesti, post local de vacanta, si radioul mare, Radio Romania, care era, ma rog,  pe linia pe care o stim cu totii ca erau toate pe vremea aceea. La Costinesti, in schimb, fiind vacanta, neexistind o conducere de partid si de stat care sa fie cu ochii pe acel post de radio, era un post extrem de lejer, se difuza muzica straina, iar Andrei Partos excela in meseria de D.J.. Tot acolo eu eram un crainic naravas, aflat la inceput de cariera, dornic sa faca de toate. Eram extrem de volubila si de antrenanta, aveam si fanii mei, primeam biletele. Si, intr-o zi, pe terasa Radiovacantei, unde exista un chiosc de desfacere a micilor si cirnatilor – cam atita se vindea la ora aia in Costinesti – l-am vazut la o coada de vreo 50 de persoane, pe undeva, pe pozitia 37, pe Victor Socaciu. Si i-am strigat lui Andrei Partos: „Vai, ala-i Victor Socaciu. Andrei, vino sa-l vezi pe Victor Socaciu!“ „Da draga, si?“ „Uite-l la coada.“ „Si ce, maninca si el, ca-i om.“ „Si cum, sa-l lasam sa stea la coada?!“ Si m-am dus repede prin spate, la Victor Socaciu, si i-am spus: „Nu vreti sa va iau eu? Ce doriti? Ca eu pot sa va iau fara sa stau la coada.“ Si el s-a uitat la mine ca la una dintre cele 500 de fete care veneau zilnic sa-i ceara autografe si a zis: „Vreau si eu doi cirnati.“ „Bine, vi-i aduc imediat“. Eram atit de fericita ca pot sa-i fac un serviciu lui Victor Socaciu! Mi-a dat banii, m-am dus in spate, am luat cei mai frumosi cirnati, am cerut piinea cea mai proaspata si cu platoul m-am dus la Victor Socaciu triumfatoare. Omul mi-a luat restul, mi-a zis multumesc si a plecat cu cirnatii sa si-i manince, iar eu am plecat superfericita ca am avut ocazia sa ma-ntilnesc ochi in ochi cu Victor Socaciu. Apoi eu mi-am vazut de viata mea. El si-a vazut de viata lui. Dar, dupa 10 ani, ne-am reintilnit la „Ceaiul de la ora 5“. Si eu i-am spus: „Stiti ca eu v-am cunoscut, asa…“. Si mi s-a parut extraordinar ca si-a amintit de mine. „Erai mai grasuta“, mi-a spus, iar eu nu m-am suparat, dimpotriva, am exclamat: „Da, asa e, eram mult mai durdulie!“ „Aveai si parul cret“, a continuat Victor. „Da, aveam permanent!“, am confirmat eu, bucuroasa ca si-a amintit nu doar intimplarea aceea, ci si figura mea. Si mi s-a parut extraordinar. Uite, ni s-a tras dragostea de la doi cirnati, dar ne tine de-o viata.

Marea Dragoste/ Tango: Vi s-a tras de la cirnati, dar n-ai prea mai mincat de atunci. Este adevarat ca e musai pentru o vedeta de televiziune sa fie slaba-bat?
Marina Almasan Socaciu: Da, asa se spune, ca 7 kilograme ti le face cadou ecranul, asta e. E bine sa-ti respecti publicul, sa nu apari oricum in fata lui. Iar eu oricum, nu mai am 20, 30 de ani. Trebuie sa fiu atenta, pentru ca, la virsta asta, deja rigorile sint mai mari. Trebuie sa fii atent cum arati, trebuie sa fii cit de cit competitiv cu ce e nou in materie de televiziune.

Marea Dragoste/ Tango: Dar ti se pare corect sa fim judecati dupa marimea fundului si nu dupa cea a inimii?
Marina Almasan Socaciu:Nu, dar e o societate defecta. Traim o perioada bolnava in care sistemul de valori nu mai este asezat normal, este cu susul in jos si atitia oameni de valoare sint marginalizati pe motiv ca nu sint comerciali sau ca au o anumita virsta. Pe mine presa m-a mai catalogat, o anumita parte a presei m-a mai catalogat pe mine si pe alti colegi de-ai mei, drept „dinozauri“. Horia Moculescu – dinozaur, Marina Almasan – dinozaur, Horia Brenciu – dinozaur. Pe de o parte zimbesc si spun „dom’le, eu stiu ca, cel putin in rindul copiilor, dinozaurii sint cele mai prietenoase si cele mai iubite jucarii“. Stiu de la cel mic al meu, ca m-a inebunit sa-i cumpar dinozauri, sa vada filme cu dinozauri, lego din dinozauri, deci, pina la urma, hai sa luam partea buna a lucrurilor, sa fii dinozaur nu-i chiar asa de rau. Dar rautatea cu care ni se atribuie aceste calificative este de neconceput. Faptul ca ai o anumita virsta…

Marea Dragoste/ Tango: Dar eu nu cred ca se refera la virsta.
Marina Almasan Socaciu: La virsta si la faptul ca, vezi Doamne, s-a saturat lumea de Moculescu, sa mai lase loc si altora. Pai Moculescu este, pe departe, unul dintre cei mai buni show-mani de la noi, este un om de valoare, care stie sa se adreseze publicului, care are un sarm pe care il gasesc eu numai in emisiunile italienilor, unde, vorba aia, rezista vedetele pe sticla pina la virste inaintate. Sint cazuri foarte bine cunoscute: Maurizio Costanzo a prezentat si prezinta emisiuni de divertisment avind saptezeci si ceva de ani si lumea il adora!
N-am auzit niciodata sa se ridice cineva impotriva unui prezentator dintr-o tara civilizata, spunindu-i ca „gata, i-ajunge, sa treaca in umbra, ca vin altii tineri“. Foarte bine, sa vina, ca e loc pentru fiecare, e loc, slava Domnului, sint atitea televiziuni. Sa vina. Ii astept si eu si chiar sint curioasa.  Cine vine sa ne inlocuiasca?

Marea Dragoste/ Tango: Dar de ce ai ramas de atitia ani in zona de divertisment? Esti mai degraba o femeie cu o consistenta a mintii si a experientei, ai putea sa faci un talk-show, interviuri bune, sa mergi spre zona mai profunda.
Marina Almasan Socaciu: Acum am si hotarit aceasta rupere cu divertismentul din mai multe motive, cel mai important fiind faptul ca, in zilele noastre, nu mai poti face oricum divertisment, trebuie sa ai putere financiara. Acum, divertismentul nu mai e doar idee, e show  si necesita investitii mari. Si decit sa faci o emisiune de divertisment desteapta, buna pe hirtie si subtire pe sticla, cu lumini proaste, cu un decor jupuit, cu invitati de calibrul doi pentru ca nu ai cum sa-i platesti pe aceia de calibrul unu, mai bine renunti si faci altceva. Anul trecut, am facut un serial de documentare si a fost pentru mine o provocare, pentru ca zona documentarului, in presa, se considera a fi una dintre cele mai dificile. Nu stiu daca am reusit sa ma ridic la nivelul asteptarilor, dar serialul a avut o audienta buna: „Planeta in jeansi“. Am calatorit in diverse tari ale lumii si am analizat fenomenul social al tinerei generatii, cum sint tinerii din lume. Categoric vreau sa ma rup de divertisment si chiar acest format pe care l-am inceput, chiar daca tonul este unul foarte lejer, este de fapt un talk-show cu teme cit se poate de serioase. Merge mult mai mult spre zona socialului. Probabil ca persoana mea inca este asimilata zonei divertismentului, dar strict inertial. Dar, ce fac eu acum nu mai este deloc divertisment.

Marea Dragoste/ Tango: Cum resimti tu, nu ca vedeta, ci ca femeie, trecerea timpului? Ti se pare un lucru dificil, te-ai necajit vreodata din cauza asta, ti s-a intimplat sa te uiti in oglinda si sa te intristezi?
Marina Almasan Socaciu: Nu cred ca exista femeie pe care sa n-o marcheze trecerea timpului. Am auzit, in unele interviuri, pe cite una sau alta spunind „vai, pe mine nici nu ma intereseaza virsta“. Nu-i adevarat. Femeile sufera foarte puternic la fiecare zi de nastere care apare dupa o anumita virsta. Sigur ca ma doare si cu atit mai tare ma doare cu cit eu, inlauntrul meu, nu simt aceasta trecere a anilor, eu ma simt foarte puternica, ma simt un om extrem de vivace, incerc sa fiu asa si citeodata stau si ma gindesc „Mai, eu oare nu sint ridicola?“. Poate cei de acasa, din fata micului ecran, fac o legatura intre virsta mea si felul in care ma manifest si se gindesc „Ia uite-o si pe asta, ce sprintara se da!“. Deci e un mare razboi intre ceea ce se intimpla pe dinafara noastra si ceea ce se intimpla inlauntrul nostru. Si cel mai trist este ca, la un moment dat, va trebui sa spui „la revedere“ unei activitati pe care o consideri cea mai importanta in viata ta, caci n-o sa-mbatrinesc pe sticla, nu-i asa? Lucrurile astea dor. Dar incerci sa te lupti, sa-ti faci curaj, mai dai cu creme, mai un fitness… Apropo, eu am ajuns anul acesta prima oara in viata la fitness, dusa de fiica mea, care n-avea cu cine sa mearga si am insotit-o.

Nu cred ca, in momentul in care o relatie intre doi oameni scirtie, un copil poate s-o repare

Marea Dragoste/ Tango: Crezi ca copiii sint un liant al cuplului?
Marina Almasan Socaciu: Nu cred ca, in momentul in care o relatie intre doi oameni scirtie, un copil poate s-o repare.

Marea Dragoste/ Tango: Sint femei care in mod intentionat fac un copil si spun ca barbatul va iubi copilul si-o va iubi si pe ea ca mama a lui.
Marina Almasan Socaciu: Intr-un fel, am trecut si eu prin asta. Am nascut-o pe fiica mea in ideea ca, atunci, casnicia in care eram angrenata ar avea sanse sa se repare. N-am avut sa-i reprosez lucruri majore primului meu sot. Din pacate, am aflat foarte repede dupa casatorie ca sintem doi oameni diferiti, ca gindim diferit, ca ne dorim alte lucruri de la viata. Si cea mai rea este singuratatea in doi. Si am crezut ca daca o sa avem un copil or sa se schimbe lucrurile, o sa ne apropie, dar nu a fost sa fie asa. A venit copilul, am avut amindoi grija de el, dar tot doua fiinte separate eram si pina la urma s-a dovedit ca o astfel de casnicie e sortita esecului. Eu sfatuiesc pe toata lumea: „In momentul in care simtiti ca nu merge, nu mai cautati sa reparati, ca nu se poate repara.“ Un lucru care nu merge de la inceput n-o sa mearga niciodata.

Marea Dragoste/ Tango: Cit de greu a fost sa iei decizia de a divorta?
Marina Almasan Socaciu: Foarte greu. Dovada ca am observat imediat dupa casatorie ca nu ne potrivim si am stat totusi 10 ani. Imi pare atit de rau de acei ani pierduti! Ma rog, se poate spune ca pina la urma e o experienta, dar sint pierduti, pentru ca viata noastra e limitata si 10 ani sint totusi 10 ani. Am fost obisnuita sa fiu un copil bun, care nu a creat probleme majore parintilor, decit nazbitii normale pentru un copil. Am invatat tot timpul de nota 10, eram data de exemplu peste tot, parintii mei erau foarte mindri de mine, la facultate am intrat printre primii, am terminat prima, am fost studenta eminenta, scriam la ziar, colaboram la Radiovacanta, imi cistigam singura banii, deci eram „copilul perfect“. M-am casatorit imediat dupa facultate, de teama c-o sa ramin nemaritata. Asta n-am sa mi-o iert niciodata. M-am grabit, eram si un copil cuminte si n-am vrut sa stam impreuna inainte de cununie. Dar niste plimbari la cinema, prin parc, mersul la o prajitura nu te fac sa-l cunosti pe cel de linga tine. Si dupa aceea, principala mea grija a fost cum sa divortez, ca eu imi omor parintii!

Marea Dragoste/ Tango: Dar fata de copil te-ai invinovatit?
Marina Almasan Socaciu:Nu, vinovatii fata de copil nu am avut, pentru ca n-am privat-o de cel mai iubitor tata cu putinta. Relatia lor a fost destul de rece, fostul meu sot a fost un om care nu era atit de doritor de copii. El si-a facut datoria de parinte, nu zic nu, dar era o simpla datorie si atit. In schimb, mi-am jurat ca, daca va fi sa ma recasatoresc, o voi face numai cu acel barbat de care fiica mea se va atasa si daca o s-o vad fericita linga el, inseamna ca acela merita sa intre in casa noastra si sa-i devina tata. Si-asa s-a intimplat. Din primul contact al Marinei, care avea atunci 5 anisori, cu Victor, ea s-a lipit de el si la propriu si la figurat.

Marea Dragoste/ Tango: Sinteti o familie model intr-o lume in care oamenii nu prea mai cred deloc in familie.
Marina Almasan Socaciu: Da, incercam. Functionam corect, cum trebuie sa functioneze o familie, si cu lucrurile bune si cu discutiile care sint absolut inerente. Traim intr-o lume atit de complicata, incit stresul din exterior vrind-nevrind se rasfringe si asupra interiorului, oricit am incerca noi sa nu-i chinuim pe cei dragi cu problemele noastre de la serviciu, tensiunile le transmitem vrind-nevrind. Uneori ne contrazicem pe niste maruntisuri si dupa aceea realizez ca de fapt ma cert pe o prostie, de fapt eu sint suparata ca la serviciu nu stiu ce s-a intimplat. Si spun „Mai, iarta-ma, sint nervoasa, ia-ma asa cum sint, miine o sa fie altfel.“

O admir foarte mult pe Teo

Marea Dragoste/ Tango: Cum ai ajuns sa lucrezi in presa? 
Marina Almasan Socaciu: Eu am fost doi ani de zile economist. Mi-am facut stagiul la o intreprindere al carei nume provoca hohote de ris, se numea „Filatura de lina pieptanata Bucuresti“, asa se numea, ce sa fac, „Filatura de lina pieptanata“, ca de aia am pieptanat-o si eu doi ani de zile. Dar eu visam sa lucrez la un ziar. Insa, pe vremea aceea, la un ziar trebuia sa intri numai pe baza de dosar. Nu corespundeam prea bine la capitolul dosar, aveam niste probleme legate de faptul ca mama mea este rusoaica. Exact ca in cazul lui Andrei Gheorghe, pe care l-am avut invitat azi in emisiune. Si el povestea ce inseamna sa fii copilul unei familii mixte in care mama-i rusoaica. In Rusia, cind se ducea la bunici, i se spunea „romån imputit“, iar in Romånia, cind se ducea la scoala, ii ziceau „rusnac imputit“. 

Marea Dragoste/ Tango: Si totusi, ai reusit..
Marina Almasan Socaciu: Deci, nu puteam sa lucrez in presa, pentru ca tot timpul mi se spunea: „Da, dumneavoastra sinteti, intr-adevar, foarte buna, dar vedeti ca aveti o problema la dosar“. Ce are legatura faptul ca eu vreau sa scriu despre fluturi cu faptul ca mama mea e rusoaica? „Da, dar ne pare rau, la, la…“ Si asta e, m-am dus, mi-am facut stagiul de economist, am lucrat un an in cercetare, noroc ca a venit Revolutia si toate aceste idei preconcepute s-au prabusit odata cu dezastrul care fusese pina in ’89 si am primit un telefon pe care n-am sa-l uit niciodata, de la Mihai Tatulici, in primavara lui ’90. Eu eram cu fetita in brate, caci Marina s-a nascut cu doua luni inainte de Revolutie si Tatulici, care ma cunostea de cind eram crainic la Radiovacanta, m-a sunat si m-a intrebat: „Eu sint Mihai Tatulici, nu vrei sa lucrezi in Televiziunea Romåna?“. Eu am incremenit, sa-mi cada copilul din brate. Si a doua zi, eram in birou la Tatulici si de atunci a inceput cariera mea. Indiferent cit de hulit de unii este Mihai Tatulici, eu il consider un extraordinar om de televiziune, iar pentru mine cel putin – subiectiv vorbind – este cel care mi-a deschis aceasta fereastra care mi-a schimbat viata.

Marea Dragoste/ Tango: Care sint lucrurile care te deranjeaza mai mult in lumea asta dificila, cu multe birfe, cu multe comentarii, in care traiesti?
Marina Almasan Socaciu: Lumea Bucurestiului nu ma deranjeaza din cale-afara, pentru ca, bucuresteanca fiind, fac parte din aceasta lume, sint vaccinata de mica cu tot ceea ce inseamna binele si raul Capitalei, dar ceea ce ma deranjeaza intr-adevar este rautatea celor din jur care sint mult mai aplecati spre lucrurile de forma decit spre cele de fond. Nu stiu, eu ma bucur de fiecare data cind intilnesc cite un exemplu de personalitate care s-a impus fara sa aiba datele comerciale necesare impunerii in zilele noastre. De exemplu, o admir foarte mult pe Teo, zic „Uite, domnule, o femeie care nu este top model si a reusit sa ajunga unde a ajuns. Jos palaria!“. I-am admirat pe Marcel Pavel, pe Traistariu, pe care daca-i vezi pe strada fara sa stii cine sint, nu dai doi bani pe ei, sint niste oameni absolut comuni. Monica Anghel, ce voce minunata si nu poti sa spui ca s-a fofilat pe motiv de corp super frumos. Am tot respectul pentru oamenii care, fara sa aiba acest sprijin al ambalajului, au reusit sa demonstreze ca sint niste valori.

Marea Dragoste/ Tango: Dar nu vor reusi sa intre in liga celor considerati mari valori, a marilor vedete, dupa care intorci capul pe strada. Nici chiar Teo nu va ajunge Andreea Marin, niciodata.
Marina Almasan Socaciu: Ai sa rizi, dar nu gindesc chiar asa. Foarte multa lume probabil considera ca noi o urim pe ea, dar ea are valoarea ei: in primul rind ca este o fata foarte frumoasa, jos palaria. In al doilea rind, sa ajungi totusi unde a ajuns presupune sa ai totusi si alte calitati in afara de frumusete. Pentru cei care lucreaza in direct nu e usor, eu inteleg tot ce face ea, timp de doua ore si jumatate in direct. Trei la mina, faptul ca a stiut sa-si gestioneze atit de bine imaginea si sa faca o afacere din brandul Andreea Marin cred ca i se datoreaza tot ei, nu stiu daca chiar are ea o intreaga fabrica in spatele ei care sa se ocupe de promovarea imaginii. Deci, in pofida tuturor celor spuse despre ea, are valoarea pe care o are.

Avem exact atit cit ne trebuie

Marea Dragoste/ Tango: Spune-mi cum te-ai caracteriza din punct de vedere economic, pe tine si familia ta, dupa atitia ani de munca si cariera?
Marina Almasan Socaciu: Acuma, stii cum e, fiecare om are, pe undeva, sentimentul ca nu este platit la justa lui valoare. Cred ca fiecare dintre noi avem aceasta problema. Dar eu sint foarte multumita cu ce am, pentru ca provin dintr-o familie extrem de modesta si am avut o copilarie saraca, mi-am cistigat singura banii incepind de pe la 17 ani, deci nu am fost obisnuita sa mi se dea mai mult decit am nevoie. Victor provine si el dintr-o familie modesta, pe noi nu ne-a imbatat gloria pentru ca am avut un start extrem de echilibrat amindoi. Avem exact atit cit ne trebuie: casa – un apartament, fiecare masina lui, in casa avem ce trebuie, platim si noi o bona si o menajera, ne facem concediile, ne putem permite sa ne suim copiii in masina si sa plecam doua saptamini prin Europa, nu avem conturi in banca, nici eu, nici el si avem cit ne trebuie. Nu avem investitii mari, nu avem planuri mari pentru ca stim exact cit este plapuma noastra. Poate, cine stie, intr-o alta societate, un artist ca Victor Socaciu ar fi avut mult mai mult. Eu il consider pe el, ca de fapt pe toti cei valorosi din generatia lui, artisti prea repede uitati. Dar noi, poporul romån ne impuscam valorile fara sa ne uitam prea mult la ele.

Marea Dragoste/ Tango: Spuneai ca te duci la fitness. Ce alte lucruri faci pentru infatisarea ta?
Marina Almasan Socaciu: Eu am spus ca am ajuns la fitness, n-am spus ca am si ramas. Pentru ca, la un moment dat, fetita mea a inceput perioada tezelor „mama, eu nu mai am timp sa merg la fitness“. Eu abia ma obisnuisem, abia invatasem si eu cum sa trag de aparatele alea, care si pentru ce este. In prima zi, m-am simtit absolut penibila, ca un scolar care nu si-a invatat lectia si copiaza de la vecini. Ma uitam la toate doamnele din stinga si din dreapta ce fac si incercam si eu sa fac la fel. Fata a inceput perioada tezelor, „mama, nu mai merg“, eu deja ma obisnuisem, am mai mers vreo luna singura, mergeam mereu la deschiderea salonului, la 9 dimineata si eram singura care trageam de fiare, lucru care ma bucura, pentru ca expunerea asta in afara emisiunilor nu-mi provoaca o mare placere. Sint o persoana mai discreta, nu-mi place sa ma dau in spectacol. Si trageam de fiare, dar dupa o luna am renuntat si eu, si am transformat ora de fitness in 10 minute de gimnastica dimineata. Mi-am cumparat gantere, am eu niste zone pe care vreau sa le elimin, nu le spun.

Marea Dragoste/ Tango: Dar nu te-ai gindit sa le elimini altfel? Prin lipoaspiratie, de exemplu?
Marina Almasan Socaciu: Nu cred ca sint atit de dramatice, incit sa apelez la asta, dar nu sint impotriva interventiilor de acest fel, daca o fi vreodata nevoie. In schimb, Socaciu nici s-auda! Nici schimbarea parului n-o tolereaza. Eu am vrut sa-l verific  si l-am zgindarit, la un moment dat, i-am spus ca vreau sa ma fac blonda, ca vreau sa-mi pun silicoane. Si m-a luat in serios, pentru ca de multe ori o spun cu atita convingere, stii cum se zice, „noi mintim poporul cu televizorul“, avem un exercitiu al minciunii, incit m-a luat in serios si mi-a spus „Sper sa nu faci asa ceva.“ Zic: „A, iti pare rau de bani“. „Uite, ca sa nu zici ca-mi pare rau de bani, ia banii astia, du-te si cumpara-ti rochii, pantofi, ce vrei, dar sa nu te-apuci sa faci prostii din astea“. Ardelean conservator.

Marea Dragoste/ Tango: Si ai putea sa treci peste dorinta lui?
Marina Almasan Socaciu:  Nu stiu, nu cred… Acuma, eu n-as vrea sa-mi schimb viata, sincera sa fiu: barbatul vreau sa mi-l pastrez acelasi, meseria nu vreau sa mi-o schimb, sint destul de multumita. Iar manechin n-am nici o sansa sa ajung. Doar ca, uneori, asa, ma gindesc ce bine ar fi sa pot sa pacalesc un pic buletinul si sa-i spun: „Degeaba arati tu cit arati, ca eu m-am taiat si arat cu 10 ani mai tinara“! Si rid.
Interviu publicat in revista Tango/martie 2007

 

Categorii:
Interviuri

Comentarii

  • draga marina avem o rugaminte foarte mare la dumneavoastra cum am putea sa vedem emisiunea o familie numeroasa trenul de costinesti am perdut pe cineva drag si vrem sa vedem din nou filmarea ca reper a fost si domnul ministru marian sarbu va multumim

    musat ionel februarie 27, 2019 11:20 pm Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.