fbpx

Marinela Drop: Unii nu au picioare, alții n-au suflet, unii n-au curaj, alții nu au credință… Sunt tot felul de situații pe care, totuși, le putem depăși

de

“Dacă nu poți să mergi, încearcă să zbori” este povestire adevărată, așternută în pagină cu enormă sinceritate și autenticitate de o fată pornită în viață în căutarea iubirii. Dar viața i-a așternut în cale obstacole foarte grele. Pe care ea le-a înfruntat cu noblețe, cu demnitate, cu sensibilitate.

Autoarea Marinela Drop a trăit întreaga viață în scaun cu rotile. Dar zborul ei a fost înalt și continuă să îi inspire pe mulți dintre cei care-i află povestea.

Începând din 15 august 2022, va fi pe piață cartea de debut a Marinelei Drop, “Dacă nu poți să mergi, încearcă să zbori”. O puteți comanda pe site-ul nostru și, în câteva zile, o veți găsi și în  librării.

Pentru a accesa contra cost cartea online, în format electronic, fără a fi descărcată, folosește butonul de mai jos:

 PDF – Citește online

Alice Năstase Buciuta: Marinela Drop, poți să localizezi în memorie un moment când te-ai gândit să scrii o carte? A fost ideea ta sau cineva ți-a sugerat asta?

Marinela Drop: În copilărie nu doar că citeam foarte mult, dar îmi plăcea să țin stiloul între degete și să scriu… orice la început, ceea ce m-a ajutat, în timp, să-mi formez un scris frumos, caligrafic. Apoi, am început să mă joc cu cuvintele; căutam în scris rima și făceam versuri. Era o joacă, nu am luat niciodată în serios acest hobby, ca să îi zic așa. Caietul meu mă chema, însă, de multe ori la el, iar într-o zi, adolescentă fiind, am început să scriu o povestioară, dar pe care nu am reușit să o termin. Aveam destulă imaginație, dar nu suficientă pentru a construi un subiect și personajele care să îi dea viață într-o carte. Simțeam că mint încercând să scriu ceva neadevărat…

După câțiva ani, un prieten pasionat de numerologie mi-a făcut o numerogramă. El mi-a spus atunci că vede în destinul meu o realizare importantă. “Cred că vei scrie o carte” mi-a destăinuit el. Așa a început să-mi încolțească în minte și în suflet dorința de a scrie o carte despre viața mea. Dar simțeam că trebuia să mai trăiesc, să mai adun niște pagini… După ce m-am stabilit aici, în Olanda, am știut sigur că într-o zi aveam să scriu această carte, așteptam doar momentul potrivit și o motivație puternică să-mi dea curaj.

Apoi, a urmat o perioadă foarte grea, pentru noi toți, nu doar pentru mine. Pandemia. Izolarea, o singurătate impusă… Nu mi-a fost niciun moment teamă că mă voi îmbolnăvi! Nu m-am ascuns speriată în casă, dar lumea din jurul meu devenea tot mai mică. Atunc când ieșeam afară din casă ca să mă plimb, parcă aș fi trăit într-un oraș pustiu, străzile erau tăcute și goale! Cumpărături făceam doar online, fiindcă magazinele din oraș erau închise, iar prietenele evitau să mă întâlnească, pentru a nu-mi pune în pericol sănătatea… Primele luni din 2020 au fost foarte grele, efectiv simțeam că-mi pierd mințile din cauza acestei singurătăți și-a inactivității!… Într-o zi, vorbind la telefon cu un foarte drag și vechi prieten al meu, îi mărturiseam că, practic, nu aveam ce face și că nu știam cum să-mi mai folosesc timpul… Fiecare zi trecea la fel, iar eu mă simțeam neputincioasă de a face pace cu realitatea și-a accepta situația! Iar el mi-a zis: “Tu, Mary, apucă-te să scrii o carte, sunt sigur că ai avea ce spune în ea!” Și a continuat să mă încurajeze și în următoarele zile, împingându-mă de la spate cu încrederea pe care spunea c-o are în mine. El m-a făcut să cred că pot, dându-mi în aceleași timp și motivația; nu am vrut să-i înșel așteptările, voiam să îl fac să fie mândru de mine! Așadar am început să scriu, dar nu cu stiloul în mână, ci folosind tastatura virtuală a computerului meu.

Marea Dragoste / Tango: Ce obstacole s-au așezat între acel prim gând și momentul de azi, când cartea e gata și este deja pe piață?

Marinela Drop: Am avut câteva ezitări, desigur, dar singurul obstacol real a fost teama că nu voi putea să mă exprim în scris așa cum aș fi vrut, adică să nu fiu coerentă și să nu pot să-mi duc ideile până la capăt! Eu, aici în Olanda, nu vorbesc românește. Nu mai este limba principală de comunicare pentru mine. Înțeleg olandeza pentru că, în acești aproape 15 ani de când sunt aici, am reușit să mă obișnuiesc cu ea, s-o învăț destul de bine, dar vorbesc doar engleza. Românește vorbesc numai ocazional. Deci a trebuit să încep să gândesc din nou în limba maternă si să-mi îmbogățesc vocabularul. Mi-a fost greu la început dar cuvintele au început deja să vină mai ușor o dată ce am început să scriu, mai ales de la al doilea capitol.

Marea Dragoste / Tango: Cât timp a durat cu totul procesul de scriere?

Marinela Drop: Aproximativ un an și jumătate. Am început să scriu în iunie 2020 și am terminat undeva la sfârșitul lui ianuarie 2022.

Marea Dragoste / Tango: Cum ai ales momentele despre care să povestești și cele pe care să le treci sub tăcere, după ce criterii?

Marinela Drop: Le-am ales cu sufletul. Am trecut sub tăcere doar ceea ce nu mi-am amintit și ceea ce n-a avut prea multă relevanță. Am fost foarte sinceră, veți citi o carte profund autentică, un șir de confesiuni pe care nu am vrut să le cenzurez deloc, ca să se poată regăsi în ele cât mai multă lume! Nu am lăsat nimic deoparte din ceea ce a fost important pentru mine.

Marea Dragoste / Tango: Ai avut de-a lungul vieții un jurnal și ai folosit însemnările din el sau, pur și simplu, ți-ai amintit și ai scris?

Marinela Drop: Am avut cândva un jurnal și câteva agende pline, din perioada în care eram președinta Fan Clubului Gabriel Cotabiță, dar nu le-am putut folosi, fiindcă s-au pierdut după ce am părăsit România. Așadar, doar amintirile m-au ajutat să scriu. Și conversațiile pe e-mail cu Moș Crăciun, pe care le-am regăsit, cu totul întâmplător, pe un vechi CD. Nu mi-a fost greu să mă întorc în trecut și să rememorez. Amintirile au revenit surprinzător de clare. În plus, m-a ajutat foarte mult, fratele meu, Marius, mai ales cu prima parte a cărții. Ne întâlneam zi de zi, online, să povestim și să ne completăm reciproc aducerile-aminte.

Marea Dragoste / Tango: Cine crezi că se va regăsi în cartea ta, pentru cine ai vrea sa fie un imbold, o perspectivă nouă asupra vieții?

Marinela Drop: Aș vrea ca această carte să ajungă în mâinile acelora care, fie din cauza unui handicap, fie din cauza oricărui fel de slăbiciuni sau circumstanțe care să îi lipsească de curaj, sunt dependenți de oamenii din jurul lor (familie, prieteni, societate) și care se consideră victime, condamnate să trăiască o viață asupra căreia nu au nici o putere să intervină, ci doar s-o accepte așa cum altcineva o construiește zi de zi pentru ei. Pentru aceștia, dar și pentru cei din jurul lor vreau să aducă așa cum spui tu, o perspectivă nouă asupra vieții. Nu ne naștem pentru a muri, ci pentru a trăi! Viața o primim pentru a o trăi cu folos, bucurându-ne ea, cu toții ne datorăm acest drept, indiferent dacă ni s-au dat mai multe sau mai puține daruri sau ajutoare când am venit pe această lume. Unii nu au picioare, alții n-au suflet, unii n-au curaj, alții nu au credință… Sunt tot felul de situații pe care le putem depăși dacă ne asumăm cine suntem și cerem mai mult de la viață. Știți cum se zice că lucrurile pe care le primești când te naști sunt darurile lui Dumnezeu pentru tine, iar cele pe care le construiești tu singur de-a lungul vieții sunt darurile tale pentru Dumnezeu.

Marea Dragoste / Tango: De ce ai ales sa închei istorisirea în momentul căsătoriei, așa, ca în povești? E o formă de a spune “și-au trăit fericiți…”? Sau doar o modalitate de a spune că acela este momentul esențial al unei iubiri?

Marinela Drop: După atâta zbucium așternut în paginile acestei cărți, am ales să închei cu momentul unui deznodământ fericit. Cu împlinire, pace sufletească și iubire…

Marea Dragoste / Tango: Nu ai vorbit în carte despre regrete, dar acum, în afara copertelor oficiale, poți să îmi spui dacă regreți ceva, dacă ai schimba ceva? Și ce anume?

Marinela Drop: Sincer, nu am niciun fel de regret, deci nu aș schimba nimic. Orice drum am alege, nu va fi niciodată perfect și vom avea parte atât de suișuri, cât și de coborâșuri. Nu există drum fără obstacole, trebuie doar să învățam să trecem peste ele fără regrete.

Poate mulți se întreabă dacă am păreri de rău fiindcă am ales să trăiesc în altă țară. Nu, nu am și nu am avut. Eu sunt fericită aici unde sunt, aici este casa mea. Acasă nu este întotdeauna locul unde te-ai născut! În România, dacă era să ies pe stradă, acolo unde locuiam, m-aș fi simțit pierdută neștiind să mă orientez, încotro s-o apuc și pentru ce. Eram străină pe strada mea… Locul tău în lume este acela unde cunoști tot ce este în jurul tău. Acasă este doar acolo unde totul în jur îți este familiar, știi unde poți face cumpărături sau pe unde să te plimbi, știi unde e stația de metro sau de unde să iei autobuzul. Eu sunt acasă.

Marea Dragoste / Tango: Cine sau ce este dragostea vieții tale?

Marinela Drop: Chiar viața însăși! Mă trezesc de multe ori dimineața cu tresăriri de suflet care îmi pun pe chip un zâmbet optimist și nerăbdător; abia aștept să-mi încep ziua! Iubesc viața.

Marea Dragoste / Tango: Și cel mai frumos vis împlinit?

Marinela Drop: Această carte.

 

Puteți comanda volumul “Dacă nu poți să mergi, încearcă să zbori” de Marinela Drop, printr-un e-mail la distributie@revistatango.ro în care să precizați numele, adresa exactă numărul de telefon și numărul de exemplare dorite. Mai multe informații, AICI.

 

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

 

Categorii:
Interviuri

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.