Editura Paralela 45 si Libraria Humanitas din Fundul Curtii (Calea Victoriei nr. 120) va invita vineri, 7 decembrie, ora 19.00, la lansarea volumului Sonete din carne vie de Mirela Lungu.
Invitati: Ioan Es Pop, Mihail Galatanu, Mirela Lungu
“Intr-o epoca in care performanta prozodica a devenit tot mai rara, Mirela Lungu are ideea nastrusnica sa reinventeze sonetul, pe care incearcă sa-l adapteze la orizontul nihilocentric al lumii actuale si la ceea ce s-ar putea numi civilizatia trupului. Nimic vetust, nimic anacronic in textele acestei autoare oarecum singulare, care poseda usurinta de a versifica a unui Adrian Paunescu. Caci in regia Mirelei Lungu sonetul reuseste sa tina pasul cu timpul, e pe rand manios, vehement, sarcastic sau aburit usor de melancolie. Apartine unei sensibilitati contemporane, pe care poeta o travesteste cu ingeniozitate in elegante haine de epoca.” Octavian Soviany
“Intr-o vreme cand versul liber domneste cu autoritate si peste poeti, si peste mai putin poeti, faptul de a crede in poezia cu forma fixa este unul realmente singular si indraznet. Iar dupa ce sonetul a trait atatea momente de glorie de-a lungul vremii, ai nevoie nu doar de indrazneala si talent, ci si de o intuitie rara pentru a-l conecta la spiritul prezentului. Ii spun intuitie desi ea poate fi numita si inteligenta. Insa inteligenta explica si poate fi explicată. Intuitia care o incorporeaza – nu.” Ioan Es Pop
“Sonetele Mirelei Lungu sunt spumoase – si sunt sonetele femeii indragostite, orice s-ar zice, nu lipsite de fronda, sagacitate, umor, faconda. Dar Mirela nu joaca, ea este cuprinsa in sonetele pe care incearca sa le revolutioneze. Poate tocmai de aceea toarna si un strop (ei bine, poate un strop cam/mai mult!) de condiment erotic. Este evident ca textele ei nu se adreseaza unui anume barbat, unic, in carne si oase, asa (pre)cum e limpede ca unii adrisanti prefera sa se simta cu musca pe caciula. Vizat, cu adevarat, este doar prototipul, eternul masculin, dar e bine ca si noi, barbatii, sa ne simtim intrand in/pe sub pielea personajului. Miza Mirelei este renovarea poemului de dragoste si, in acest sens, ea urca foarte mult, prin acest exercitiu de virtuozitate, uneori chiar prin insesi imperfectiunile lui. Sigur, replica are, uneori, si superficialitate, dar asta face parte, pana la urma, din regula jocului. Pentru ca poeta exerseaza o retorica deschisa. Poemele sunt destinate unui succes de public – si asa si trebuieste la tinerete. Profunzimea vine, cel mai adesea, cu varsta – si cu amaraciunile ei. Sonetele Mirelei Lungu sunt pururi tinere – si e bine asa. Din cand in cand, cineva trebuie sa mai aduca prospetimea in poezie. Mirela Lungu e o spadasina a sonetului. Un gen de pe care varul s-a coscovit ca de pe viata falnicei Venetii.” Mihail Galatanu
