fbpx

Paul BUCIUTA: Mi-ar placea sa traiesc ca un nomad

de

L-am cunoscut in 2005, cand am inceput sa lucrez cu studioul artista, si niciodata, dar niciodata nu am presimtit ca va fi pentru mine altceva decat unul dintre cei mai buni, mai talentati, mai seriosi si mai creativi fotografi care mi-au aparut in drumurile mele profesionale. Printr-o intamplare ciudata, nici macar nu ne-am strans mana unul celuilalt, inainte sa ne dam unul altuia mana, pentru totdeauna. Dar, dincolo de istoria noastra personala fabuloasa, Tango-ul poarta, fara indoiala, amprenta de lumina si soare, de culoare si frumusete a privirii lui de fotograf.

Marea Dragoste/ Tango: Ce lucruri pe care nu le-ai facut niciodata in fotografie le-ai facut, pentru prima oara, la Revista Tango – Marea Dragoste?
Paul Buciuta: Am fost fotoreporter toti anii dinainte si stiam ca realitatea nu poate si nu trebuie sa fie masluita. Trebuie doar surprinsa in fractiunea de secunda reprezentativa. O data cu lucrul cu vedetele a trebuit sa invat si sa ma adaptez la faptul ca toate au o imagine prestabilita despre ele. Facand fotografie pentru Tango am fost nevoit sa invat sa reactionez cand vedeta imi spune ca ea nu poate fi pozata decat de jos in sus sau din stanga in dreapta, si sa o deturnez de la ideile ei preconcepute… Apoi sa ajung sa impac si ideea vedetei, si ideea revistei, care are un anumit concept pe care trebuie sa il realizezi, si sa ma straduiesc sa pun si ceva din personalitatea mea ca fotograf in imaginea realizata. Lucrurile astea nu le mai facusem niciodata si, la inceput, le-am asezat sub termenul de „compromisuri“ si mi-a fost foarte greu. Sunt lucruri pe care nu ai de unde sa le inveti, asa ca a trebuit sa le inteleg singur, sa le disec si apoi sa reusesc sa le accept si, in felul acesta sa reusesc sa fac ce trebuie pentru o revista atat de speciala ca Tango-Marea Dragoste.

Marea Dragoste/ Tango: Ce calitati ale tale si ce defecte ale tale te diferentiaza de ceilalti fotografi?
Paul Buciuta:
Nu stiu care dintre ele sunt calitati si care defecte. Eu sunt cel din echipa care merge mai departe atunci cand toti ceilalti sunt pe punctul sa renunte. Cand toti ceilalti declara ca nu iese nimic sau ca e suficient ce-am facut pana atunci, eu sunt cel care vrea sa continue. E o calitate sau un defect? Si iarasi nu stiu daca e defect sau calitate faptul ca sunt mereu nemultumit de mine si de ceea ce fac. Am vazut multi oameni foarte siguri pe ei, dar nu m-am putut molipsi. Eu sunt mereu nemultumit si asta ma face si sa fiu nesigur de mine, dar si sa vreau mereu mai mult, sa nu ma multumesc niciodata cu ce am obtinut si sa merg mai departe.

Marea Dragoste/ Tango: Ce doreai sa fii cand vei fi mare si cat din visul de atunci s-a implinit?
Paul Buciuta:
Voiam sa fiu marinar. Stateam ghemuit pe un pervaz al casei noastre dintr-un sat maramuresan, Poienile de sub munte, si ma imaginam capitan care alege drumul bun dintr-o cabina de vas. Visam sa calatoresc enorm, si am calatorit si pana acum destul de mult, dar nu stiu daca pot spune ca visul meu de atunci s-a implinit. Stau si acum de multe ori pe cate un pervaz si visez cum, peste cativa ani voi locui pe un iaht si voi calatori, impreuna cu familia mea, pe toate marile lumii. Probabil ca este acelasi vis, pe care nu l-am implinit, dar am reusit sa-l pastrez la fel de frumos.

Marea Dragoste/ Tango: Care este ocupatia ta favorita?
Paul Buciuta:
In orice ocupatie imi gasesc bucurie. In ultima vreme, mi-e foarte drag sa cobor dimineata devreme sa ii fac laptele fetitei mele si sa ma opresc o secunda sa ma bucur de linistea rasaritului.

Marea Dragoste/ Tango: Ce inseamna fericirea in viziunea ta?
Paul Buciuta:
Eliberarea de senzatia de provizorat pe care am dus-o cu mine toata viata pana acum. Linistea pe care mi-o da faptul ca ma simt asezat intr-un rost, in ceva durabil, pe care nu mai vreau sa-l schimb.

Marea Dragoste/ Tango: Cat de insemnata este lumina in fotografie? Dar in viata?
Paul Buciuta:
La fel de insemnata in fotografie ca si dragostea in viata. In fotografie e esentiala. Lumina schimba nefericirea in fericire si uratul in frumos. Pentru virtutile ei atat de puternice, e absolut nepretuita.

Marea Dragoste/ Tango: Cum ti-ar placea sa traiesti, daca ai putea alege?
Paul Buciuta:
Mi-ar placea sa traiesc ca un nomad. Sa calatorim, sa ne oprim doar pentru cate o perioada in cate un loc in care e ceva de vazut, de fotografiat, de descris, apoi sa ne suim in barca noastra si sa plecam mai departe pe mare. Catre alt uscat, catre alt loc in care sa ne oprim pentru o vreme. Doar pentru o vreme.

Interviu realizat in august 2010

 

Categorii:
Tango Team

Comentarii

  • vreau acasa sa dansez

    geanina decembrie 10, 2011 7:16 pm Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.