fbpx

Roberto Alagna: Cele mai mari fericiri mi-au venit din iubire

de
Tenorul Roberto Alagna la Opera Națională București.

Gala Premiilor Operelor Naționale 2016, desfășurată pe 18 decembrie 2016 la Opera Națională București, l-a avut ca invitat special pe tenorul Roberto Alagna, unul dintre cei mai mari și mai iubiți artiști ai lumii. Atunci marele tenor a cântat pentru prima oară pe o scenă românească, deși, cândva, România fusese pentru el o a doua casă… Datorită căsătoriei sale cu Angela Gheorghiu (de care a divorțat oficial în 2013), Roberto Alagna a devenit un mare iubitor al țării noastre și un foarte bun cunoscător al limbii române.

Am stat de vorbă în românește despre muzică și despre destin, despre marea sa dragoste, soprana poloneză Aleksandra Kurzac, alături de care trăiește șansa de a fi, pentru a doua oară, tatăl unei fetițe de trei ani, despre fiicele sale, Ornella și Malena, despre fericire.

Fotografii de Paul Buciuta

Alice Năstase Buciuta: Sunteți pentru prima dată pe o scenă în țara noastră, deși ați fost aici de nenumărate ori. Cum s-a întâmplat așa ceva? Nu ați mai fost invitat sau ați refuzat invitațiile?

Roberto Alagna: Ba da, am fost invitat, dar așa s-a întâmplat că nu am fost liber niciodată până acum. Mă chemau tot timpul în ultimul moment și asta făcea să fie foarte greu pentru mine să mai pot include în calendar evenimentul respectiv, dar acum s-a întâmplat altfel, să pot veni, și sunt foarte bucuros să mă aflu aici. Nu, n-am refuzat niciodată, și domnul Hollender m-a chemat pentru Festivalul Enescu, de multe ori, și Cătălin Arbore m-a chemat la Operă, dar nu eram liber…

Marea Dragoste / revistatango.ro: Deci n-ați mai cântat până acum în România…

Roberto Alagna: Am cântat acasă la mine, de multe ori am cântat, dar nu în evenimente, asta nu s-a întâmplat niciodată până acum.

Marea Dragoste / revistatango.ro: La dumneavoastră acasă, în România, de unde ați învățat și limba română…

Roberto Alagna: Am și uitat, n-am mai vorbit românește de mai mult de șase ani, iar acum cuvintele nu-mi mai vin automat, fac și greșeli, mai ales că între timp am început să învăț și poloneza… Trebuie să vin mai des în România ca să îmi recapăt exercițiul.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Câte limbi străine vorbiți? În câte cântați?

Roberto Alagna: Vorbesc șase limbi străine. Iar de cântat, în toate limbile pământului, cred că în cel puțin 20 de limbi străine am cântat.

Marea Dragoste / revistatango.ro: V-a fost vreodată greu în meseria asta?

Roberto Alagna: Mie nu-mi este greu, nu mi-a fost niciodată. Dacă ai pasiune, ceea ce faci devine o plăcere, iar studiatul pentru mine a fost o plăcere dintotdeauna, mi-aduc aminte că niciodată nu m-am dus să mă culc fără să învăț ceva înainte să adorm. Eu am cântat la nivel profesionist de la 17 ani și am început să apar în fața publicului la 15 ani. Am cântat toată viața.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Ce alte talente artistice aveți?

Roberto Alagna: Iubesc arta, în general, iar câteodată desenez, am și talent să compun câte ceva, din când în când, dar nu sunt talentat ca frații mei care au devenit artiști foarte importanți. Cel mai mare talent este vocea mea și îi mulțumesc lui Dumnezeu că o am, căci vocea mea mi-a dat totul în viață. Și bine a fost, că nu știu să fac nimic altceva! (râde)

Marea Dragoste / revistatango.ro: Nu e numai vocea, e ceva mai mult decât vocea care determină o carieră de succes, un mare destin artistic…

Roberto Alagna: Lucrurile acestea vin de la Dumnezeu, de la univers, de la natură, căci eu cred că un artist e cineva programat să facă asta, arta nu se învață, nu cred în profesori, nu cred că se poate învăța să fii artist. E ceva ce vine dinăuntru, într-un fel e ca la un sportiv care aleargă 800 de metri în mai putin de 10 secunde… Asta nu se învață. Și eu cred că e la fel și cu cântăreții de operă, arta vine de la Dumneze, dar important este să ai pasiune, să ai foc înăuntru, căci asta te face să reziști la toate greutățile. Știu și pentru că asta am avut în familia mea, am văzut și am auzit aceste lucruri de la bunica mea, de la străbunicul meu care a fost tenor la New York, de la tatăl meu, de la mama: totdeauna muzica și cântatul i-au salvat de la greutățile vieții.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Dar greutățile vieții influențează cântul?

Roberto Alagna: Da, când esti fericit, cânți foarte bine, dar, la fel, și dacă ești trist, poți să cânți bine. Durerea, suferința îți pot da o interpretare specială, la fel de puternică. Desigur, eu prefer să fiu fericit, e mai ușor și mai plăcut. (râde).

Marea Dragoste / revistatango.ro: Ati cântat, așadar, și în condiții grele, când sufereați, după o pierdere sau despărțire?

Roberto Alagna: Normal, de mii de ori, e imposibil să fii bine în fiecare zi, nu se poate, dar muzica te ajută când ești în suferintă și când ești rănit. Pe mine, când am fost nefericit, scena m-a ajutat foarte mult.

Marea Dragoste / revistatango.ro: V-a ajutat și să vă descoperiți?

Roberto Alagna: Da! Artistul este o persoană deosebit de sensibilă, iar eu, când eram copil eram foarte, foarte timid, rușinos, aproape bolnav de rușine, și după aceea, prin muzică, m-am transformat. Câteodată eram pe scenă, făceam ceva, dar în sinea mea mă întrebam cum pot să fac asta când eu sunt atat de rușinos? Acolo, pe scenă, parcă era altă persoană, nu eram eu. Am reușit să înțeleg foarte multe lucruri despre mine însumi prin intermediul personajelor pe care le-am interpretat în operă.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Ați vorbit foarte mult la conferința de presă despre soția dumneavoastră, Aleksandra. Este Aleksandra marea dragoste, iubirea care vă împlinește?

Roberto Alagna: Să știți că la început a fost greu pentru mine, pentru că eu, prin prisma educației pe care am primit-o în familie, am crezut că e prea mare diferența de vârstă dintre noi, căci Aleksandra este mai tânără decât mine, iar asta m-a jenat puțin la început. Acum, însă, m-am obișnuit, iar relația noastră mi-a dat o mare serenitate și parcă am renăscut, din nou vreau să fac proiecte, vreau să fac ceva pentru copilul ăsta, să mă țin bine ca să mă duc înainte cât mai mult cu copilul, m-a și făcut să mă apropii și mai mult de fata mea cea mare, căci în Malena o văd pe Ornella când era mică – e ca și cum viața mi-a dat o nouă șansă! –, iar cu Malena eu știu cum o să fie când va deveni mai mare, căci eu am crescut deja un copil, o fetiță care a devenit adolescentă, a găsit apoi un bărbat și a avut, la rândul ei, un copil, am trecut prin toate acestea. Acum, când mă uit la Malena, e ca și cum Ornella ar fi devenit Malena, Malena a devenit Ornella, și eu mă simt ca într-un vis…

Marea Dragoste / revistatango.ro: Cum sunteți ca părinte? Grijuliu, autoritar?

Roberto Alagna: Am foarte multă încredere în copilul meu. Ornella a fost un copil extraordinar și a primit aceeași educație cum am primit și eu de la părinții mei. Dar mi-aduc aminte cât de greu îmi era atunci, când o lăsam pe Ornella cu mama și cu tata, căci mergeam la New York și peste tot în lume și nu puteam să mă bucur de nimic, gândul meu era tot timpul la Ornella, căci știam că am lăsat un copil a cărui mamă a murit… Am suferit mult atunci. Acum îi mulțumesc lui Dumnezeu că Malena are și mamă și că am o familie minunată, pentru că soția mea provine dintr-o familie de artiști cu care mă înțeleg foarte bine. Mama Aleksandrei este tot cântăreață, foarte bună, cu o carieră extraordinară – e încă pe scenă, cântă – iar tatăl ei este cornist în orchestră, sunt o familie foarte artistică și mă bucur mult că Malena crește alături de ei. Mă duc foarte des în Polonia și mă simt foarte bine și acolo, așa cum m-am simțit foarte bine și în România, am găsit în Polonia lume foarte drăguță, cum am găsit și aici. Nici nu știu cum de sunt așa de norocos, încât când mă duc undeva sunt adoptat de țara respectivă, dar chiar am norocul ăsta.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Cred că e mai degrabă o calitate, aceea de a vă face iubit.

Roberto Alagna: Poate, poate, dar eu mă simt norocos. Am avut foarte mulți prieteni aici, iar când mă plimb peste tot în lume și mă întâlnesc cu români, ei mă consideră de-al lor, mă consideră român, și asta întotdeauna m-a emoționat profund.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Cântați și acum cu familia?

Roberto Alagna: O, da! Soacra mea e ca mine, cântă de dimineața până seara, iar acum și fetița mea cântă! Cu câteva săptămâni în urmă, am fost cu ea la un spectacol Disney pe Gheață, iar când a venit aria din filmul Frozen, Regatul de gheață, copilul parcă s-a trezit… Eram undeva sus, într-o sală cu 10.000 de persoane, cu sunet foarte puternic, dar când a început aria, Malena a început și ea să facă coregrafia și a cântat cu voce atât de puternică, încât toată lumea s-a uitat la ea. Am și filmat cu telefonul meu, uimit că a cântat cu o voce atât de puternică. Și ea cântă încontinuu, iar acum e într-o etapă în care dirijează…

Marea Dragoste / revistatango.ro: Dacă ar fi să răspundeți repede, fără să vă gândiți mult, cele mai intense clipe de fericire v-au venit din familie și din iubire sau din profesie?

Roberto Alagna: Din iubire, sigur că da. Cele mai mari fericiri mi-au venit din iubire. Când s-a născut fetita mea, Ornella, când s-a născut Malena sau acum când am devenit și bunic… acestea sunt cele mai mari fericiri în viață.

 

Categorii:
Interviuri · Teatru

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.