Rodica Vică: Toate rolurile pe care le interpretez sunt parte din mine

RODICA VICĂ: Barocul pentru mine înseamnă iubire pură. Tot în anii studenției am ajuns “să gust” din această muzică despre care se știe încă foarte puțin. De fiecare dată când abordez acest repertoriu, intru parcă într-un miraj și mă las purtată de către compozitorii vremii. Muzica veche impune o rigoare jucăușă, iar cunoașterea ei se poate face doar printr-un grad sporit de curiozitate. Eu nu duc lipsă de asta și îmi doresc cu ardoare ca publicul care vine la concertele mele să se afle în totală rezonanță cu această muzică, prin mine. De la an la an, văd o bucurie tot mai mare și un public din ce în ce mai numeros la concertele de muzică barocă.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Cum a venit plecarea în străinătate și ce ai pus în balanță cu ce, atunci când ai decis să pleci?

RODICA VICĂ: Modific un pic zicala spunând artistului îi stă bine cu drumul. Începusem să călătoresc foarte mult, iar decizia de a mă muta la Viena a fost una firească. Viena este orașul ideal pentru muzicieni și este extrem de bine conectat cu toate capitalele lumii, ceea ce facilitează călătoriile profesionale, deci pot spune că am avut şi un motiv pur administrativ. Cu toate acestea, eu nu am plecat niciodată definitiv din România, nu am simțit că mă rup de țara natală. Mă simt la fel de bine atât în România, cât și în Austria. Am hotarât împreună cu Gabriel să locuim la Viena, el a studiat acolo, iar Viena este şi un punct cultural extraordinar unde ne putem întâlni cu artişti de Top Five, putem vorbi cu ei, îi putem “trage de limbă”, să le cerem mici secrete, este un lucru extraordinar, iar la Viena chiar se întâlnesc marii muzicieni ai lumii.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Cum s-a întâmplat întâlnirea cu dirijorul Gabriel Bebeșelea, partenerul tău de viață? Unde v-ați cunoscut, ce v-a atras și ce v-a făcut să rămâneți împreună?

RODICA VICĂ: Contrar așteptărilor, întâlnirea noastră nu a avut loc într-un cadru profesional, ci intr-un cerc de prieteni comuni, într-o seară de noiembrie. Am fost pur si simplu acaparată de simțul umorului său extrem de rafinat, ce ascundea o inteligență extraordinară, dovadă că încă, după aproape șapte ani, sunt la fel de fascinată.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Te bucură faptul că sunteți în aceeași branșă, e un plus al relației voastre? – sunt și atâtea păreri care susțin că e mai bine să nu amestecăm profesia cu viața personală…

RODICA VICĂ: Până a-l întâlni pe Gabriel și eu eram de aceeași părere (râde). E de ajuns să întâlnești persoana potrivită care să îți respecte cariera la fel de mult cum și-o respectă pe a lui. Este susținătorul meu cel mai mare și totodată și criticul meu cel mai mare, ceea ce s-a dovedit a fi un avantaj pentru actul creativ artistic și o sursă de inspirație. Prima noastră colaborare pe scenă a fost la aproape doi ani după ce ne-am cunoscut, iar organizatorul acelui eveniment ne-a invitat separat fără a ști că noi formăm un cuplu.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ce vă leagă? Ce vă desparte?

RODICA VICĂ: Fiind un cuplu de artiști, respectul și încrederea sunt vitale pentru a rămâne împreună. De cele mai multe ori gândim la fel, chiar daca ne aflăm la distanțe de sute sau mii de kilometri. Respectul pentru marea muzică și dorința comună și neîncetată de a descoperi lucrări muzicale uitate sau pierdute, sunt de asemenea un mod antrenant de a ne ține în permanență conectați unul la celălalt. Ne despart distanțele deoarece se întâmplă foarte des să ne aflăm în țări sau mapamonduri diferite motiv pentru care, atunci când avem o zi sau două libere, unul dintre noi doi ia avionul și ne reîntâlnim, chiar și pentru câteva ore. Există și un avantaj, fiecare reîntâlnire este precum una dintre primele întâlniri, ceea ce face ca relația noastră să fie mereu o relație ca între doi proaspăt indrăgostiți.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Cum îți alegi mentorii?

RODICA VICĂ: Profesorii de canto sunt precum antrenorii pentru sportivi, avem nevoie de cineva care să ne ghideze mereu, pentru că noi nu auzim sunetul exterior, ceea ce auziţi voi, noi auzim un sunet interior pe care ne bazăm, sunt nişte standarde auditive pe care le formăm şi, dacă sunt greşite, profesorul vine şi spune dacă sunetul nu e rotund sau destul de catifelat, sau nuanţa nu e bună. De multe ori acest profesor vine şi dă şi soluţia, nu doar spune ce e greşit. Timp de 12 ani, mentorul meu a fost Eleonora Enăchescu, iar din 2016 este Krassimira Stoyanova, merg la master-classurile ei, dar lucrăm şi în privat. Ea locuieşte la Viena, dar în prezent este în Top Five soprane ale lumii şi călătoreşte foarte mult. Eu am fost la Milano, la Zürich, la Londra, ca să lucrăm împreună. Este un efort financiar, dar este o investiţie care merită. Cum spuneam, rău nu mi-a fost niciodată, iar eu tot ce am câştigat am investit în mine. Asta cred că e cel mai important. Învăţ în continuare, zi de zi, chiar şi când nu ne putem întâlni, ne scriem emailuri, ne trimitem înregistrări, facem ore de canto pe Skype. Acum este uşor să comunicăm.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Este şi ăsta un secret? Faptul că eşti foarte muncitoare, pe lângă talentul tău?

RODICA VICĂ: Eu cred că da. Mi-am dorit foarte mult să ajung să mă bucur de cariera mea, am muncit mult, dar cu siguranţă pot să fac mult mai mult, nu m-a împins nimeni acolo sus.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Deci sunt şi persoane pe care le împinge cineva?

RODICA VICĂ: Cu siguranţă, dar eu nu aş vorbi despre asta, pentru că nu mă priveşte şi eu nu ştiu să realizez ceva altfel decât prin muncă. Concurenţa este foarte mare şi de multe ori poate nu contează vocea, ci contează poate aspectul fizic sau felul în care te-ai prezentat în ziua aceea, sau poate nota ta a fost mai strălucitoare ca a celuilalt. E vorba de foarte multe detalii şi, practic, nu ştii niciodată ce detalii se caută…

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ce te ajută le nivel psihic? Cum lucrezi cu tine, ca să fii încrezătoare?

RODICA VICĂ: Pregătirea este foarte importantă. Din sala de studiu nu am voie să ies dacă nu sunt sigură că mâine pe scenă voi fi foarte bine şi voi fi mulţumită de mine. În momentul în care ies din sală şi ştiu că ceva nu e bine, totodată ştiu şi că nu am ce căuta pe scenă. E multă muncă şi multe stricteţe faţă de mine. Eu nu îmi permit, nici măcar în zilele în care nu mă simt foarte bine, să-mi spun „astăzi nu a fost chiar aşa de bine, poate mâine!” Nu! Astăzi trebuie să fie foarte bine, iar mâine trebuie să fie mai bine decât astăzi. De asta nu aş putea să spun despre alţii cum şi-au clădit carierele, la mine aşa funcţionează…

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ai şi momente de cădere?

RODICA VICĂ: Nu. Momentele alea sunt atât de mici, iar eu am atât de multă lume în jurul meu, încât nu am niciodată ocazia să cad undeva. (râde)

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ce aduce pentru tine stagiunea din toamnă, unde te pot vedea iubitorii de muzică bună, admiratorii tăi?

RODICA VICĂ: Noua stagiune este extrem de colorată pentru mine, cea mai colorată de până acum, și conține programe repertoriale extrem de diverse, deopotrivă muzici de la 1650 și muzici din 2016. În 10 septembrie mă voi reîntâlni cu publicul bucureștean în Piața Festivalului George Enescu, unde voi interpreta alături de Sinfonietta Wien, un program de muzică vieneză, după care pregătesc debutul meu într-o operă contemporană, opera În Trup a compozitoarei Diana Rotaru, iar la final de an, îl redescopăr pe Enescu într-o sesiune de înregistrări cu Radio Berlin. La începutul anului 2018 revin în România la Cluj-Napoca pentru Missa Solemnis, iar în martie voi fi invitată pentru prima oară la Budapest Early Music Festival, urmând ca la final de martie 2018 să revin la București pentru un concert caritabil organizat de Mihai Stan, președintele Asociației pentru Muzică, Artă și Cultură.

Machiaj Simona Roșu, Mirela Vescan Make-up Academy; Ținuta de scenă, creație Ioan Daniel Roman; Mulțumiri Muzeului Național al Literaturii Române pentru găzduire