Marea Dragoste / Tango: Ce voiai sa te faci cand vei fi mare? Ce spuneai ca vei fi, in copilarie?
Roxana Iliescu: Pana la 12-13 ani eram ferm convinsa ca voi fi cel mai bun doctor din lume. Si cand spuneam cel mai bun nu stiu daca ma refeream la cel mai tehnic, ci la cel mai empatic. Imi inchipuiam ca daca ma concentrez suficient, pot lua durerea oricui. Cum o lua mama pe a mea doar cu un pupic. Copilaria petrecuta pe holurile spitalului de urgenta (acolo lucra mama ca specialist in recuperare) m-a facut si ea sa cred ca viata mea va continua firesc printre halatele albe atat de familiare. Vedeam cum intra oamenii in spital pe targa si,printr-o magie numita operatie, sunt pusi pe picioare.
Marea Dragoste / Tango: Si cum s-a produs, totusi, schimbarea de directie?
Roxana Iliescu: Totul era roz pana am vazut si unde ajung ceilalti mai putin norocosi. Cei care mureau. Si, evident, am lesinat. Atat din cauza mirosului de la morga, cat la gandul ca, inevitabil, si mie imi vor muri pacienti… Aici s-a incheiat cariera mea de medic. Si m-am dedicat unei alte mari iubiri, teatrul.Cu Scoala Populara de Arta, cerc de teatru in liceu, tot tacamul.
Marea Dragoste / Tango: Ai fost un copil vesel, fericit? Cum iti amintesti de anii aceia?
Roxana Iliescu: N-o sa crezi, pana pe la 10 ani eram cea mai timida copila din zona. Nu scoteam mai nici o vorba de teama sa nu deranjez pe nimeni. Singurul loc unde ma simteam in siguranta era in bratele bunicii mele. Si atunci mama a aplicat terapia de soc – m-a trimis in tabere non stop, mi-a luat un caine si m-a dat la toate sporturile posibile si imposibile. In plus, la 14 ani am intrat in echipa revistei SALUT:si ce vezi si mai ales auzi azi e rezultatul….
Marea Dragoste / Tango: Dar frumoasa erai? Cand ai descoperit ca esti o fata frumoasa?
Roxana Iliescu: Nu, fratele meu mai mare a avut grija sa ma ironizeze constant spunandu-mi ca sunt rotofeie, ca baietii ma vor prefera de sotie doar pentru ca sunt imaginea perfecta a fertilitatii (ironia sortii,nu?, n-am fost niciodata sotie!!!) si alte astfel de dragalasenii care imi intiparisera in minte ideea ca eu sunt orice altceva decat frumoasa. Asa incat atunci cand baietii au inceput sa intoarca si ei capul dupa mine m-am simtit mai degraba vinovata, crezand ca eu am facut ceva necuviincios si ca acum o sa raman neaparat gravida!!!
Marea Dragoste / Tango: Cum iti amintesti de prima iubire? Cum a fost si ce s-a intamplat de s-a destramat?
Roxana Iliescu: Primul baiat din viata mea a fost Vladimir, un baiat cu doi ani mai mare, inalt si foarte protector. Tatal lui era de ceva ani in America, asa ca imi intelegea nevoia de protectie. Ma apara chiar si de fratele meu atunci cand era cazul. Iar mama lui a fost cea mai buna “soacra” pe care am avut-o vreodata. Evident, vorbim de o dragoste platonica, aveam doar 12 ani, dar m-a ajutat enorm sa-mi cresc increderea in mine insami. Ca sa nu mai vorbim ca devenisem cei mai “cool” din scoala, cu toate albumele pe vinilin trimise de tatal lui din SUA. Quenn, Michael Jackson, George Michael, tot ce iesea, in maxim 2 saptamani noi le aveam… Apoi el a plecat la liceu si imediat in America…
Marea Dragoste / Tango: Crezi ca relatia dintre parintii nostri ne influenteaza relatiile noastre de mai tarziu? Pe tine te-a influentat?
Roxana Iliescu: Fara doar si poate. Mai ales ca adultii uita sa explice copiilor pe limba lor ce se intampla, si atunci acestia isi inchipuie tot ce e mai rau. In principal ca parintii s-au despartit din cauza lor.. Se spune ca bazele personalitatii noastre se pun pana la 7 ani. Iar eu pana atunci auzisem ca tata nu m-a vrut si certuri intre parinti care in perceptia mea luau dimensiuni apocaliptice. Apoi tatal a disparut, iar mama a devenit de fier ca noi sa nu simtim lipsa parintelui “puternic”. Consecintele asupra mea? Inconstient,nu m-am considerat demna de iubirea nimanui (de vreme ce propriul tata m-a renegat..).Apoi, cand aveam parte de o relatie, ma gandeam automat la cum se va termina, ca doar orice incepe se si termina, nu? Si sunt pregatita in orice clipa sa o iau de la capat singura. Un lucru admirabil, de altfel, nu? Sunt o femeie puternica si independenta. In realitate, fac ceea ce am vazut la mama mea, desi de la 10 ani mi-am imaginat in cele mai mici detalii cum o sa-mi gasesc eu printul, o sa ma casatoresc, o sa facem o poala de copii si o sa traim fericiti pana la adanci batranete. Hotarasem eu sa fac exact contrariul a ceea ce vazusem eu in casa. Dar cum? Te invata cineva la scoala cum sa tii o relatie? Se da cumva examen la bac la compromisurile necesare unei vieti de familie? In pragul divortului, te trimit toti la consiliere psihologica. N-ar fi mai util sa facem un test de compatibilitate si un curs de “adaptare” la viata de familie inainte de casatorie sau, in fine, de a ne muta impreuna? Pe scurt, avand in vedere experienta parintilor mei, sansele ca eu sa le calc pe urme au fost covarsitoare. Si iata-ma la 35 de ani cautand abecedarul relatiilor de cuplu, incercand sa silabisesc regulile de baza ale unei convietuiri de durata. Deocamdata de una singura. Ma simt ca pe vremuri, repetand parcarea laterala in poligon. Nu am deocamdata curajul sa reintru in trafic.
Marea Dragoste / Tango: Ce mai stii astazi despre tatal si despre fratele tau? Pe unde sunt, fiecare?
Roxana Iliescu: Daca ma intrebi ce fac ei acum, nu stiu. Din pacate ceea ce nu inteleg barbatii care aleg sa fuga in loc sa-si ceara scuze sau macar sa clarifice situatii dureroase este ca viata nu se opreste in loc si locul lasat gol de ei se umple, mai repede sau mai lent. Am asistat neputincioasa la disparitia ambilor din viata mea, in calitate de victima colaterala. Am suferit mai rau ca un caine. Visam mereu cum vin ei la mine si la mama, ma iau in brate cu lacrimi in ochii si-mi povestesc cat de gresit e sa iei decizii abrupte in momente de manie. N-au venit. Poate din lasitate, poate din infantilism. Ca atare am dat vina pe ei pentru toate esecurile mele sentimentale. Incet- incet am inteles ca viata mea nu o poate hotari nimeni altcineva decat mine! Si ca depinde doar de mine sa nu ma las influentata de nici o experienta devastanta a trecutului. Atunci au reaparut si ei, dupa ani grei de tacere. Ironie? Intamplare? Nu mai cred in asta. Doar ca erau ca doua piese de puzzle aparute de dupa canapea dupa ce, de dorul lor, ai comandat alte doua bucati identice. Evident, nu am avut un alt tata sau un alt frate, dar locul rezervat lor in inima mea a fost umplut lent, dar sigur, de Dumnezeu, de prieteni, de familia pe care mi-am format-o eu, de ziaristica, de telespectatori… In fine, ochii care nu se vad se uita, chiar daca vorbim de rude de gradul intai. Le doresc tot binele din lume, le-am spus asta privindu-i in ochii, nu voi trece pe vis a vis daca-i voi mai intalni, dar nici nu imi voi priva fetele sau mama de si asa rara mea prezenta ca sa incerc sa recreez un pod catre doua persoane pe care practic nu le cunosc si care in viata mea adulta nu au existat niciodata.
Marea Dragoste / Tango: Cum te intelegi astazi cu mama ta? Cum evolueza in timp relatia fetelor cu mama lor?
Roxana Iliescu: Nu cred ca se poate generaliza. E clar ca fetele, desi nu sunt la fel de dependente emotional de mama lor ca baietii, gasesc in ele un exemplu si actioneaza ca atare. In copilaria mea, mama era prinsa de problemele zilnice, se concentra in a ne asigura noua un trai cat mai apropiat de al celor proveniti din familii “perfect organizate” (la scoala auzeam deseori despre fratele meu, mai mereu amenintat de corijente, ca “asta se intampla cu copiii din familii dezorganizate”) si nu prea aveam timp sa stam la povesti despre nemurirea sufletului. Stiam si stiu si acum ca ma iubeste, ca e mereu prezenta cand am nevoie de ea, sper ca si ea stie ca o iubesc si ca si eu fac tot ce pot pentru ea.
Marea Dragoste / Tango: Dar relatia ta cu fetele tale? Cum sunt fiicele tale? Seamana intre ele?
Roxana Iliescu: Uuuuups….nici eu nu am prea mult timp….mi-as dori sa stam la taclale asa ca fetele ore-n sir… dar iar ne intoarcem la experienta copilariei. Si habar n-am cum sa o fac. Dar vreau din tot sufletul sa schimb asta, pentru ca ma doare cumplit cand aflu ce simte sau ce-si doreste fiica mea cea mare de la te miri cine si nu de la ea…
Fetele mele nu seamana intre ele, dar se inteleg de minune, pe limba lor. Adica se mai cearta, isi mai scot ochii, dar nu se plictisesc niciodata cand sunt impreuna. Iar in fata oricarei “amenintari externe” sunt mereu unite! Si atunci ma inclin iar in fata lui Dumnezeu pentru ca mi-a permis sa fiu mama acestor doua minuni.
Marea Dragoste / Tango: De ce ai ales sa poarte, amandoua, numele tau de familie?
Roxana Iliescu: Sechele din copilarie. A devenit un fel de refren al acestui interviu, nu-i asa? In primii 8 ani de scoala, ba chiar si la liceu, nu exista sa vina un profesor nou care sa nu se opreasca din strigatul catalogului in dreptul numelui meu (tii minte, era obiceiul sa te uiti sa vezi ce sunt parintii) si sa nu intrebe de ce nu am acelasi nume cu mama mea.”Si ce daca a divortat?De ce nu si-a pastrat numele?”. II uram. Ce trebuia sa fac? Cronica mondena a familiei mele? Cum a divortat mama de tata, cum tata nu a vrut sa-i lase pretiosul si extrem de rar intalnitul nume? Cum nici un judecator nu s-a gandit la cum imi va afecta mie viata decizia lui de a-i revoca mamei dreptul de a purta acelasi nume cu copiii ei? Nu aveam inca tupeul sa le raspund ca nu era deloc treaba lor, asa ca sufeream in tacere. Ma incapatanam doar sa iau 10 pe linie, ca sa le demonstrez ca viata familiei mele nu are nici o legatura cu invatatura mea. Experienta copiilor mei ar fi trebuit, conform cutumelor romanesti, sa fie oarecum alta, dar tot traumatica. Respectiv ca doua surori ce cresc impreuna sa poarte doua nume diferite. Nu am vrut sa le incarc cu povara unor explicatii vesnice despre cum devine aceasta chestiune. Initial ne gandiseram sa trecem cu totii “pe numele” tatalui Vanessei, dar cum n-a mai avut loc nici o nunta, am decis ca ambele fete sa aiba acelasi nume, singurul posibil fiind al meu. Judecata mea nu a parut la fel de corecta si simpla “de cealalta parte a baricadei”, mai ales ca a avut parte de multe ironii din partea “barbatilor romani de nadejde”. Imi pare rau pentru suferinta lui, dar eu asa am simtit atunci. Iar lumea care nu il cunoaste (la medic sau la scoala) il striga oricum si pe el domnul Iliescu, asa ca… Daca insa intr-o zi Vanessa va dori sa poarte numele tatalui sau, va gasi tot sprijinul si intelegerea mea.
Marea Dragoste / Tango: De ce nunta cu Nicola, tatal Vanessei, nu a mai avut loc? De ce o iubire atat de frumoasa ca a voastra ajunge la… o nunta care nu mai are loc? Ce s-a intamplat? Si ce se mai intampla cu voi acum?
Roxana Iliescu: Nu, nu era planuita chiar nunta. Discutam insa despre asta chiar inainte sa avem un copil. Sa fim toti o familie unita, cu un singur nume. A ramas insa totul la nivel de dorinta. Cotidianul, lipsa de experienta a ambilor in ceea ce priveste un cuplu longeviv, lipsa de intelepciune si comunicare, frustrarile trecutului, toate au dus la o incertitudine total incompatibila cu juramintele in fata lui Dumnezeu. Multi din jurul nostru ne impingeau sa ne casatorim in timpul sarcinii, dar n-am vrut sa o fac doar de gura lumii. Si nu cred ca am gresit. Doar ca am facut banala greseala a multor cupluri. Anume de a cauta sa iesim din criza vorbind cu altii,nu intre noi. Si evident ca asta a distrus increderea si complicitatea dintre noi. Acum incercam sa fim parinti si oameni cat mai buni… In rest, timpul va decide.
Marea Dragoste / Tango: Care este relatia lor cu tatal lor, cum reusesti sa le explici pe intelesul lor cum stau lucrurile?
Roxana Iliescu: Inca nu mi-au cerut explicatii, dar incerc sa le spun de pe acum ca viata (cel putin viata mea si implicit a lor) nu este doar in alb si negru ci are un infinit curcubeu de culori. Teresa stie ca are un tata biologic in Italia, responsabil de alti doi frati la fel de biologici si de virtuali in viata ei. Nu m-a intrebat mai multe, nu am intrat in detalii. Dar adevaratul ei tata, cel caruia ii spune “papa” si ea si Vanessa este cel impreuna cu care le cresc pe amandoua si care i-a fost alaturi in cele mai importante momente ale vietii ei. Diferenta dintre cele doua este ca Vanessa se rasfata infinit mai mult in bratele lui decat Teresa. Dar asta si din motive “tehnice”, Teresa avand deja 1,50 m si 36 kg. Altfel, dusul si luatul de la scoala, medic, activitati extrascolare, toate sunt coordonate de noi doi in mod aleatoriu, in functie de cine e mai aproape de fiecare dintre ele. Amandoua asculta de mine daca sunt cu mine si de tatal lor daca sunt cu el. Si evident, incearca escrocherii specifice varstei. Daca eu nu le dau ceva alearga la el sa ceara acelasi lucru, sperand ca noi doi sa nu fi vorbit. Si viceversa. Dar nu le iese.
Marea Dragoste / Tango: Si, dincolo de toate greutatile, cum reusesti sa fii mereu cu zambetul pe buze si, pe deasupra, frumoasa, eleganta, aranjata?
Roxana Iliescu: Am avut o perioada, dupa nasterea Vanessei, cand ma coplesisera problemele zilnice si razboiul hormonal inerent. Asa incat imi plangeam zilnic de mila si nu-mi pasa catusi de putin de cum aratam. Evident, imi mergea din ce in ce mai rau. Imi proiectam propriul meu haos. Am avut insa prieteni care mi-au pus anumite carti in mana, mi-au facut cunostiinta cu preoti cu har, m-au invatat sa cer ajutor specializat, respectiv la psiholog, m-au readus in sala de gimnastica, mi-au reamintit ca nu e o rusine sa fii femeie frumoasa chiar daca esti mama.Din contra. E o datorie.
Luminita Nicolescu si Deea Buzdugan au fost cele care mi-au modelat corpul si respectiv garderoba. A venit si hair stilistul italian Massimiliano cu o noua culoare de par si un breton alla RAI UNO si “uite ce cap frumos rasare, nu-i al meu, al meu e oare..”.Mi-a venit inima mea optimista la loc si a rasarit din nou soarele pe strada mea. Viata mea a fost mereu o telenovela, asa ca fiecare noua problema mi se pare mai degraba un nou prilej de a-mi antrena mintea si sufletul in a gasi solutii cat mai in acord cu legile Universului. Si legile Universului functioneaza perfect. Cu cat sunt mai vesela si mai eleganta, cu atat atrag in jurul meu oameni veseli, eleganti si cu totul exceptionali. Am inceput sa scriu in fiecare zi ce motive am avut sa fiu recunoscatoare Cerului in ultimele 24 de ore. Si in fiecare zi sunt din ce in ce mai multe. In realitate ele erau dintotdeauna acolo, dar eu nu le vedeam…Acum imi ocup mai tot timpul observand si minunandu-ma de lucrurile frumoase din viata mea. Iar pe cele neplacute incerc sa le iau ca pe niste lectii necesare. Daca pot, le inteleg, daca nu, le las sa treaca nestingherite.Nu le mai retin din drum…Si nu mai incerc sa controlez eu tot Universul. Cand simt ca ma apuca iar disperarea si redevin “control freak”, respir adanc si imi amintesc inceputul rugaciunii de baza: “Faca-se voia ta…”
Marea Dragoste / Tango: Cum au reactionat fetele la sedinta foto pe care am facut-o in gradina Cazinoului din Sinaia? Cum reusesti sa le strunesti, sa le faci sa stea cuminti in poza, sa ccepte conventiile?
Roxana Iliescu: Fetele mele nu accepta conventiile. Sunt pur si simplu niste domnisoare care-si petrec muuult timp maimutarindu-se in fata oglinzii si in consecinta adora sa faca poze. E drept ca daca au lucruri mai interesante de facut (cum Teresa il regasise pe fiul tau Victor si se jucau minunat cu o minge ponosita) fac usoare figuri in a sta mai mult de 2 secunde pe loc. Dar asta le face mai interesante….Si nu vreau sa le anulez personalitatea….Voiai sa auzi cumva ca nu esti singura mama ce ajunge la disperare incercand (99% din cazuri fara succes) sa-si domoleasca pruncii? Nu esti! Avem cu toate momente in care am vrea sa fugim de acasa! Asta ca sa nu-i dam pe ei pe geam afara!!!! Nu-i asa, doamnelor?
Marea Dragoste / Tango: Cate ore ar trebui sa aiba ziua ta ca sa le faci pe toate? Te ocupi si de televizune, in continuare- si esti tot mai cunoscuta – dar faci si presa scrisa, si PR pentru multe companii… Care e activitatea ta principala si cum te imparti?
Roxana Iliescu: Fara numar. Precum posetele. Cu cat ai poseta mai mare, cu atat gasesti mai multe prostii cu care sa o indesi inutil. Nu vreau sa-mi maresc ziua ci mi-am propus ca target al anului 2012 sa pot sa cern lucrurile pe care le am de facut. Fac multe lucruri, toate din pasiune si atunci mi-e foarte greu sa aleg. Dar vreau sa nu mai fiu tot timpul pe fuga ci sa ma adun mai mult. Vreau sa am grija de mine, de familie, de “Saptamana Mondena” si de prezentari de spectacole. Asta este “new entry”. Am mai prezentat evenimente, dar pana la “Festivalul Sinaia Forever” niciodata cu public eterogen. Pana acum stiam perfect care e targetul, ce am de spus si cum trebuie sa comunic respectivele lucruri. Ei, aici a fost o necunoscuta totala, iar interactivitatea cu oameni de diferite varste, preferinte muzicale, din orase diferite chiar, mi-a dat adrenalina la maxim. Mi-a placut la nebunie si vreau sa explorez si acest domeniu. Cat despre PR, desi am facut un master tocmai ca sa-l fac “ca la carte”, as vrea sa-l mai raresc. Romania este inca intr-o confuzie totala la acest subiect. Majoritatea clientilor mici cred ca PR inseamna automat vanzari. Ori eu la vanzari nu ma pricep, ci doar la constructie de brand. Care evident, duce la vanzari daca si de asta se ocupa un om priceput. Am cativa clienti cu care colaborez excelent si aici vreau sa ma opresc.
Marea Dragoste / Tango: Interviurile tale sunt exceptionale. La noi pe site, pe
Marea Dragoste, in topul vizualizarilor sunt interviurile facute de tine- cel cu
Madalina Manole si cel cu
Sergiu Nicolaescu, au sute de mii de vizualizari. Care este secretul unui bun interviu? Cum faci oamenii sa se deschida atat de mult in fata ta? Si nu oameni oarecare, ci mari personalitati, oameni care nu se deschid cu usurinta?
Roxana Iliescu: Un astfel de compliment venit de la tine ma copleseste. Stiu ca am darul de a scoate din sufletele oamenilor lucruri pe care poate si ei le uitasera. Cum il ai si tu, de altfel. In cazul meu vine din admiratia enorma pe care o am fata de marile noastre personalitati si de empatia de care vorbeam la inceputul interviului. Atunci cand m-am dus la Madalina Manole nu stiam exact ce vreau “sa scot” de la ea. Crescusem insa in preajma ei, ii stiam toate bucuriile dar si tristetile si o iubeam fara sa o judec vreo clipa. Vroiam doar sa o vada si lumea asa cum o cunosteam eu, o femeie calda dar cu sufletul insangerat. Nu o oportunista cum se grabeau multi sa o eticheteze. Stii, de obicei aici e marea provocare: sa-i faci sa spuna “on the record” ceea ce tu stii de mult “off the record”. Andreea Marin Banica spune ca mie imi raspunde cu sinceritate la orice intrebare pentru ca stie ca nu o pun cu rautate. Intotdeauna incerc sa dau o utilitate dezvaluirilor – respectiv aceea de reper pentru altii. De urmat sau nu, dar oricum un punct de reper. Faptul ca Bianca Dragusanu poarta sau nu tanga nu mi se pare un reper decat daca o face dintr-un motiv medical ce poate interesa si alte doamne….Si imi cer scuze ca o tot pomenesc, n-am nimic cu ea, doar ca e prezenta peste tot, fara vreo utilitate publica… Parerea mea.
Marea Dragoste / Tango: Spune-mi si daca ai timp pentru dragoste. Esti indragostita, iubesti?
Roxana Iliescu: Tocmai invat sa ma iubesc pe mine. Pana cand nu-mi voi umple inima cu dragostea cea mai pura, adica cu iubirea ca stare de fapt, cu descoperirea lui Dumnezeu in fiecare dintre propriile celule, nu ma voi considera pregatita sa trec mai departe. Cum sa pretind cuiva sa ma iubeasca neconditionat cand eu inca nu o fac cu mine insami? Eu inca ma apreciez in functie de ce realizari am, de cum arat in ziua respectiva… mai am de munca. Si viceversa e valabila. Cum sa iubesc pe cineva neconditionat cat timp eu nu sunt perfect sigura pe mine? Deocamdata imi analizez reactiile din fostele relatii si incerc sa le inteleg. Apoi sa le corectez. Cine stie ce va iesi din asta? Orice optiune e deschisa! Inclusiv aceea de a descoperi ca ceea ce caut cu atata ardoare era de mult in curtea mea.
Marea Dragoste / Tango: Ce-ti doresti pentru tine si pentru fetele tale?
Roxana Iliescu: Sa avem o ferma!!! Nu stiu cand, nu stiu cum, dar asta este ceea ce-mi doresc. Sa putem trai undeva la aer curat, din propriile resurse, in apropierea unui oras doar cat sa se poata duce ele la scoala si eu sa pot fugi la o emisune (fie ea si locala) sau la un eveniment.Si sa avem o familie linistita, in care orice problema ivita se rezolva cu discutii, nu cu certuri, nu cu urlete. Cu multa incredere unul in celalalt, cu intelegere si iubire. Pare utopic? Poate. Doar ca de data aceasta nu mai astept barbatul perfect. Vreau sa fiu eu femeia perfecta, sa dau eu exemplu de iubire si intelegere in primul rand copiilor mei si apoi sunt convinsa ca vom atrage ca un magnet un partener “dupa chipul si asemanarea noastra”. Pentru ele, evident, cel mai bine ar fi sa parcurga acelasi drum si tatal lor. Doar ca nu vreau sa ne simtim obligati sa mergem in aceeasi directie doar pentru ca avem copii. E un motiv important, esential, dar nu suficient.
Marea Dragoste / Tango: Ai planuri sa mai faci un al treilea copil? Ai planuri pentru mari schimbari in viata ta?
Roxana Iliescu: Marea schimbare a vietii mele a inceput de ceva vreme. Si se numeste descoperirea de sine. Am facut la un moment dat un delick si de atunci roata nu se mai opreste. De la o zi la alta descopar ca ma schimb spectaculos de mult. In bine. Si imi place mult de mine!! (Vezi ce modesta sunt?)
Nu exclud posibilitatea de a creste mai multi copii, nu doar inca unul, dar as prefera sa fie deja nascuti… Ultima sarcina mi-a afectat destul de mult coloana deja suferinda si tocmai reusesc acum sa o pun cat de cat la loc. Si e tare bine fara dureri.
Marea Dragoste / Tango: Cum ar arata ziua perfecta pentru tine?
Roxana Iliescu: Niciodata la fel! De asta m-am ferit intotdeauna de munca de birou si imi iubesc cu patos meseria. In principiu imi traiesc zile perfecte – duc copiii (sau de obicei copilul, pentru ca ne impartim frateste sarcinile) la scoala, ma incarc cu energie pozitiva la clubul Luminitei Nicolescu, “Fit and Famous”, cu gimnastica, yoga sau chiar un masaj, imi rezolv treburile administrative, planuiesc impreuna cu echipa “Saptamanii Mondene” cum sa facem o emisiune cat mai antrenanta, mai dau o raita pe la Gerard Darel sau pe la Posh Market sa vad ce noutati mai au, ce recomandari imi mai fac, ce cu ce se mai poarta, imi mai acord o portie de rasfat la Cristina Grama si la echipa sa de la salonul “Fason”-de unde plec inevitabil cu zambetul pe buze-si tocmai a batut de ora 17 cand incepe recuperarea fetelor. Si din pacate de aici incepe drama, pentru ca ele m-ar vrea acasa, si pe mine si pe tatal lor, dar noi la ora respectiva suntem doar pe post de soferi iubitori, pentru ca el se intoarce la restaurant, iar eu, de cele mai multe ori, la evenimentele mondene. Am uitat, eram la ziua perfecta… Perfect ar fi sa ma pot duce sa socializez la evenimente cu ele cu tot, dar in timpul saptamanii asta nu se poate. Iar in weekend sa ma trezesc dimineata, sa culeg legumele trebuincioase din gradina, sa iau cateva ousoare din cuibar, faina proaspat macinata pentru paste si sa ma apuc sa gatesc un pranz de pomina pentru familie si prietenii care vor veni in vizita si apoi sa stam la o tacla, doua, la aer curat…
Marea Dragoste / Tango: Care crezi astazi ca sunt cele mai insemnate lucruri intr-o viata de om?
Roxana Iliescu: Sa intelegi cine esti. In acel moment totul se aranjeaza de la sine, intervine respectul de sine care te duce pe calea cea buna. Cel mai important lucru in viata mi se pare sa poti sa faci ceea ce simti cu adevarat. Dar sa-l faci din tot sufletul. Fara regrete, fara false pudori sau restrictii. Si sa te bucuri de fiecare lucru care-ti iese in cale. Nimic nu e intamplator, totul are un rost in viata ta, important e doar sa gasesti locul potrivit fiecarui lucru bun sau aparent rau care-ti iese in cale. Tot ceea ce ai trait pana acum te-a facut ceea ce esti. Si esti un om minunat!
URMARESTE SI PICTORIALUL CU ROXANA ILIESCU
ACEST MATERIAL ESTE PROPRIETATEA EXCLUSIVA A SITE-ULUI MAREA DRAGOSTE / www.revistatango.ro SI, CONFORM LEGII DREPTURILOR DE AUTOR, NU POATE FI PRELUAT, INTEGRAL SAU FRAGMENTAR, FARA ACORDUL SCRIS AL DETINATORILOR ACESTUI SITE.
contact mareadragoste@revistatango.ro, alice@revistatango.ro
Am avut ocazia sa o cunosc pe Roxana. Este absolut fermecatoare. O femeie frumoasa, independenta, extrem de interesanta….si lista poate continua. O ador! 🙂
O apreciez foarte mult pe Roxana,imi e draga,deasemenea si tu Alice deci daca sunteti si prietene e de inteles de ce incerc sa fiu aproape de voi.Ma bucur ca v-am gasit aici pe amandoua,succes pe mai departe!