Cu o zi înainte de Moș Nicolae, ca orice părinte nebun al zilelor noastre – care trăiește la cheremul urgențelor, deci lasă totul pe ultima clipă – am fost nevoită să parchez la un kilometru distanță de intrarea magazinului de jucării. Nu, nu era nicio țeavă spartă în drum, ci, pur și simplu, atât de aglomerate erau parcarea și strada din fața ei, căci părinții făceau coadă să arunce cu bani din muncușoara lor pe obiecte de plastic menite să le bucure odraslele pentru o oră, maxim două…
Nu știu de ce parcă ne pierdem mințile când vine vorba despre petrecerile lunii decembrie. Nu mai ținem seama nici de limitele bugetului, nici de cele ale dietei. „Lasă, că-s sărbătorile…” ne spunem în timp ce îndesăm pe gât alimente care conțin un kilogram de zahăr, căci tradiția sfântă a lui Moș Nicolae presupune risc de hiperglicemie, și-n vreme ce cumpărăm orice obiect inutil, numai de dragul de-a avea ceva de îndesat în ghete sau de așezat sub brad. Iar toate astea se întâmplă în timp ce tăietorii de lemne evadează din povestea cu Hansel și Gretel și mătrășesc păduri întregi de puieți de brad care vor ajunge, zorzoane de sezon, în casele noastre, căci așa spune la fel de nemiloasa tradiție a bucuriilor de iarnă.
Ce s-a întâmplat cu simplitatea și puritatea tradițiilor? Cum am dat postul pe consumerism și smerenia pe descreierări la shopping și chiolhanuri fără sfârșit? Și de ce acceptăm să intrăm într-un vârtej al cheltuielilor pe care nu ni le permitem și al consumului pe care nu ni-l dorim?!
Cât încă mai pot, înainte să mă pierd de tot, aș vrea să…
… CITEȘTE MAI DEPARTE PE SigurantaFinanciara.ro
