Atunci cand citim sau cand vorbim cu noi insine pentru a reflecta asupra unei chestiuni, creierul nostru genereaza o impresie sonora pe care el o interpreteaza la fel ca pe o voce exterioara adevarata, afirma cercetatorii francezi.
Cu totii cunoastem acea mica voce interioara care ne insoteste pe parcursul zilei si in gandurile noastre. Insa originea ei si felul in care ea este perceputa de catre creier erau inca invaluite in mister. O echipa de experti de la Centrul de Cercetari in Stiinte Neuronale din Lyon si de la Centrul Medical Universitar din Grenoble au ridicat putin din “voalul” care acopera acest fenomen straniu, intr-un studiu publicat in The Journal of Neuroscience.
Pentru acest experiment, cercetatorii francezi, coordonati de Jean-Philippe Lachaux, directorul departamentului de cercetare de la INSERM, au monitorizat patru adulti care sufereau de o forma severa de epilepsie. Acesti pacienti traiau, in timpul tratamentului si in perioada de monitorizare medicala, cu electrozi implantati in creier, iar gratie acestei tehnici medicii puteau sa obtina semnale excelente pentru encefalogramele realizate. Dupa ce au reperat in cortexul auditiv zona care reactiona la sunetul vocilor exterioare, exprimate in mod real, cercetatorii le-au cerut voluntarilor sa citeasca, in liniste, un text pe ecranul unui monitor, fara sa le ofere alte instructiuni.
Rezultatul: zona din creier care analizeaza vocile exterioare se activa si in timpul lecturii silentioase, semnaland o “gandire verbalizata”.
“Pentru prima data, gratie acestui studiu, am putut «sa vedem» in timp real urma lasata in creier de aceasta mica voce interioara”, a declarat Jean-Philippe Lachaux. “Nu ne asteptam sa o descoperim, pentru ca este vorba de un fenomen imaterial. Creierul creeaza sunetul pornind de la nimic, la fiecare cuvant”, a adaugat el.
Cea mai probabila dintre ipotezele formulate de savantii francezi este aceasta: asocierea dintre sunete si cuvintele pe care invatam sa le pronuntam atunci cand suntem copii, cand incepem sa vorbim, iar apoi cand incepem sa citim cu voce tare devine un automatism care persista pe parcursul intregii vieti. “Aceasta asociere antreneaza o crestere a conexiunilor dintre zonele cerebrale implicate, care se activeaza spontan, una dupa alta”, a explicat Jean-Philippe Lachaux. Acest fenomen are loc chiar si atunci cand textul citit nu este insotit de o lecturare cu voce tare. Cercetatorii au remarcat in plus faptul ca fenomenul este cu atat mai puternic cu cat atentia persoanei care citeste este solicitata – de exemplu daca textul este dificil sau daca persoana nu poate sa citeasca fluent.
Rezultatele acestui studiu, care confirma o serie de lucrari stiintifice precedente, ar putea fi utilizate in programele de reeducare si ajutorare a pacientilor schizofrenici sau a persoanelor depresive care nu reusesc sa stapaneasca intotdeauna aceasta “mica voce interioara” atunci cand aceasta le umple creierul de ganduri negative, afirma Jean-Philippe Lachaux. “Folosind o tehnica similara cu aceea folosita in acest studiu, vom putea sa le aratam ce se petrece in mod concret in creierele lor, iar acest fapt ii va ajuta sa se distanteze de gandurile negative care ii coplesesc si sa isi recapete astfel controlul”, a adaugat profesorul francez.
MEDIAFAX
