Rulează zilele acestea, pe unul dintre canalele de filme, Tomorrowland, al lui Brad Bird, avându-l pe George Clooney în rolul principal, alături de talentata Britt Robertson în rol de adolescentă. Povestea, științifico-fantastică, are, dincolo de aventura captivantă, un deznodământ care merită să ne pună pe gânduri.
Cei doi căutători ai miracolelor lumii din rolurile principale descoperă că iminentul sfârșit al pământului, anunțat prin tot felul de avertismente sumbre, are, de fapt, valoarea unei autoprofeții. În film, sfârșitul lumii vine și pentru că oamenii au ajuns să creadă în asta fără să se mai împotrivească. Au lăsat deoparte orice speranță și așteaptă, pasivi, să se întâmple tot ce poate fi mai rău. Însă eroii peliculei știu, așa cum știu toți visătorii, că speranța poate urni orice scenariu înspre bine și că energiile universului se pot îmblânzi cu credință, cu iubire, cu încredere că totul va fi bine.
Filmul m-a făcut să mă gândesc că așa trăim și noi, zi de zi: sub amenințarea săbiilor care ne anunță că va veni tot ce e mai rău. Ne plângem că trăim într-o țară coruptă și am lăsat deoparte orice curaj de a ne lupta cu sistemul, pentru că știm, deja, că asta nu va duce la nimic. Știm că văzduhul se umple de fum, apele de otrăvuri, ghețarii se topesc, iar numărul îmbolnăvirilor crește exponențial- dar nu știm ce să facem și atunci evităm să ne gândim la asta cu adevărat. Și, peste toate, trăim sub imperiul crizei economico-financiare, care ne târăște tot mai adânc într-o lume a renunțărilor, a neputințelor, a sărăciei, a lipsurilor.
Dar dacă cumva toate acestea s-au preschimbat în profeții pe care noi le întreținem cu lipsa noastră de speranță? Dacă…
…CITEȘTE MAI DEPARTE PE SigurantaFinanciara.ro
