Dintotdeauna oamenii s-au gindit, in anumite situatii, sa-si curme viata. Unii numesc un atare gest „viata restituita“. Sigur ca este dificil a stabili cu precizie cui i se restituie viata. Viata o primesti, n-o alegi, dar cui i-o restitui? Sinuciderea este o optiune, in fond, la indemina oricui.
Se moare in unul sau in doi
Intrebat de un ziarist daca s-a gindit vreodata la sinucidere, Borges a raspuns simplu: „Orice om obisnuit se gindeste la acest lucru. Si eu m-am gindit“. Ziaristul a vrut sa stie de ce n-a facut-o. Ironic si plin de umor, Borges i-a raspuns: „M-am gindit. Dar, mi se pare acum cam prea tirziu“. Avea atunci peste 80 de ani.
Oamenii isi restituie viata la virste diferite si din motive diferite. Unii au doar tentative si nu revin, altii incearca si pina la urma reusesc s-o faca. Barbatii o fac mai des ca femeile, copiii n-o fac. Unele natii sint mai inclinate catre sinucidere. Exista si contagiunea sociala, mai ales la cei sugestibili. Dar exista si mode, ca valul de sinucideri, zise romantice, numit in trecut sindromul Werther. Din amor. Se moare in unul, sau in doi, sau se moare in grup.
Amenintarea cu sinuciderea era o moda care, in trecut, speria barbatii, facindu-i sa considere femeia o fiinta emotiva si inclinata catre irational si labilitate. Am fost in Caracal mai demult si am vazut un parculet cu un mic pod peste ceea ce localnicii spuneau ca pe vremuri era un lac. Nu mare. Mi s-a spus ca in acele timpuri, cind oamenii erau mai romantici si mai invapaiati in amor, femeile obisnuiau sa-si ameninte amantii, simulind aruncatul de pe podul jos in lacul mic. Nu exista nici un pericol. Apa nu trecea de genunchi, dar gestul conta. Se traia, probabil, mai jalnic pe-atunci.
Fara indoiala, cazul lui Romeo si al Julietei este unul de sinucidere din amor. Dragostea lor era impartasita, imposibilul venea insa din exterior. Nu acelasi lucru este cind unul iubeste si obiectul iubirii este insensibil la amor. Iubirea fara speranta nu din exterior, ci dintr-un dezacord, din lipsa de reciprocitate, este cu totul altceva.
Nu intensitatea iubirii duce la sinucidere
Sintem tentati sa credem, cu o umbra de respect, ca numai cei care sint loviti de o iubire nemasurata isi iau viata, cind nu exista speranta de a fi impartasita sau continuata. Dar nu este deloc asa. Desi nu exista masuratori precise ale iubirii – asa cum se masoara colesterolul sau glicemia -, stim sigur ca multi oameni iubesc profund, total, ca sint locuiti de un sentiment puternic care le invadeaza constant mintea si sufletul. Si, totusi, ei nu-si curma viata.
Se intra in doliu erotic, se traieste dezamagirea, adesea luind forma deznadejdii – adica lipsa oricaror sperante -, dar timpul, mai lung sau mai scurt, aduce acceptarea si chiar o perceptie neutra, daca nu pozitiva, a viitorului.
Exista, insa, fete si baieti, femei si barbati, care isi curma viata intr-un moment de disperare – certitudinea ca viata nu mai are rost – sau care, neputind suporta un lung doliu erotic si nemaiavind speranta unei recuperari, recurg la acest gest definitiv, ireversibil: restituie viata. Nu oricine poate intra in aceasta categorie. Mai ales persoanele psihic fragile, neincrezatoare in sine, inclinate catre depresie, melancolicii si cei care asociaza vietii o tristete de care se simt atrasi au tendinta sau chiar reusesc suicidul. Asa ca nu este numai saminta – esecul in cel mai intim sens -, ci si terenul pe care ea cade si, unde rodeste ideea suicidului, trecerea la act ca solutie salvatoare.
In Grecia se poarta clorina
Nu stiu daca parintii – mai ales mamele, caci ele scruteaza, cu egala participare a indiscretiei, grijii si iubirii, emotiile progeniturilor – de fete sint mai speriati de adierile erotice care dau tircoale puberilor si adolescentilor, decit cei ai baietilor. Oricum, virsta de debut al erotismelor si curiozitatii sexuale ii pune in garda pe parinti, amintindu-le de pericolul iubirilor neimpartasite, aducatoare de complexe si tristeti. In Grecia, fetele dezamagite in amor iau clorina si destul de des sint salvate, pentru ca spalaturile stomacale rezolva situatia. Dar, pentru parinti, incepe un calvar. Daca la fiecare iubire o ia de la capat? Daca vapaile iubirii smintesc mintea? Daca bea mai mult? Daca nu aflam la timp? Multi spun ca nu este decit un santaj, altii spun ca poate fi ceva mai mult. Ce este interesant este ca fetele apeleaza la ceva din arsenalul casnic, prea cunoscut de partea feminina a casei. Clorina tine de o activitate atit de feminina! Nu cred ca vreun barbat, care locuieste singur sau cu parintii, stie unde este si la ce foloseste aceasta substanta.
Iscalitura – „un obstacol in calea uitarii“
Cel care isi curma viata este autorul unei crime. Sinuciderea este considerata violenta fata de sine, cu urmari letale. Agresorul – autorul – si victima sint una si aceeasi persoana. Prin gestul lui, el pedepseste pe cel care este „vinovat“ pentru totdeauna. Supravietuitorul va purta cu el toata viata o vinovatie impusa, uneori, sau meritata, alteori. In criminologie se vorbeste despre „semnatura“ criminalului, aceasta marcind modul particular in care se face fapta si urmarile ei.
Cat de mult ma emotionat articolul dumneavoastra ,Doamna Liceeanu.Am regasit in el exact textul de care aveam nevoie in referatul de marti, pe care trebuia deja sa-l predau.
Cu stima ,
eleva intairziata