fbpx

Valentin Nicolau: Un barbat poate oferi dragoste mai multor femei in acelasi timp

de

Este scriitor, patron al editurii Nemira, fost presedinte al Televiziunii Romane, actual manager al mai multor business-uri de succes. Este un domn curtat, dar foarte insurat, tata a doi copii, om de cuvint, barbat galant si rafinat, faptura cu suflet nobil, om curajos. Doamnelor si domnilor, Valentin Nicolau!

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

O femeie descumpanita devine vulnerabila

Marea Dragoste/ Tango: Cit din barbatul Nicolau apartine femeii lui de acasa si cit celorlalte femei ale lumii?

Valentin Nicolau: Femeia de acasa poate avea totul. Celelalte iau din mine cit au trebuinta. Suna de parca as fi permanent devorat, dar nu e nici pe departe asa. In realitate, cele mai multe dintre femei sint dramuite in a oferi si asta le face, la rindul lor, sa ceara putin chiar si atunci cind pretind ca vor totul.

Marea Dragoste/ Tango: Cu ce arme ale seductiei n-ai dat niciodata gres?

Valentin Nicolau: Nu exista arme imbatabile. In acest sens nu dispun de un arsenal de asalt, cu atit mai putin de unul de ocupatie. Poate ca doar sinceritatea descumpaneste cel mai mult, si o femeie descumpanita devine vulnerabila. Pe de alta parte, trucurile seductiei sint eficiente doar pina la un punct. Apoi, chiar si abilitatile cele mai rafinate ale seducatorului devin inutile cind sint aplicate unei femei puternice. Victime sigure ale smecheriilor masculine ajung doar fatucile sau, dimpotriva, femeile dispuse sa ne iubeasca pina la ultimul ban.

Marea Dragoste/ Tango: Care a fost cea mai grea infringere pe care ai suferit-o in fata unei femei?

Valentin Nicolau: Atunci cind am fost peste masura de lucid. Mi-e greu sa-mi evaluez maximul de luciditate avut vreodata, dar cu siguranta am repurtat multe infringeri.

Marea Dragoste/ Tango: Probabil ai lasat in urma si multe invinse. Care a fost cea mai mare suferinta pe care ai provocat-o unei femei?

Valentin Nicolau: N-am cum sa stiu. Nici macar suferintele impartasite nu pot fi masurate, daramite cele tainuite. Suferinta comporta grade de comparatie doar prin abuz de limbaj. Stiu ca am trait mereu cu spaima sa nu ranesc. Dar mi-e teama ca am lasat in urma cicatrice.

Marea Dragoste/ Tango: Care sint principalele tale atuuri in fata femeilor?

Valentin Nicolau: Fiecare femeie e un posibil joc nou. Ce ieri a fost atu, azi poate fi lipsit de valoare. Si asta pentru ca fiecare dintre noi cauta in celalalt ceva nerepetabil. Stiinta de a descoperi acel ceva, dublata de placerea de a ne lasa la rindul nostru descoperiti, deschide jocul.

Marea Dragoste/ Tango: In jocul acesta crezi ca femeile sufera mai mult din dragoste decit barbatii?

Valentin Nicolau: Nu sint convins ca femeile au parte de suferinta in exces. Mai degraba ele lasa sa se vada mai mult suferinta traita si asta le atrage compatimirea. Un barbat care sufera ca o muiere nu este compatimit, este doar penibil. Si atunci frica de penibil il face sa para mai nesimtit.

Marea Dragoste/ Tango: Si mai deschis spre infidelitate… Care sint avantajele si care dezavantajele infidelitatii?

Valentin Nicolau: Termenul de infidelitate comporta o lunga discutie. Un barbat poate oferi dragoste mai multor femei in acelasi timp fara ca aprecierea de infidelitate sa aiba relevanta. Tot asa cum exista barbati carora nu le ajung toate femeile lumii, sint si barbati pentru care si o singura femeie e prea mult.

Iubirea te tine in viata, nu tu pe ea

Marea Dragoste/ Tango: Ai inceput vreodata o relatie pentru ca o femeie insista foarte mult, chiar daca nu te atragea foarte tare? Din politete?

Valentin Nicolau: Alexis Zorba spunea ca cel mai mare pacat pe care-l poate face un barbat e sa refuze o femeie. O vreme l-am crezut, dar parca numai din politete e prea putin ca sa te dezbraci. Cit despre pacat, si a risipi aiurea poate fi unul. Lipsa placerii nu poate fi compensata de nimic.

Marea Dragoste/ Tango: Ce trebuie sa faci ca sa tii o iubire in viata, o iubire mustind de placere?

Valentin Nicolau: Sa n-o omori cu premeditare. In rest nu exista tratamente de supravietuire sau masti de oxigen. Nici resuscitare. Cine incearca sa aplice iubirii o terapie intensiva se amageste. Iubirea te tine in viata, nu tu pe ea. Si mai e un lucru de spus: o iubire vesnica trebuie sa fie ceva obositor si cu multe riduri.

Marea Dragoste/ Tango: De ce unii oameni se indragostesc irational si nu se pot elibera din anumite relatii?

Valentin Nicolau: Dialectica in iubire e un fals grosolan. Irationalul face regula. Abia mai tirziu incercam sa gasim motivele, cauzele dragostelor noastre si astfel proiectam asupra lor fictiuni care sa ne convinga ca am avut argumente logice pentru care el sau ea „merita“ sa fie iubit sau iubita. Dependenta fata de o anume persoana survine cind se implineste un tip de alchimie al carei narcotism e de cele mai multe ori sexual. Dragostea nu e doar oarba. E si muta, e si surda, n-are minte, ci doar o imensa dorinta de neoprit. Ce e rational in faptul ca bataia de aripi a unui fluture poate naste o furtuna?

Marea Dragoste/ Tango: Tu ai suferit vreodata din iubire?

Valentin Nicolau: Am fost ravasit, am trait disperari si spaime. Dar toate acestea au fost innodate cu fericire si bucurie. De aceea nu cred ca in mine s-a decantat vreodata suferinta in stare pura.

Marea Dragoste/ Tango: De ce crezi ca unii barbati se indragostesc nebuneste de alte femei, dar nu divorteaza?

Valentin Nicolau: Lasitate sau, dupa caz, intuitia care-ti spune ca oficializarea unei iubiri poate insemna sufocarea ei. Sint pasiuni care nu-si gasesc respiratie decit in contexte extraconjugale.

Marea Dragoste/ Tango: Dar lumea conjugala, casatoria, are mai multe parti bune sau mai multe rele?

Valentin Nicolau: Nu sint un contabil priceput la ce este bun si rau intr-o casnicie. Constat ca ea trebuie sa aiba suficiente parti bune pentru ca atiti oameni sa si-o doreasca, si destule incoveniente pentru ca altii sa ezite sau pentru care divortul e o solutie. Important intr-un mariaj e ce se intimpla dupa ce nebunia amorului s-a risipit. Unii nu mai gasesc sens sa continue. Altii considera ca trebuie sa ramina parteneri pentru a mima eficient jocul de societate sau doar pentru a evita singuratatea. Copiii sint o ratiune speciala.

Marea Dragoste/ Tango: Doi oameni care se iubesc foarte mult ar trebui sa-si doreasca copii sau nu?

Valentin Nicolau: Daca ramine ceva dintr-o iubire, mai mult decit o poveste frumoasa, atunci numai un copil poate fi.

TVR este o Romanie in mic

Marea Dragoste/ Tango: Ce-a insemnat pentru tine, ca businessman, si pentru tine, ca scriitor, perioada TVR?

Valentin Nicolau: O experienta remarcabila. TVR este o Romanie in mic. A fost fascinant sa conduc aceasta esenta de Romanie. Cred ca am reusit sa transform o fosta televiziune de stat, aflata de ani buni intr-o tranzitie incerta, intr-o institutie publica de media, respectata si apreciata. Dar, fiindca se intimpla in Romania, violul politic a curmat acest curs. Chiar si jumatatea anului 2005, pina mi-am dat demisia, perioada in care m-am confruntat cu conjuratia imbecililor politici, a fost o experienta uluitoare. In acele luni, in care nimeni nu misca in front si in care proiectul portocaliu de demolare strivea implacabil si paraliza toate simturile societatii, am fost printre putinii care au inteles ca se afla in fata unui plan coerent guvernat din umbra in care actionau coordonat politicieni, ziaristi si activisti ai societatii civile. Astazi aflam ca toti acestia aveau in comun colaborarea mai veche sau mai noua cu serviciile secrete. Atunci i-am numit agenti sub acoperire de ziaristi, de activisti civici sau de politicieni. La acea vreme, spunindu-le pe nume, mi-am atras o data in plus ura lor, dar n-am gresit. Astazi ii numim Mona Musca, Carol Sebastian, Raluca Turcan si multi altii care vor urma, daca procesul de deconspirare nu va fi deturnat. Aceasta ultima perioada cred ca va da scriitorului Nicolau „marfa“ cea mai consistenta.

Marea Dragoste/ Tango: Care au fost oamenii care ti-au stat in cale cel mai mult in proiectul tau de modernizare a TVR?

Valentin Nicolau: Cabala impotriva Televiziunii publice a avut cel putin doua motive: trebuia redusa influenta TVR in contextul in care ea nu mai raspundea comenzilor politice si implicit nu mai putea fi controlata si, apoi, declasarea ei din competitia de pe piata media, fapt ce avea sa aduca venituri in plus televiziunilor particulare. Altfel spus, politicienii au avut o miza personala. Reducind forta televiziunii publice, au adus-o inapoi in lat, dar au si rasplatit grupurile de interese proprietare de televiziuni. Realizatorii acestei demolari: unii politicieni si ziaristi, citiva activisti civici si multe cozi de topor din interiorul TVR. Cu totii, marionete miscate de marele papusar.

Marea Dragoste/ Tango: Crezi ca schimbarile facute in TVR vor rezista si dupa plecarea ta?

Valentin Nicolau: Din pacate, nu. TVR pare a fi cazut din nou in mizerie si slugarnicie. Asa se explica si prabusirea dramatica, intr-un timp foarte scurt, a TVR-ului, in sondajele care arata perceptia publicului asupra performantelor sale in raport cu celelalte posturi de televiziune.

Marea Dragoste/ Tango: Ai mai incepe un proiect de-o asemenea anvergura, in acelasi domeniu?

Valentin Nicolau: Cu cit provocarea e mai mare, cu atit este mai mare si tentatia mea de a construi din nou.

Marea Dragoste/ Tango: Cit de greu este sa schimbi un colos ca televiziunea nationala? 

Valentin Nicolau: E dificil sa ridici de la pamint un colos obisnuit sa motaie. Sa-l determini sa accepte ca trebuie sa-si schimbe felul de a fi, sa inteleaga ca puterea sa nu mai poate sta doar in dimensiunile sale exagerate si in exclusivitatile detinute. Ca trebuie sa devina agil, sa se comporte ca un competitor si ca are in acelasi timp o misiune diferita de celelalte televiziuni. Ca toate acestea nu le poate face decit cu profesionalism si responsabilitate. Va inchipuiti cita forta de impotrivire s-a degajat cind am pornit schimbarile. Energii imense s-au degajat pentru a pastra „monstrul“ bleg si obedient, care sa miriie doar asmutit de vreo putere politica si sa fie absent in reactie la matrapazlicurile acelorasi politicieni. In pofida lor, in buna parte am reusit.

Portocaliul scorojit scoate la iveala nuante de maro

Tango:  De ce crezi ca televiziunea nationala e tratata nu ca o institutie cheie a statului, ci doar ca o minunata sursa de venituri pentru cei care apuca o bucatica?

Valentin Nicolau: Politicienii au vazut permanent in TVR o servitoare docila care trebuie sa le execute comenzile. Intr-o perioada atit de tulbure ca acum, daca TVR e cuminte si presteaza fara sa cricneasca, atunci sefii ei sint lasati sa-si faca de cap. Si daca finantele ei au fost prinse in clestii unei institutii private, iar sefii au deprins operatiunea de impartire, aritmetica slugilor supravietuitoare, cu atit mai mult e lasat la liber raptul. Jaful si incompetenta in asemenea situatii merg mina in mina. Toate acestea devin „normale“ intr-un peisaj in care portocaliul scorojit scoate la iveala nuante de maro.

Marea Dragoste/ Tango: Cum iti explici ca, in Romania, cei mai multi oameni vor sa fure ceva in plus pe linga salariu, chiar daca salariul lor e cel minim pe economie, sau chiar daca cistiga 10.000 de euro?

Valentin Nicolau: E ceva pavlovian in reflexul romanului de a mai ciupi in plus pe linga ce i se cuvine de drept. Caracterele mici beneficiaza si de modelul coplesitor de la virful societatii, de la nivelul guvernantilor. Persistenta unui anume tip de dispret istoric fata de munca, vazuta ca o cale nesigura spre bunastare, a fost sistematic alimentata de media prin promovarea ca modele de succes a celor care s-au capatuit mai mult si mai repede, chiar daca mijloacele lor au fost cel mai adesea discutabile. A fi astazi cinstit nu este o virtute in Romania. In ochii multor oameni e o atitudine paguboasa, vecina cu prostia si demna de dispret. Statuile profesorului, artistului, intreprinzatorului onest sint aruncate de pe soclu. O tara, care are idoli personaje ca Gigi, e una anapoda. Nu consider ca trebuie sa generalizam. Imi place sa cred ca toate acestea sint astazi doar abcese si ca ne vom regasi normalitatea. Ca nu sintem irevocabil o natie de hoti si un popor de corupti.

Marea Dragoste/ Tango: Tu cu ce te-ai imbogatit cit ai fost la TVR?

Valentin Nicolau: Cineva care facea o comparatie intre ce-am facut eu in TVR si ce se-ntimpla acum acolo, imi reprosa: „Ai fost un fraier, puteai si tu sa faci avere“. Am plecat din TVR zimbind, cu privirea sus, dupa sapte luni de razboi cu toate hahalerele, fie ele din Dealul Cotrocenilor, de la Palatul Victoria, de la Casa Poporului sau din jurul meu. Poate ca si asta e o bogatie.

Marea Dragoste/ Tango: Cind te-ai simtit pentru prima data un om implinit financiar?

Valentin Nicolau: Cind i-am cumparat mamei o casa cu gradina, la care visase o viata.

Ma intilnesc cu oameni-personaje si le culeg replicile

Marea Dragoste/ Tango: Ce citeste un patron de mare editura?

Valentin Nicolau: Din pacate, am citit foarte putin in ultimii ani. Asta si pentru ca nu m-am ocupat deloc de Nemira, cit timp am fost in TVR. Am revenit la editura abia in vara lui 2005. De atunci, incerc sa regasesc placerea lecturii chiar si atunci cind ea are o componenta obligatorie consistenta, necesara construirii planului editorial. Astfel am descoperit autori ca Julian Barnes, Patricia Cornwell si John Sandford.

Marea Dragoste/ Tango: Si cum alegi, de fapt, cartile pe care sa le publici?

Valentin Nicolau: Implicarea mea in conducerea Editurii Nemira este

limitata. Managementul il face Angelica, sotia mea. Selectia cartilor ce urmeaza a fi editate o realizez impreuna cu colegele mele Dana si Ana, iar cum facem acest lucru, mai bine sa ne ramina cunoscut doar noua. Important este ca Nemira propune permanent carti seducatoare: Ultimul Templier, Ghidul lenesului, Codul lui Nostradamus, Numele meu a fost Iuda, Teoria norilor, Femeile si dragostea sint doar citeva dintre ultimele succese de piata.

Marea Dragoste/ Tango: Cum alegi subiectele despre care sa scrii?

Valentin Nicolau: Imi ies in cale. Le sint martor ocazional sau traitor implicat. Ma intilnesc cu oameni-personaje si le culeg replicile. Sint personaje care ma urmaresc ani de zile, pina ce povestea lor se transforma in cuvinte. Intr-un fel si ei ma cauta pe mine, pentru a-mi implini obsesiile. Sint cei care vorbesc despre ce ma framinta, despre ce inteleg, dar, mai ales, despre ce nu inteleg din lumea asta.

Marea Dragoste/ Tango: Ce planuri ai cu editura?

Valentin Nicolau: Nemira e numele unui munte, al unui virf de munte din Carpatii Orientali. Se pare ca numele muntelui a fost dat dupa cel al vintului ce bate necontenit pe creasta lui. Inseamna „fara incetare“, „fara pace“, in sensul ca nu-si gaseste niciodata linistea. O editura care poarta numele Nemira nu poate stirni decit nelinisti intelectuale. Si multa placere – placerea lecturii.

Marea Dragoste/ Tango: Dar cu placerea scrisului cum stai?

Valentin Nicolau: Sint un scriitor lenes. Scriu rar si atunci imi sint suficiente sase – sapte nopti pentru o noua piesa de teatru. In ultimul timp, ma bintuie ideea de a scrie roman si scenariu de film, ceea ce inseamna o alta ritmologie a scrisului, o disciplina pe care trebuie sa mi-o asum. Nu am planuri puse pe un calendar. Am doar personaje si obsesii cu care convietuiesc. Cind povestile lor se vor coace, va fi vremea scrisului. Acum sint contaminat de repetitiile, in plina desfasurare la Teatrul de Comedie, la ultima mea piesa, Vecinii nostri de pat. E pasionant sa colaborez din nou cu regizorul Alexandru Tocilescu si astept sa vad spectacolul ridicat. Premiera cred ca va avea loc cindva, in partea a doua a lunii octombrie.

Marea Dragoste/ Tango: De ce ti-e dor, cind ti-e dor?…

Valentin Nicolau: Mi-e dor sa fac lucruri nu doar pentru ca trebuie. Mi-e dor de singuratatea mea abandonata. De privirea mamei.

Marea Dragoste/ Tango: Unde evadezi, cind ai un pic de timp?

Valentin Nicolau: Oriunde evadarea are sens. Cel mai adesea in mine. In fapt, cautindu-ma undeva, la 2 Mai, pe o sosea, gonind cu masina sau doar inchis in propria-mi camera.

Marea Dragoste/ Tango: Ce trebuie neaparat o femeie sa stie sa faca in pat? Dar sa nu faca?

Valentin Nicolau: Daca e o femeie adevarata, stie singura ce are de facut. Dar sa nu faca pe barbatul chiar si atunci cind, in pat fiind, acesta lipseste cu desavirsire. Sa urmeze, ca intr-un tango, ritmul placerii daruite de barbat. Iar, daca e o profesionista, nimic altceva decit sa-l faca pe respectivul client sa termine cit mai repede, ca sa-i umfle banii si sa-si vada de drum.

ACEST MATERIAL ESTE PROPRIETATEA EXCLUSIVA MAREA DRAGOSTE / www.revistatango.ro SI NU POATE FI PRELUAT, INTEGRAL SAU FRAGMENTAR, FARA ACORDUL SCRIS AL DETINATORILOR ACESTUI SITE.
contact mareadragoste@revistatango.ro
 

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

 

Categorii:
Interviuri

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.