CORINA CHIRIAC: La 56 de ani reincep sa infloresc!

Ii stiam cantecele pe de rost. Era model al multor generatii, cu voce cristal, trup impecabil, prezenta fara cusur. La intalnirile noastre cu adolescenta, cu iubirea, cu vacanta, cu timpul, cu prietenia, cu dorul, Corina Chiriac avea de fiecare data pregatita melodia potrivita. Am murmurat ca atunci „opriti timpul! clipa asta minunata…” si am ascultat povestea incredibila a unei invingatoare.

de Daniela Mironov

In noaptea macelului, bunica i-a pierdut pe cei doi copii ai sai

S-a nascut pe 26 octombrie 1949, la Bucuresti. Tatal, Mircea Chiriac, compozitor, o intilneste pe viitoarea sotie, Arsaluis Calaigian, in anii de studiu ai Conservatorului Regal din Capitala. Amindoi proveneau din familii modeste. Bunicul din partea tatalui incercase sa deschida o tipografie, dar afacerile nu i-au mers foarte bine.

A facut totusi efortul sa-si dea copilul la Conservator. Bunicii din partea mamei, armeni, indurasera timpuri de cruzime inimaginabila, cind Turcia ducea un razboi de exterminare si de alungare a armenilor de pe teritoriul ei. „In noaptea macelului, bunica s-a pierdut de mama sa si de cei doi copii pe care ii avea deja. Nu i-a revazut niciodata. A gasit-o bunicul ascunsa intr-un adapost, ingrozita de ceea ce vedea in jurul ei.

Au plecat pe jos in Georgia, iar de acolo au venit in Romania, unde, ca prin minune, au avut tot doi copii, ca si cei pe care ii pierdusera, in aceeasi ordine: un baiat si o fata, mama mea.“ A spus povestea pe nerasuflate: fraze intrerupte de ginduri si emotii, greutati si lipsuri abia ghicite in pauze acoperite de zimbete. Parintii se casatoresc dupa razboi, cind tatal reuseste sa se angajeze la Societatea de Radiodifuziune, iar mama era profesoara de pian.

„Doi tineri saraci si frumosi, care dupa zece ani de intilniri cuminti, in care ora de intoarcere acasa a mamei era cel tirziu zece seara, s-au casatorit. Mama m-a nascut greu, am avut 4,600kg. N-a mai putut face alt copil. Imi spunea deseori: «as fi vrut sa ai un frate, sa nu fii singura pe lume». Din pacate, a avut dreptate, dupa ce s-a dus, am ramas chiar singura.“

Primii ani de viata au culori intense: un copil jucaus, inconjurat de o familie larga de muzicieni, parinti care faceau eforturi sa nu-i lipseasca nimic, o curte in spatele unei case joase, „o catea lup, care era mai inalta ca mine. Mama imi ungea felii de piine neagra cu unt si cu marmelada din care mincam si eu si cateaua, pe rind, din aceeasi felie! Asta pina cind m-a vazut mama, care era sa lesine!“

M-au declarat persona non grata

Intr-o casa in care muzica impletise destinele tuturor, n-ar fi putut alege alta meserie. „M-au indrumat catre pian, dar aveam degetele prea scurte. La 6 ani mi-au pus in mina o vioara, la care am cintat cu bucurie 10 ani, pina cind am descoperit twist-ul. Aveam 16 ani, cintam melodiile care se dadeau la radio. Totusi nu m-am gindit atunci sa ma fac cintareata, ci actrita.“ Model desavirsit si marturisit tuturora i-a fost Carmen Stanescu.

Destinul i-a pregatit o altfel de stralucire. Studenta la IATC in anul III, cistiga trofeul concursului „Steaua fara nume“. „Cind m-am prezentat la concurs, aveam deja un repertoriu de sansonete, pe care le cintam pe scena Casei de cultura Grigore Preoteasa, un loc in care s-au nascut si s-au format valori si talente. Studenti care repetau, experimentau, creau, dornici de afirmare, nu prin compromisurile jalnice pe care sunt nevoiti tinerii sa le faca azi, ci prin valoare.“

Deasupra ochilor apare prima linie frinta a tristetii: „Acum doi ani, la Mamaia, colegii din juriu au refuzat sa-i dea o mentiune unei fete cu o voce incredibila! «Ce vrei draga, nu se vinde, nu e sexy!», mi-au spus. Pe vremuri nici macar nu aveai voie sa fii sexy. Se cerea doar valoare. Daca n-ar fi fost asa, astazi, dupa 35 de ani, nimeni nu mi-ar mai fi cerut sa dau interviu…“

I-am descris in detalii, pretioase pentru mine, momentul de indragostire de artista Corina Chiriac: un rol de compozitie, interpretat ravasitor, intr-o piesa de televiziune, „Viata ca un fapt divers“: „Cariera in teatru a fost scurta. Dupa ce am cistigat concursul televizat, am avut un conflict cu profesorul Moruzan care-mi cerea sa joc un rol idiot, cu replici proaste. Am facut greseala sa le spun colegilor si profesorilor ca, lansindu-ma deja, am nevoie de un rol mare, care sa ma reprezinte. M-au declarat persona non grata, m-am retras in anul IV, si am absolvit facultatea dupa un an, cu alti colegi, alaturi de regizorul Alexandru Tocilescu.“

Succesele in muzica usoara incep sa apara. Marii compozitori ai tarii ii scriu piese care devin slagare fredonate de mii de inimi indragostite: „George Grigoriu, Horia Moculescu, Ion Cristinoiu, Vasile Veselovschi sunt compozitori de care se leaga intreaga mea cariera.“ O cariera care, in scurt timp, capata dimensiuni internationale: concursuri cistigate in tara si strainatate, invitatii la show-urile din fosta RDG, Cehoslovacia, Polonia, Cuba, Italia, Franta, Puerto Rico, aparitii alaturi de formatii si cintareti celebri, precum Boney M, Sasha Diestel, Alla Pugaciova.

„In fata unui asemenea succes, am ales sa cint. Am vrut sa fiu libera, sa vad lumea, sa experimentez. Am vazut cum zboara lebedele pe un mal inghetat din Marea Nordului, cum e sa faci baie in Caraibe, ce gust are inghetata de mango, cum suna fado-ul, ascultat la el acasa, in Portugalia, cu un pahar de Sangria, cum e sa conduci o masina americana pe o autostrada cu sapte benzi pe un singur sens…“

Statutul de vedeta nu i-a adus averi: „Bani multi nu am cistigat niciodata. Doar atit cit sa o duc ceva mai bine decit multi altii. Dar nu asta a contat: pentru mine, banii pot rezolva anumite probleme, dar nu aduc fericirea!“A impartit ani multi in turnee lungi, locuri exotice, prietenii de cursa lunga. „Mama m-a avertizat ca o sa ramin singura. Mi-am asumat riscul, dar a meritat. Bucuria de a fi pe scena e foarte greu de ingradit intr-o viata de familie. Cit te poate astepta un sot? De ce sa te astepte? Ca sa te certe ca l-ai lasat singur?

Sa-ti faca scene de gelozie ca tu cistigi mai mult sau ca te-ai distrat? Si-apoi, firesc, are si el dreptul la o partenera cu care sa-si manince sarmalele de Craciun, in loc sa te astepte acru sa revii la un «acasa» care nu mai are cum sa-ti placa dupa ani de drumuri prin tari civilizate. Din acest motiv am ales sa nu am copii. Nu mi-ar fi placut sa fiu intrebata: «Mama, cine e tatal meu? Si tu de ce nu esti niciodata acasa?». Trebuie sa faci alegeri responsabile, neegoiste.“ Vorbim despre relatii. I se pare vulgar, superficial, felul in care astazi ele sunt denumite „legaturi“.

„Legatura nu inseamna nimic, relatia inseamna ceva acceptat de comun acord bazat pe iubire, interese comune sau chiar pur sexuala. Eu am avut o astfel de relatie care a durat trei ani, sigur ca ne-am pacalit putin ca ne iubeam, dar n-a fost un amor, ne intilneam pentru ca ne convenea, ne facea placere sa ne intilnim pentru un lucru bine delimitat.“

In 1988 este invitata de catre un ONG format din romani sa dea citeva concerte in Statele Unite. Ramine 6 ani, timp impodobit de intilnirile cu alti colegi de scena romani, de curajul de a invata meserii noi. Face cursuri de legislatie imobiliara americana, lucreaza ca agent de inchirieri si administrator de proprietati imobiliare, organizeaza seri culturale romanesti, dirijeaza corul bisericii pe care o frecventeaza.

Te rog, fa in asa fel incit sa nu mai pling!

Intre amicii din Los Angeles, la o petrecere unde cinta, il intilneste pe viitorul sot, Virgil A., roman cu dubla cetatenie.In 1992 se casatoresc. Dupa doi ani se intorc in tara: parintii artistei erau grav bolnavi. La citeva luni, tatal, compozitorul Mircea Chiriac, se stinge din viata.

Isi propune ca impreuna cu sotul sa deschida o agentie de impresariat. Din pacate, intervine divortul. „Am fost inselata, chiar gros. Probabil ca si-n iertare exista un pret pe care la un moment dat nu-l mai poti plati. N-am avut ce sa iert: era deja implicat intr-o relatie cu cea care avea sa-i devina sotie dupa despartirea de mine. Intr-o seara de Craciun, mi-a spus ca are nevoie de timp ca sa stie ce sa faca cu viata lui.“Dupa divort, au urmat alte dureri: operatii, spaima unui cancer, nemultumiri profesionale. Toate au dus la o depresie profunda. Alege izolarea. „E destul de greu sa iesi in societate fara pereche.

Si-apoi, eram ca o rana vie. Pina si gesturile de prietenie, de afectiune din partea prietenilor ma dureau. Am avut chiar puterea sa-i spun unui domn de virsta mea: «te rog, nu ma curta, nu sunt disponibila».“ Romania gasita la intoarcere era schimbata: „Ma intorsesem din America, intr-o Romanie agresiva, in care tot ceea ce ma invatasera parintii mei mai cu suflet si spirit, era terfelit. Noi, artistii, nu numai ca nu aveam cartile cistigatoare, dar nici macar nu le mai puteam decarta pe cele pe care le aveam deja in mina.“

Urmeaza ani de singuratate asumata. Framinta miini si ginduri, amintiri si dureri. Pastreaza un zimbet undeva, in coltul gurii si privirea strabatind nelinisti. Au fost ani in care raspunsuri de alinare i-au venit privind catre cer: „Eu m-am ascuns si mi-am plins toate lacrimile. Am rugat-o pe Maica Domnului: «Te rog, fa in asa fel incit sa nu mai pling!»“

Si-a adunat toate puterile si a inceput lupta pentru a-si gasi un rost: a invatat sa ia interviuri, a facut emisiuni de radio si televiziune, si-a ingrijit mama bolnava si ciinele salvat de la moarte. „Am acceptat sa lucrez chiar pe bani putini, poate 300 de euro. Am muncit mult, dar am facut totul asa cum am vrut eu, fara compromisuri, fara sa renunt la standardele pe care mi le impuneam eu.“

Marturiseste ca de zece ani e singura. „Pot vorbi acum despre asta, fiindca azi m-am intors din dureroasa calatorie a depresiei. Vreau sa le fiu de folos celor care poate au trecut prin situatii asemanatoare, sa le dau o speranta ca pot reusi. Daca altfel nu voi putea, speranta le-o voi da oamenilor pe cale literara, prin nuvelele scrise de mine, pe care ma pregatesc sa le public. Sunt vindecata. Am gasit un spatiu in aceasta lume unde a fi elegant, sentimental si a-ti exprima dragostea sunt gesturi binevenite. La 56 de ani reincep sa infloresc! Am ajuns la momentul in care mi-as dori sa am o relatie, care pentru inceput sa nu aiba nici o aluzie sexuala. O relatie de indragostire, sa ma joc cu aceasta iubire, asa cum ma jucam in copilarie cu papusa.“

In timpul interviului, gindul meu a murmurat: „Singuratatea noastra e lasitatea celorlalti“. Pe Strada Sperantei, strada pe care Corina Chiriac nu osteneste sa umble, credinta e o palma zdravana data resemnarii. Si un pas ferm, facut cu generozitate, catre inimile noastre.