“Cronica Carcotasilor” a inceput noul sezon intr-un format original, cu patru editii pe saptamana, dintre care doua, cele de luni si de miercuri, sunt prezentate de Serban Huidu si Codrut Keghes (Dezbracatu’), iar cele de marti si de joi, de Ioana Petric si Cristian Hrubaru. Revenirea lui Serban Huidu la microfonul de prezentator, la cativa ani dupa retragerea lui in urma accidentelor care l-au tinut departe de aparitiile publice – un accident la schi, in decembrie 2011, in urma caruia Serban a stat o vreme in coma indusa, si un accident grav de masina, in urma caruia Serban Huidu a fost condamnat cu suspendare pentru ucidere din culpa – este un eveniment primit cu bucurie de unii, dar cu scepticism sau chiar cu resentimente de altii. Dincolo de parerile celorlalti, Serban Huidu e impacat si devotat clipei de fata.
Alice Nastase Buciuta: Ati reinceput in forta Cronica Carcotasilor, dar ati schimbat formula!
Serban Huidu: Nu am schimbat-o cu totul, ci, mai mult din ratiuni economice, acum facem patru editii de 45 de minute – o ora pe zi.
Marea Dragoste – Tango: Doua dintre aceste editii le prezinti chiar tu. Cat de greu a fost sa iei decizia intoarcerii in fata camerelor?
SERBAN HUIDU: Nu mi-a fost simplu. De ani de zile, toti cei cu care lucrez imi spun sa revin, si nu e vorba de subalterni! Pe de alta parte, m-am gandit si am vazut din spate cum se actioneaza si cum se face Cronica si mi-am dat seama ca eu aveam ceva nativ. E destul de greu sa faci o scoala pentru oameni, sa-i inveti ce trebuie sa faca in situatia asta. Eu le-am cam invatat din mers, singur.
Marea Dragoste – Tango: Sau te-ai nascut cu un talent? De fapt, nu exista scoli pentru multe meserii…
SERBAN HUIDU: Sunt niste trucuri pe care eu le-am descoperit singur. De fapt de asta am si ajuns la TV, pentru ca in principal voiam doar sa scriu si sa fac emisiunea, dar nu intelegea nimeni ce trebuie sa faca, acum cincisprezece ani. Se uitau la mine ca la un nebun. Si asa am inceput sa apar, desi pentru mine important era radioul.
Marea Dragoste – Tango: Cat de pregatit esti sa primesti toate rautatile pe care le va declansa aparitia ta pe ecrane?
SERBAN HUIDU: Daca o sa te uiti in presa de acum cinci ani, o sa vezi ca e greu sa se depaseasca momentul ala, dar, daca am trecut o data peste asa ceva, pot si a doua oara… Plus ca pot sa inteleg ce se intampla si stiu si ca nici un om din media nu poate pune de acord pe toata lumea. A incercat Jesus si a sfarsit pe cruce. Dar e adevarat ca cei care ma contesta sau nu sunt de acord cu mine au si un motiv mult mai intemeiat acum. Cam asta e singura diferenta majora. Daca te uiti la ce s-a intamplat in perioada respectiva, orice om cunoscut e vinovat a priori. Daca esti cunoscut, tu esti de vina oricum, nu conteaza ce s-a intamplat in mod real, nu conteaza dosarul care este public, conteaza ce s-a spus. Daca zece ziare au spus ceva si au repetat-o pana la nebunie, opinia a ramas impamantenita. Si atunci e destul de greu sa te bati cu opinia publica si cu opinia celor care te contesta. Se pot lega de un subiect foarte la indemana.
Marea Dragoste – Tango: Eu cred ca daca erai multimiliardar si furai ceva, ar fi fost mult mai ingaduitori. Eu ii vad ca il iubesc pe Adrian Nastase sau pe Becali, desi ei n-au trecut prin niciun accident, ci au facut niste lucruri foarte rele, cu buna stiinta si au fost condamnati in tribunal pentru ele.
SERBAN HUIDU: Nu e chiar asa, Alice Nastase, nu e chiar asa! De exemplu, in America, evaziunea fiscala este infractiune federala si se pedepseste mai rau decat crima cu premeditare, pentru ca se socoteste ca, din banii pe care tu i-ai furat cu buna stiinta, se pot construi spitale, cumpara ambulante, se pot salva vieti. Si atunci esti vinovat mai mult decat pentru o crima cu premeditare. Pe de alta parte, exista un marketing personal, politic, de care vrei tu, ca o forma foarte importanta de a-ti reface imaginea. Si am sa iti dau un exemplu. Cand a murit Lady D., cea mai urata persoana din U.K. era Camilla. Din motive obiective! Camilla a facut timp de zece ani doar caritate si a si vorbit despre asta, a imprastiat informatia foarte bine. Iar acum, la capitolul imagine, nu sta deloc rau. Sta chiar foarte bine. La fel si Gigi Becali. El, in sine, nu-i un om rau. Ok, a gresit, a avut probleme, dar in marea lui „marinimie”, cu camere video postate la locul si momentul exercitarii marinimiei, a facut caritate, iar faptul asta, pentru imaginea personala, este foarte bun. Pe de alta parte, mai e o vorba care spune ca atunci cand faci un bine, nu astepti sa ti se intoarca, doar il faci. Au fost foarte multe lucruri facute, dar nu o sa vorbesc despre ele. A fost o conditie pe care am pus-o ca sa pot ajuta: sa nu se povesteasca mai departe. Prefer sa nu imi fac imagine cu caritate, pe care subliniez, o fac, ci cu altceva.
Marea Dragoste – Tango: In ce ti-ai gasit puterea de a trece peste toate greutatile? Pentru ca pe unii oameni ii doboara lucruri cu mult mai usoare decat cele prin care ai trecut tu.
SERBAN HUIDU: Pentru fiecare om din lumea asta problemele lui par cele mai importante. Pentru unul, daca n-are un milion de euro e o catastrofa, pentru altul, daca n-are doua sute de euro sa isi plateasca rata e un dezastru. Fiecare om are problemele lui, mai mici sau mai mari, dar, pentru fiecare, problemele lui sunt un capat de tara. Cred ca sunt doua lucruri aici legate de tarie. Primul tine de inceputuri si le recomand tuturor parintilor sau celor care au grija de copii mici ca, in primii sapte ani, sa se poarte cu ei nu bine, ci foarte bine. Primii sapte ani sunt cei mai importanti. Dupa aceea, te poti dezvolta si singur, dar primii sapte ani sunt esentiali pentru viitor. Eu am avut o copilarie nu frumoasa, ci de-a dreptul fericita. De acolo incepe totul. Si, al doilea lucru: familia mea, copiii si sotia…
Marea Dragoste – Tango: Parintii tai au avut o casnicie frumoasa, asta spui? Ce anume a adus fericirea in copilaria ta?
SERBAN HUIDU: Atunci, in acea perioada, au avut si o casnicie frumoasa. Dupa aceea s-a cam rupt, dar am avut bunici sfatosi, am avut locuri interesante de vazut, am cules informatii multe si am avut o copilarie fericita.
Marea Dragoste – Tango: Ai stiut asta pentru copiii tai, ai aflat-o la timp ca sa ai grija de primii lor ani?
SERBAN HUIDU: Am aflat-o la timp pentru copiii mei, care au acum sase ani si opt ani, si sper ca am livrat ce am fost invatat si eu. Primii ani sunt esentiali pentru personalitatea unui om, pentru taria lui de caracter, pentru cum se comporta in viata… Va dau un exemplu. Am fost la Predeal acum o luna si, la „Trei Brazi”, este un parc de distractii. Acolo este o rampa, iarna se dau copiii cu colacul pe gheata, vara se stropesc cu apa. Iti cumperi bilete de la intrare si duci copiii acolo. Acolo au venit doi copii, care nu au dat bilete. O data, de doua ori, a treia oara, omul le-a spus: „unde-i biletul?” si, abia intr-un final, au dat biletul. Dupa povestea asta, tot in parcul ala, mai era o atractie, se suiau prin padure copiii. Si acolo se plangeau ingrijitorii ca cei doi copii le-au tras teapa. Iti dai seama? Copiii aia asta au vazut acasa, ca atitudinea asta nu pleaca de la ei. Si peste douazeci de ani, copiii mei vor trebui sa faca fata unor astfel de incercari. Asta e o problema sistemica a Romaniei. Ajungi sa te minunezi cand un om e corect. Ceea ce nu e normal, ar trebui ca anormalitatea sa fie o exceptie.
Marea Dragoste – Tango: Da, numai ca noi vedem ca aceasta anormalitate este premiata. Cei mai buni dintre noi, presedintii de partide, primarii, viceprimarii sunt primii hoti…
SERBAN HUIDU: Am un prieten foarte bun care este CEO la Total Soft, il cheama Liviu Dan Dragan si are o poveste de viata foarte interesanta. El a spus asa „Niciun om, niciun regim nu poate pacali la infinit sistemul. Nu se poate, pana la urma, tot o sa cada. Mai devreme sau mai tarziu”. Comunismul in Rusia a tinut o suta de ani, dar tot a cazut.
Marea Dragoste – Tango: Da, dar in astia o suta de ani unii oameni au avut un destin implinit, nu i-a clintit nimeni.
SERBAN HUIDU: Asta este, dar pana la urma or sa cada. Nu stiu daca prindem noi veselia. Si eu am frustrari foarte mari legate de subiect, pentru ca, asa cum stii si tu, in industria in care lucram, in jurul nostru sunt multiple exemple, care nu ca nu au nicio valoare, ajung la limita incompetentei lor. Ca in Murphy, stii? Si atunci problema este cum sa faci sa iti cresti copiii? Ca pe aia mici de nu dadeau biletele sau ca pe ai mei, care sunt invatati sa nu ramana datori niciodata, sa faca bine…
In zilele noastre exista tatuaje, dar ca sa fii smecher-smecher trebuie sa fii diferit, adica sa nu ai tatuaje. La fel si cu casnicia. In zilele noastre exista divorturi, dar ca sa fii smecher-smecher poti sa ramai impreuna…
Marea Dragoste – Tango: Nu e o solutie sa plecam din tara? Poate pentru copiii nostri. Nu te-ai gandit deloc la asta?
SERBAN HUIDU: M-am gandit, de aceea copiii mei au doua nume foarte romanesti: Rares si Mircea. Cele mai greu de pronuntat in orice limba. Au si doua nume de sfinti, Mihai si Andrei, dar, daca pleaca, macar sa stie de unde au plecat. Dar nu cred ca e o solutie plecarea. Nu stiu de ce, dar nu cred asta.
Marea Dragoste – Tango: Dar pentru presa din Romania ce sanse mai sunt? Voi faceti o emisiune impotriva tuturor, care merge impotriva curentului.
SERBAN HUIDU: Inca ne place, stii? Si inca sunt oameni pe care ii reprezentam. Prin Anglia, prin Romania, nu conteaza. Inca sunt si e important sa nu te simti chiar singur, singur. Stii ca Nietzsche spunea ca speranta e cea mai rea dintre toate, prelungeste agonia. Dar la Pandora in cutie a ramas singura acolo, sfrijita. Totusi, e ceva…
Marea Dragoste – Tango: O sa aveti o rubrica noua, va aparea parintele Constantin Necula…
SERBAN HUIDU: Avem mai multe rubrici noi. O sa fie o rubrica de un minut, un minut jumatate, in care el, parintele Constantin Necula, vorbeste despre lucruri foarte comune pe care biserica le cam ocoleste.
Marea Dragoste – Tango: Cum ati ajuns la ideea asta? Ce cauta parintele Necula in Cronica Carcotasilor?!
SERBAN HUIDU: Am scris despre el, l-am publicat si l-am intrebat cum va fi considerat, un salvator al bisericii sau un eretic? Din vorba in vorba, i-am propus rubrica asta, mai ales ca eu am fost crescut intr-o societate foarte apropiata de valorile crestine. Lasam la o parte faptul ca bunicul meu a facut puscarie politica… Era student la seminar la Galati, s-au intalnit cinci insi in 1956 si injurau comunistii, care erau la putere. Unul dintre ei era turnator si a iesit crima de uneltire impotriva securitatii neamului. 18 ani de inchisoare! Dupa ce a iesit de acolo, a fost redactor si diacon la o biserica ce nu a putut fi daramata de Ceausescu, fiindca era sit UNESCO, langa teatrul evreiesc, Udricani se cheama, este din 1790. Atunci cand s-a ras tot, au ramas biserica asta si teatrul evreiesc, in rest era camp. El mi-a insuflat nu ideea de habotnicie, ci ideile reale ale credintei si faptul ca frumosul nu poate fi explicat. Ce e frumos? De-aia e telefonul asta interesant. E si bun, dar e si frumos. Nu poate fi explicata dorinta omului de frumos. La fel, nu poate fi explicata dorinta omului de a se raporta la divinitate sau la eul interior, nu poate fi explicata foarte bine, desi au fost ceva dezbateri. Sunt niste dezbateri bestiale pe net intre Christopher Hitchens si oameni de diverse religii, foarte interesante, trebuie sa le vezi.
Marea Dragoste – Tango: Dezbracatu s-a intors si ne-am bucurat… Gainusa?
SERBAN HUIDU: Am vorbit cu Mihai, in mod normal trebuia sa se intoarca, cazuseram de acord, dar, intr-un final, dupa ce s-a gandit mai bine, a spus ca emisiunea nu il mai reprezinta si mai sta un pic.
Marea Dragoste – Tango: Nu il mai reprezinta? Dar daca s-ar intoarce, l-ati primi chiar daca nu il mai reprezinta?
SERBAN HUIDU: In mod normal, eu vorbisem cu toti cei care s-au pus spate in spate si au salvat cronica asta. Nu e usor, pentru ca omul nu poate fi doar rational. Nu poate judeca doar precum piatra sau calculatorul. Mai sunt si alte lucruri pe langa. N-a fost usor sa ii conving, dar ar fi putut sa vina fara nicio problema.
Marea Dragoste – Tango: Ce ti se pare preluat de la voi cand te uiti la emisiunile de astazi?
SERBAN HUIDU: Cel mai important lucru preluat de la noi este scris de mine in 2000, exact fraza asta: „Aceasta emisiune este un pamflet si trebuie tratata ca atare”. Iar emisiunile pamflet de azi nici nu sunt pamflet, sunt o bataie de joc. Ceilalti doar injura.
Marea Dragoste – Tango: Nu numai asta, sunt tot felul de elemente si rubrici preluate integral de la voi. Cum te simti cand le vezi?
SERBAN HUIDU: Ca un fel de guru. Ma simt bine. Ok, sunt foarte multe lucruri preluate de la noi. Eu nu am avut un profesor, le-am simtit, le-am furat de afara, ca nu inventez roata in domeniul asta. Dar cel mai copiat om din televiziune la momentul asta este Dan Diaconescu. In 2002 sau 2003 spunea „o sa vedeti cum toata presa din Romania se va OTV-iza”. Exact asta s-a intamplat. Si o sa spun si de ce, ca guru ala din presa care sta si judeca. In 2008, 30 de secunde de publicitate pe PRO TV costau 500 de euro. In 2009, pe 1 ianuarie, domnul Sarbu, cunoscutul antreprenor, a facut 100 de euro din 500, gandindu-se ca prin dumping o sa-i beleasca pe toti ceilalti, dar a facut un lucru de pe urma caruia tragem toti. Ce a insemnat asta? Eu atunci conduceam Kiss TV-ul care vindea doua milioane pe an. Anul acela am crescut audienta si de abia am facut 400 de mii de euro pe an. Deci Sarbu, dintr-o miscare, a compresat piata de cinci ori. Mai mult, in momentul de fata, avem consumul de media pe cap de locuitor 40% fata de Bulgaria. Deci noi avem o piata reala cu mai bine de doua ori mai mica decat Bulgaria. Si asta se reflecta in calitatea programelor, adica lumea pe care eu o stiu sau publicul pe care Cronica se baza foarte mult se uita acum la canale specializate, de la National Geografic la Diva, de la AXN la orice altceva sau la marile show-uri. Insa pentru ca o televiziune sa aiba niste show-uri mari, trebuie bagati bani foarte multi. Si atunci alegi, ori stau doi boi pe canapea, primesc 1000 de euro si se injura, fac cifre multe, dar la o calitate foarte proasta, dar oamenii care cheltuiesc, la cifre se uita, nu la calitatea omului, ori faci o emisiune cu tot ce trebuie, care costa chiar si de zece ori mai mult. Si atunci totul s-a dus in cap. Mai mult decat atat, din cauza acestor programe de calitate indoielnica, OTV 2, unii dintre marii spenderi s-au orientat catre internet, unde poti trimite mesajul tau unde vrei tu, cand vrei tu, cum vrei tu, pe ce site-uri vrei tu si asta duce in continuare la scaderea pietei media, desi televiziunea este principalul canal media in lume, nu doar la noi. Mai mult decat atat, in Romania sunt oameni care folosesc doua device-uri, un televizor si inca unul, uitandu-se pe net si la televizor. Sau in casa sunt doua sau trei televizoare. Este un consum foarte mare, insa o calitate dusa in jos la extrem din cauza costurilor si din cauza acestor bube care s-au intamplat.
Marea Dragoste – Tango: Ce altceva mai faci, in afara de Cronica? Alte activitati, alte businessuri?
SERBAN HUIDU: Sunt si alte activitati, au fost si alte business-uri. Am facut foarte multe proiecte de imagine. Am avut colaboratori foarte buni, am produs multe spoturi, de exemplu, sloganul „Pentru familia ta” de la Digi e al meu, personal. Atunci cand am facut campania de imagine, am facut si acest slogan care vad ca inca merge, inca se tine. Sunt lucruri adiacente domeniului, dar pe de alta parte eu sunt absolvent de ASE, asta ma ajuta in felul in care negociez, in care imi dau seama cam ce bani, ce cheltuieli trebuie facute. Un manager nu trebuie sa fie neaparat un mare specialist intr-un domeniu, trebuie doar sa stie ce sa ceara.
Marea Dragoste – Tango: Cum imbini partea asta a ta precisa, de management, cu viziunea de artist?
SERBAN HUIDU: Sa stii ca si Cronica e produsa de mine si e mult mai multa matematica decat pare. Minutaje, cum le combini… Cand scrii, scrii. Dar, pana ajungi sa scrii, este matematica pura, multa.
Marea Dragoste – Tango: Sotia ta, Cristina, are si ea un mic business…
SERBAN HUIDU: Cristina face turism, avem o mica agentie de turism care se cheama Kiss Travel. Eu am facut agentia asta pentru ca, inainte sa ma apuc de media, pe la 18, 19 ani, am fost ghid montan. Faceam grupuri, mergeam la munte. Si a ramas asa, un El Dorado…
Marea Dragoste – Tango: Cum ati facut sa reziste casnicia voastra, mai ales trecand prin atatea greutati? In zilele noastre nu prea mai rezista casniciile.
SERBAN HUIDU: Da. In zilele noastre exista tatuaje, dar ca sa fii smecher-smecher trebuie sa fii diferit, adica sa nu ai tatuaje. La fel si cu casnicia. In zilele noastre exista divorturi, dar ca sa fii smecher-smecher poti sa ramai impreuna… (rade) E greu sa stai langa un om care e in mijlocul atentiei si atractiei, si asa mai departe. Pe de alta parte, ma stiu cu nevasta-mea de cand eu aveam nouasprezece ani si ea optsprezece. Anul acesta am facut douazeci de ani de cand suntem impreuna si treisprezece de cand suntem casatoriti. Nu e simplu deloc, insa va spun eu ceva ce are ea special. Eu sunt o fire nu contradictorie, dar imi place sa vorbesc in contradictoriu. Mama era asa, Dumnezeu s-o ierte. Din contradictii inveti, te duci pe wikipedia si inveti. Eh, nevasta-mea nu se contrazice! Innebunesc! Ma duc acasa, ii spun ceva si spune „nu, nu cred ca e asa” si pa, se intoarce si pleaca. Si ma duc dupa ea si ii spun, dar te rog eu, zi ceva, contrazice-ma! Asa e ea, o fi unul din motive, habar n-am.
Marea Dragoste – Tango: Tu esti persoana publica, cunosti multa lume, nu ai avut tentatia sa inseli? Traim intr-o lume in care, cum spui tu, esti smecher sa ai tatuaj si amanta.
SERBAN HUIDU: Atunci esti Guta! Eu cred ca exista in viata asta doua feluri de barbati. Exista barbati slabi, gen Tariceanu, care cand se indragostesc, uita tot ce a fost pana atunci si fac o noua nunta. Ei nu insala, dar sunt barbati slabi. Cu cinci neveste, sase sau zece, o cohorta, nu conteaza. Si exista barbati pentru care ce a fost conteaza mai mult decat ce e in momentul ala si decat ce e in viitor. Pentru ca prezentul este destul de rapid si nu prea iti dai seama cand trece, viitorul este incert, singurul lucru cert de care poti sa iti amintesti este trecutul. Iar vorba aia cu vrabia din mana si cioara de pe gard este foarte, foarte reala. Si atunci eu cred ca este foarte simplu sa dai cu piciorul la ceva, dar este mult mai greu sa cladesti ceva in loc.
Marea Dragoste – Tango: Pana la urma si Cristina ar fi putut sa renunte la tine, sa zica „scuza-ma, ai tot felul de belele, imi iau copiii si te las”.
SERBAN HUIDU: Mai e o poveste, ca tot vorbeam de biserica. Cand te duci la popa si te mariti sau te insori, zice un lucru: „impreuna si la bine, si la greu”. Partea asta a doua se uita tot timpul. Si atunci se gasesc mijloace de evadare, moderne, la notar.
Exista o piesa a lui Bob Dylan, tradusa in romaneste de Colibri, care spune asa: „De cate ori omul vede un rau si tace intorcand capul sau?”. Deci raului, ca sa existe, nu-i trebuie altceva decat o non-reactie a celui care crede in bine.
Marea Dragoste – Tango: Acum poti sa zici ca e bine, ca ati trecut peste greutati, traume, peste ce a fost rau?
SERBAN HUIDU: Avem 39 si 38 de ani, e greu sa spui ca a trecut, ca nu stii ce va fi. Mai sunt ceva ani din viata. A trecut, dar nu stii niciodata ce urmeaza, e incert. Intotdeauna viata e sinusoidala, cand bine, cand rau.
Marea Dragoste – Tango: Ce ai tu acum cand esti tata si nu aveai inainte de a trai asta?
SERBAN HUIDU: Unu. Cred ca sunt mai calm. Si doi, cred ca nu m-au schimbat in sine foarte mult, dar as vrea macar in primii ani sa nu treaca prin greutati. Asta e greseala parintilor. N-o sa-i cocolosesc, dar asa cum eu in primii ani de viata am avut o copilarie fericita, as vrea sa fie si la ei la fel.
Marea Dragoste – Tango: Cum ai reusit sa-i faci sa nu simta grijile voastre din ultimii ani?
SERBAN HUIDU: Am stat cu ei.
Marea Dragoste – Tango: Si de lumea de-afara cum ii feresti? Daca cineva o sa le zica „taica-tu e un criminal” sau o porcarie de genul asta?
SERBAN HUIDU: Baietii mei sunt amandoi mari, unul este in clasa 0 si celalalt, in clasa a II-a. Daca i-ai vedea, sunt exact baietii mei… N-am nici un dubiu ca ar sti ce sa raspunda, nu raman datori.
Marea Dragoste – Tango: Cum a inceput scoala pentru voi?
SERBAN HUIDU: A inceput acum doi ani. In general, cand ai un singur copil zici ce greu e sa ai copil. Sa vezi cum e sa ai doi, sa vezi cum e sa ai gemeni, atunci e greu! Dupa ce ai doi copii, te gandesti ce simplu este sa ai doar un copil!
Marea Dragoste – Tango: Si cu o emisiune pe saptamana. Probabil acum, cand aveti mai multe, probabil o sa zici ce simplu era cu o editie pe saptamana, nu?
SERBAN HUIDU: Nu, nu as spune ca e chiar asa, pentru ca noi taiam foarte mult din emisiunea aia ca sa poata sa ramana in standard. Cand am venit cu propunerea, m-am gandit la asta, sa facem cat faceam noi in mod natural, fara sa taiem. Dar asa e, este un efort mai mare.
Marea Dragoste – Tango: Nu ati primit propuneri si de la alte televiziuni? N-ati pleca, n-ar fi o idee pana la urma?
SERBAN HUIDU: Hai sa iti mai spun ceva, tot legat de bine si de greu, de popa. Emisiunea nu este o sursa de venit pentru mine, ea este primul meu copil. De aceea, la masa credala, la Prima, Serban Huidu e inscris cu sute de mii de lei. Adica eu am platit bani pe care emisiunea asta i-a generat acum ani de zile si care au ajuns la mine, i-am platit, doar ca s-o mentin. Ca speranta aia o fi ea cel mai mare rau, cum spun nihilistii… Poate ca nu e totusi asa. Din pacate, spun asta cu un regret foarte mare, nimeni nu mai acorda credit comediei ca pe vremuri. Sunt niste reguli pe care nici noi, nici ceilalti nu le-am respectat. Au fost cam amatoriste multe momente. Ok, acum cincisprezece ani era bucuria. Da, dar acum nu mai e, trebuie sa mai ai ceva pe langa bucuria asta. Si, din pacate, ani de zile, genul asta a ajuns sa se autodistruga, desi poporul roman face haz de necaz si este destul de vesel fata de alte popoare triste. Faptul ca ani de zile productii mari legate de umor au facut greseli fundamentale in ceea ce priveste productia de umor in televiziune s-a reflectat in apetitul oamenilor pentru umor.
Marea Dragoste – Tango: In editia luna octombrie am sustinut o cauza nobila pentru femei, lupta impotriva cancerului la san. Crezi ca merita sa iesi in strada pentru o cauza in care crezi? Merita sa te iei la tranta cu inertiile, cu sistemul care merge intr-o directie?
SERBAN HUIDU: Merita! Stii ca exista o piesa a lui Bob Dylan, tradusa in romaneste de Colibri, care spune asa: „De cate ori omul vede un rau si tace intorcand capul sau?”. Deci raului, ca sa existe, nu-i trebuie altceva decat o non-reactie a celui care crede in bine. Iar daca sunt oameni care fac lucrul asta de la inceput, cand sunt doar doi, trei nebuni, intr-un final ajunge ca opinia lor sa schimbe lumea sau prejudecatile. Asa a fost cu parada gay… Asa e si acum, legat de unirea Romaniei cu Moldova, la Chisinau, ai vazut? A inceput cu trei insi, acum sunt doua mii. Eu cred ca in zece ani o sa fie indeajuns de multi ca sa ne putem uni. Niciodata povestea asta cu non implicarea nu e ok. Intotdeauna conflictul epic a fost intre bine si rau. Dar non-actiunea, a trece pe langa viata, nu aduce nimic bun. Oamenii sunt lasi, dar nu e bine sa fii las in viata asta. Si mai e ceva. Non-actiunea in momentele foarte importante este mai greu de suportat decat actiunea. Daca tu n-ai facut ceva atunci cand trebuia, s-ar putea sa iti aduca probleme mari legate de tine si impacarea cu tine. Un exemplu, ca tot vorbim acum de refugiati, este acea poza care a luat premiul Pulitzer in 1994, cu foametea din Sudan. Era o fetita urmarita de un vultur, care o astepta sa moara. Fotograful era din Africa de Sud. Ma rog, ei spun ca era aproape de tabara de ajutoare si ca el ar fi gonit pasarea. Dar fotograful acela, dupa trei luni, s-a sinucis.
