Atât de firesc, atât de senin, atât de frumos creează un întreg, încât Olivia Steer și Andi Moisescu sunt, pentru toți cei care îi cunosc, dovada că mai există iubiri în a căror eternitate putem crede cu tărie. Părinți a doi băieți frumoși și crescuți întru dragoste, profesioniști exemplari ai jurnalismului, promotori ai vieții și hranei sănătoase pentru trup și suflet, Andi și Olivia ne-au dăruit, dezvăluindu-ni-se în vorbe și imagini, o bucată din frumusețea și seninătatea existenței lor.
Fotografii de Paul Buciuta; Stilistă: Rodica Pucă; Hair style: Cristina Grama, salon Fason; Make-up artist: Olga Rîjnița, salon Fason by Cristina Grama
Andi Moisescu: Satisfacţiile profesionale pot veni de la serviciu, dar împlinirea vine numai de-acasă, din familie
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Apropourile lui ne fac să zîmbim și să reflectăm de atâția ani, iar felul în care jurizează Românii au talent ne readuce în viață măsurile dreptății, ale frumuseții și adevărului. Andi Moisescu este, însă, dincolo și mai presus de realizările profesionale, un bărbat absolut admirabil, un tată și un soț exemplar, un om de onoare. Lângă soția sa, Olivia Steer, a adoptat stilul de viață curat și sănătos, care exclude și toxinele pentru trup, și pe cele pentru suflet.
Alice Năstase Buciuta: Ai declarat pentru svr ceva ce mi-a atras foarte tare atenția. Vorbeați despre stilul de viață sănătos și tu ai spus „Dacă n-aş fi ales acest stil de viaţă, n-aş fi realizat nici jumătate din ceea ce-am reuşit până acum.” Cum să facem și noi, cei care te admirăm, să trăim și să muncim cât tine?
Andi Moisescu: E doar un mic secret la mijloc. În aceleaşi limite ale normalităţii, încep cu sănătatea. Înainte să m-arunc în circuit, am grijă cu ce mă-ncarc. Cum ştiu că sunt om şi mai cedez din când în când tentaţiilor, ca să-mi simplific viaţa, încep cu ce-i sănătos şi dacă mai e cazul, dacă într-adevăr mai încape, îmi dau voie să mai şi greşesc. Dar, de cele mai multe ori, nu mai e cazul. Trucul e bun şi funcţionează. Şi eu sunt împăcat cu mine, şi cererea de energie cu oferta deja existenta.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Merită să investești atâta atenție în job, în profesie, în carieră? Suntem o țară de oameni care muncesc și neglijează bucuriile simple de acasă. Tu cum reușești să fii bun și într-o parte și în cealaltă a ecranului?
Andi Moisescu: Eu mă feresc de generalizări şi cu atât mai puţin mă raportez la ele. Eu cred că merită să investeşti în tot ceea ce crezi şi faci cu pasiune. Mie experienţa de până acum nu mi-a adus decât satisfacţii. Cât priveşte lucrurile de acasă, n-am nici cel mai mic dubiu. Satisfacţiile profesionale pot veni de la serviciu, dar împlinirea vine numai de-acasă, din familie. Familia mă echilibrează, familia mă face să mă simt împlinit şi, nu în ultimul rând, tot familia este cea care-mi reîncarcă bateriile. Iar eu, ca să închid ideea, nu încerc să fiu bun, nici la serviciu, nici acasă. Încerc să fiu mai bun.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Care sunt lucrurile esențiale pe care le-ai învățat acasă, când erai mic, de la părinții tăi?
Andi Moisescu: Cam tot ceea ce fac astăzi şi ţin să accentuez acest detaliu, “fac astăzi” nu “spun astăzi”, are legătură cu tot ceea ce-am învăţat acasă în copilărie. Şi ceva îmi spune că şi eu la rândul meu am învăţat mai mult din ce-am văzut şi mai puţin din ce mi s-a spus că trebuie.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Ai fost un copil cuminte, ascultător, premiant?
Andi Moisescu: Am fost un copil normal. Dacă am fost cuminte şi ascultător, asta numai maică-mea sau bunicii care m-au crescut o pot spune. Premiant am fost, asta recunosc, dar numai în primii ani de şcoală. Când au început să apară materiile mai “partid aşa” am pierdut coroniţele. Le-am lăsat altora şansa să se remarce în clasamentul pe unitate.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Dar părinții lui Andi Moisescu cum erau?
Andi Moisescu: Părinţii îi vedeam mai rar în copilărie, căci ei munceau din greu în Bucureşti, iar eu îmi trăiam copilăria din plin, la bunici, în Mangalia. Acolo am făcut şi grădiniţa şi tot acolo am adunat cei șapte ani de-acasă. Probabil unii dintre cei mai frumoşi. Pe litoral fiind, viaţa mea aducea mai mult cu o vacanţă de vară, la mare. Dacă mă invidiază cineva acum, înţeleg.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Ce alte lucruri însemnate ai învățat apoi crescând, învățând, citind, iubind?
Andi Moisescu: Crescând, citind şi iubind învăţ şi astăzi. Încă învăţ. Cu cât citesc şi iubesc mai mult, cu atât descopăr că am mai mult de învăţat. Asta m-ajută să nu mă plictisesc nicio secundă, căci mi se pare c-am atâtea lucruri de făcut, încât nu-mi ajung zece vieţi.
Nu ştiu dacă Olivii mai sunt la fel ca a mea în lume, dar mă bucur c-am găsit-o eu pe cea mai potrivită.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Cum și de ce ai rezistat ispitei – care îi ademenește pe foarte mulți bărbați – de a trăi și iubi la întâmplare, de a fi înainte de toate vedetă și abia apoi om?
Andi Moisescu: Să spunem c-am ars toate etapele la vremea lor şi că în timp am înţeles ce merită cu adevărat. Aş vrea însă să adaug că nu fac niciun efort în sensul ăsta. Încă o dată. Nu e nimic spectaculos în ceea ce fac, e absolut normal. Ca mine mai sunt mulţi. Singura diferenţa dintre mine şi ceilalţi e că, poate, ei nu sunt atât de vizibili ca mine. Mă rog, nu ştiu dacă Olivii mai sunt la fel ca a mea în lume, dar mă bucur c-am găsit-o eu pe cea mai potrivită.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Când ai spus Da Oliviei, și când ea ți-a spus Da, știai deja că există Da-uri pentru toată viața – sau continui să descoperi asta, zi de zi?
Andi Moisescu: Când Olivia m-a ales pe mine şi mi-a spus Da, eram perfect conştient că există Da-uri pentru toată viaţa. Eu nu pun niciodată întrebări fără să fiu conştient de posibilă semnificaţie a răspunsurilor. Formaţia mea matematică m-a ajutat să-mi contruiesc viaţa sub formă de scheme logice şi nu la întâmplare.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Ce e greu și ce e minunat atunci când construiești și păstrezi un cuplu atât de frumos ca al vostru?
Andi Moisescu: Nimic nu mi se pare greu atunci când rezultatul e unul minunat. De altfel, înclin să cred că toate lucrurile minunate presupun eforturi. Mi-e greu să-mi închipui lucruri minunate şi de durată făcute aşa, pocnind din degete, cum se spune.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Ce s-a schimbat în tine după ce ai devenit tată? Cum s-a împărțit viața înainte și după apariția copiilor?
Andi Moisescu: Schimbarea esenţială e că nu-mi mai aparţin. Aparţin copiilor mei. Am devenit ultima prioritate şi mă simt minunat în postura asta, ştiind că ei sunt de fapt miza mea şi tot prin ei o să mă împlinesc.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Sunt diferiți între ei băieții tăi? Experiența ta de tată, de la un copil la altul, este complet nouă sau cumva repetitivă?
A.M.: Copiii sunt diferiţi, fireşte, dar experienţa de tată este aceeaşi. După experienţa căpătată alături de David, singurele lucruri noi pe care le-am descoperit ţin de existenţa a doi copii, în loc de unul singur. Experienţa pe care o recomand cu căldură tuturor părinţilor care au doar un singur copil. Poate doar bucuria de a avea 3 sau mai mulţi copii să fie mai mare.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Dar Olivia este aceeași ca fată pe care ai cunoscut-o acum 10 ani sau a crescut și s-a schimbat lângă tine?
Andi Moisescu: Eu cred că amândoi am crescut şi ne-am schimbat. Când ai copii şi îţi asumi cu responsabilitate acest nou statut, n-ai cum să nu te schimbi. Dar, încă o dată, până şi asta e ceva firesc, normal. Se cheamă simplu, evoluţie.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Ce a adus în plus experienței tale de om de televiziune Românii au talent? Ce înveți acolo să faci și să nu faci?
Andi Moisescu: Nu ştiu ce învăţ, dar ştiu ce descopăr. România în toată splendoarea şi adevărul ei. Cu bune şi rele, cu buni şi nebuni. Iar ăsta e unul din marile câştiguri care justifică efortul pe care-l fac şi pe care sper că telespectatorii nu-l observă. În fond ei n-ar trebui să se prindă că noi filmăm într-o zi şi 14 ore, efectiv, de exemplu.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Acum, după atâtea ediții – și după atâta muncă în țara noastră – la ce ți se pare că au românii talent cu adevărat?
