Cine are carte are parte?!! O poveste tristă cu copii geniali

Înainte de a-i naște, părinții nu le mai făgăduiesc pruncilor tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, ca în basme, dar îi ademenesc în lumea noastră promițându-le că, dacă vor fi buni, deștepți, inventivi, curajoși, lumea își va așterne marile șanse, ca un covor, la picioarele lor. “Cine are carte are parte” le povestesc, de când sunt mici, înghiontindu-i să fie buni în școală, să citească, să învețe limbi străine, să ia note mari, să-și asume răspunderi, să meargă la olimpiadă, să știe să gândească singuri, să iasă din tiparele lumii și s-o redeseneze după chipul și după frumusețea lor. Și copiii îi cred, pentru că n-au în nimeni și pentru nimeni altcineva mai multă încredere, mai multă iubire, mai multă nădejde. Numai că, încet-încet, și părinții, și viața încep să-și încalce sau să-și retragă promisiunile, una câte una. Povestea cu “Cine are carte are parte” se termină, la noi în țară, mereu, cu “Și-am încălecat pe-o căpșună și v-am spus o mare și gogonată minciună”.

Reportaj de Alice Năstase Buciuta și Ilona Năstase

Fotografii de Paul Buciuta

Odyssey of the Mind, așa-numita Olimpiadă a Minții

Trei echipe de copii bucureșteni talentați, deștepți, creativi au ocupat primele trei locuri la faza națională a concursul Odyssey of the Mind, așa-numita Olimpiadă a Minții. Este un program care adună cei mai bine pregătiți, mai spontani și mai creativi tineri din întreaga lume, invitându-i la o competiție captivantă, în care cunoștințele teoretice sunt aplicate în practică, în care sunt premiate creativitatea, pregătirea anterioară, dar și spontaneitatea, umorul, talentul actoricesc și, desigur, stăpânirea la perfecție a limbii engleză, pentru că în toată lumea concursul se desfășoară în limba în care a fost înființat.

În anul 1978, doi profesori americani de la Glassboro State College, devenit între timp Rowan University din Glassboro New Jersey, au pus bazele acestei competiții originale, devenite extrem de populare în prezent în țări precum Argentina, Australia, Belarus, Canada, China, Cehia, Coreea de Sud, Elveția, Germania, Grecia, Hong Kong, Ungaria, Japonia, Kazahstan, Lituania, Marea Britanie, Mexic, Moldova, Polonia, Rusia, Slovacia, Singapore. Au participat și echipe din România în ultimii ani, iar în 2012, în Slovacia, și în 2014, în Rusia, echipa țării noastre a câștigat faza continentală a concursului Odyssey of the Mind, însă în niciunul dintre ani copiii nu au putut merge la etapa internațională, care se desfășoară întotdeauna în (prea) îndepărtata Americă. Părinții n-au putut să-și asume o cheltuială atât de mare.

Alte state investesc mii și mii de euro în pregătirea elevilor care participă la Odiseea Minții. Însă în România, nici Ministerul Educației, nici societatea civilă n-au timp, n-au bani, n-au loc pentru a sprijini performanța.

Anul acesta, echipele ocupante ale locurilor doi și trei în competiția românească au reușit, prin câte-un părinte mai înstărit, prin câte-un sponsor, prin câte un noroc, prin câte-un efort supraomenesc să găsească bani pentru a putea merge la Gdansk. Cei care sunt pe punctul de a renunța, din lipsă de fonduri, sunt chiar cei mai buni dintre ei, ocupanții locului întâi.

Sunt șapte tineri, într-o echipă care se numește, cu tâlc, cu umor, sau poate doar cu naivitate, Six Stars, în dorința de a sublinia că cele șase legături pe care le formează între ei, în echipă, contează mai mult decât individualitatea. Niciunul dintre copii nu provine din familie bogată, deși majoritatea părinților sunt intelectuali. În plus, doi dintre componenții echipei sunt frați, deci pentru părinții lor e încă și mai greu să suporte cheltuielile unei asemenea deplasări. Ei sunt Ionuț Alexandru/Andu Stănescu (15 ani), Valentina Popa (16 ani), Sara Rebeca Ban (16 ani), Vlad Florea (15 ani), Radu Florea (15 ani), Adelina Sima (15 ani) și Arina Dumitru (15 ani).

Andu, Rebeca, Valentina,Vlad, Adelina, Radu, Arina

Ar însemna chiar că totul a fost o pierdere de timp, o pierdere de suflet, o pierdere totală de încredere

O parte dintre ei s-au resemnat că nu vor pleca. Alții se zvârcolesc între speranță și disperare, convinși că trebuie să facă, încă, tot ce e omenește posibil, pentru a strânge banii de care au nevoie până pe 15 aprilie, după care se intră în ultima etapă a organizării marelui concurs continental Odyssey of the Mind de la Gdansk, din perioada 29 aprilie – 4 mai. Nu par neapărat triști, ci mai degrabă stânjeniți, nedumeriți sau din când în când revoltați de ideea că trebuie să ceară bani pentru a putea merge la etapa următoare a unui concurs la care ei au fost atât de buni, încât au uimit și juriul, și asistența, și până și pe ei înșiși, fiindcă nu se așteptau ca, folosind decorul lor creat fără bani, din resturi găsite pe-acasă, cu un copăcel care s-a rupt în timpul scenetei și cu doar câteva luni de pregătire, să câștige atât de clar, de frumos, de detașat.

“Concursul acesta e o poartă deschisă, o șansă pentru noi să cunoaștem alți tineri performeri de vârsta noastră, să ne exersăm creativitatea. E o șansă să practicăm limba engleză și să ne perfecționăm accentul, eu mi-aș dori enorm să mergem! În plus, am format o echipă, ne-am pregătit, am pus suflet”… spune Rebeca.

“Să fi ajuns până aici, dar să ne împiedicăm de niște chestiuni materiale, ar însemna chiar că totul a fost o pierdere de timp, o pierdere de suflet, o pierdere totală de încredere că tinerii vor fi vreodată încurajați să-și folosească creativitatea în țara asta. Concursul ăsta ne-a deschis mințile și o va mai face pentru alte mii de tineri. E o șansă să ieși din gândirea aceea «în cutie», e o competiție care… deschide cutia” intervine Andu.

Copiii se entuziasmează și se întrec între ei cu exemplele și argumentele. Ce spune un elev când e întrebat ce e roșu? Primul lucru care-i trece prin minte: O roșie, un gogoșar… “Poți, totuși, să gândești out of the box și să spui «roșu e cerul deasupra câmpului de război în care românii s-au luptat cu turcii de atâtea ori»…” ne dă Andu un exemplu. Colegii lui se entuziasmează, construiesc alte metafore, propun alte exerciții de exprimare creativă … Radu ia ca temă de creativitate ideea de recipient și conținutul său. “Te gândești doar la o sticlă cu apă sau la o cană cu ceai? De ce nu la o inimă și la căldura iubirii din ea?”…

Am auzit de atâtea ori că nu sunt bani pentru cei buni… Nu suntem noi primii, am auzit și la competiții sportive, și muzicale…

Îi tragem de mânecă readucându-i la discuția noastră, iar ei renunță la zâmbete. Vlad ne mărturisește: “La început chiar îmi doream foarte mult să mergem, dar pe măsură ce mi-am dat seama că e posibil să nu reușim, până la urmă, am acceptat realitatea, ce altceva să fac? Oricum, pentru noi doi e și mai greu”. Iar fratele lui îmi explică mai departe: “Noi suntem o echipă, oricum, n-am pleca decât împreună, dar la ceilalți sunt doi părinți la un copil, la noi sunt doi părinți la doi copii, și nu doar un bilet de avion, ci două, și nu un loc de cazare…”. Și Adelina e aproape resemnată. “Am auzit de atâtea ori că nu sunt bani pentru cei buni… Nu suntem noi primii, am auzit și la competiții sportive, și muzicale. Aproape m-am obișnuit. Aproape…”

Mai însuflețită de visare, Valentina ne vorbește despre cât de mult își dorește să studieze în străinătate, despre cât de curioasă este și de dornică să deslușească un alt sistem de învățământ, alte forme de educație, alte șanse de devenire. Să întâlnească alți elevi din alte țări. De fapt, toți recunosc că tânjesc să cunoască și alte sisteme de învățământ, își doresc să primească mai multe cunoștințe practice, vor să plece, musai, la facultate în Occident, că acolo sunt școlile de care le e dor. Însă Arina intervine cumva mai abrupt, mărturisind că, mai ales după ce a înțeles cum stau lucrurile aici, nu exclude deloc ideea de a pleca la studii și de a rămâne acolo de tot. “Motivul ar fi, în primul rând, financiar. În școală sunt mai multe burse, iar apoi joburile sunt mai bine plătite. Banii contează, nu?”, întreabă ea retoric, așteptând, poate, să fie contrazisă.

Dar nu avem curajul să o contrazicem, mai ales că despre bani – de fapt, despre lipsa lor – e vorba în întâlnirea noastră. “Și locurile de muncă sunt în afară mai multe, mai bune. Nu vreau să-mi iau de la o facultate de aici o diplomă de șomer, cum se spune…”, adaugă Rebeca, zâmbind, convinsă că și-ar găsi mai ușor un serviciu oriunde, după ce a studiat în Vest.

Fericirea înseamnă să faci ceea ce-ți place. Dacă nu reușim să mergem în Polonia, statul ne ia cu totul această fericire

Deși sunt, cu toții, olimpici, premianți, elevi excepționali, recunosc, pe rând și laolată, că îi apasă prea multa teorie din școală. Că suferă de monotonie. Și că un asemenea concurs le-a adus, mai presus de premiu, bucuria de a descoperi că se poate și altfel. Îi întrebăm ce-ar schimba, după ce au învățat atât de multe lucruri neconvenționale, în sistemul de predare din școli, și iarăși stârnim un vârtej de entuziasm. Ar face ore în parc. Ar vorbi la matematică și în engleză. Ar lucra pe echipe. Ar schimba pentru o zi colegii cu cei din clasa alăturată, ca să lucreze cu oameni noi. Ar învăța să cânte la instrumente muzicale. Ar vorbi în versuri. Ar explica în exerciții practice ce sunt vectorii și funcțiile. Și ar organiza concursul Odyssey of the Mind în toate orașele din țară, asigurându-se că echipele câștigătoare ar avea fonduri ca să plece la etapele următoare. Chicotesc. Se bucură ca și cum ar fi făcut asta deja…

Îndrăznim să-i întrebăm și despre dragoste, iar ei amuțesc pentru câteva clipe, deși nu sunt genul care să nu-și găsească răspunsurile. Ce planuri de familie, de iubire, de fericire personală își fac?

“Oamenii caută să fie bine financiar, asta înseamnă fericire pentru cei mai mulți” spune Arina. Andu, în schimb, ar vrea să schimbe întreaga lume, asta i-ar aduce fericirea. Începând cu țara noastră, pe care s-o scape de eticheta de țară amărâtă, coruptă, în care oamenii ascultă manele. Și-n care copiii n-au bani să plece la concursuri, completează unul dintre ei – și iarăși ei râd, iar noi parcă avem ochii în lacrimi…

“Fericirea înseamnă să faci ceea ce-ți place. Noi suntem fericiți în echipa asta, participăm cu drag, învățăm și exersăm împreună. Dacă nu reușim să mergem în Polonia, statul ne ia cu totul această fericire”, completează Rebeca.

“Noi avem planuri să plecăm la studii în străinătate. Dacă ne-am îndrăgosti, o poveste de dragoste s-ar preschimba pentru oricine într-un punct vulnerabil, fiindcă e greu de imaginat că am găsi pe cineva care să plece cu noi la aceeași facultate, în aceeași țară, în același loc. Ar fi prea greu…” își face Valentina curaj pentru o mărturisire care probabil că ne doare mai mult pe noi decât pe ea, copila care nici n-o înțelege cu adevărat.

Într-o țară în care tinerii nu-și pot face planuri pe termen lung, atârnând de plecări către școli mai bune și state străine mai generoase, nici iubirea nu mai are aceleași drepturi. Adolescența nu se mai așază, firesc, sub semnul primelor iubiri, ci sub acela, amar, al primelor renunțări.

Dreptul la speranță

Poate că nu le putem reda adolescenților din țara noastră dreptul de-a se îndrăgosti atunci când primăvara își cântă chemările. Dar pe cel de a își urma un vis, de-a mai câștiga încă o etapă a unui concurs la care nu mulți copii ar putea ajunge atât de departe, de a-și mai da o șansă să creadă în fericire, li-l putem dărui, și poate că n-ar fi chiar atât de complicat.

Cei care îi pot ajuta pe Rebeca, Arina, Radu, Valentina, Vlad, Adelina, Andu, cei șapte tineri excepționali, să meargă la etapa europeană a concursului Odyssey of the Mind 2016, pot să facă donații în contul de PayPal făcut pe adresa de email anca.florea@hotmail.com, iar numărul de telefon al Ancăi Florea (mama lui Radu şi a lui Vlad) este 0745173977. De asemenea, donaţiile pot fi făcute şi în contul Fundaţiei Physis 3, cu sediul în Bucureşti, str. Intrarea Licurici, nr. 1, bl. 2, ap. 3, sector 3, cod de înregistrare fiscal 12402079 , cont bancar nr. 2511. A01.0.4416592.0082.ROL.1, IBAN RO.93.RNCB.0082044165920001, deschis la Banca Comercială Română, sucursala Unirea, pe numele Tănase Michaela-Christina, având funcţia de preşedinte.
Un lucru demn de menţionat ar fi faptul că sponsorizarea, ce se face în baza prevederilor Legii nr. 32/1994, poate reduce, după cum prevede Art. 8, baza impozabilă cu suma sponsorizării, în limitele prevăzute de lege. Pentru mai multe detalii sau nelămuriri legate de potenţialul parteneriat puteţi consulta persoanele de contact: coordonatori de proiect Andrei Țuțueanu 0723655804 sau Cristina Ciurea 0747153333.

Ionuţ Alexandru Stănescu (15 ani) este elev în clasa a IX-a în Colegiul Naţional Mihai Eminescu. Andu, aşa cum preferă să i se spună, s-a remarcat încă de la grădiniță, când, sub îndrumarea lui Paul Polodor, a participat la mai multe concursuri de creativitate și arte plastice și a apărut într-o carte de-a sa la vârsta de doar patru ani. A participat în școală la numeroase concursuri şi olimpiade: în clasa a VII-a, la Olimpiada de Biologie, unde a ajuns până la faza pe municipiu; în clasa a VIII-a a participat la Olimpiada de Lingvistică şi a ajuns până în faza municipală, iar anul acesta, în clasa a IX-a, a ajuns, momentan, la faza pe municipiu la olimpiadele de Biologie şi TIC. A fost şef de promoţie în gimnaziu, iar în prezent face şi voluntariat la PROEDUS, unde este în elita celor 100 de voluntari cei mai buni şi dedicaţi.

Andu

Valentina Popa (16 ani) este elevă în clasa a IX-a în Colegiul Naţional Gheorghe Şincai. Valentina a participat de-a lungul anilor la diverse concursuri şi olimpiade unde a reuşit să obţină premii demne de laudă. În clasa a V-a, a VI-a şi a VII-a a participat la Olimpiada de Educaţie Tehnologică, și a obținut premii sau mențiuni în fiecare an, apoi a devenit olimpică la Latină și a participat şi la Olimpiada de Geografie. Împreună cu corul fostei şcoli a luat parte la diverse concursuri de muzică unde a obţinut locurile 1 şi 2. În gimnaziu a fost şefă de promoţie, iar în prezent, în timpul liber, face voluntariat la PROEDUS.

Valentina

Rebeca Sara Ban (16 ani) este elevă în clasa a IX-a în Colegiul Naţional Ion Luca Caragiale. Rebeca nu doar că este o tânără de o inteligență remarcabilă, dar are înclinaţii şi către activitățile sportive, una dintre pasiunile ei cele mai mari fiind înotul. De-a lungul gimnaziului a participat la diferite concursuri şi olimpiade. În 2014 a obținut o mențiune la faza națională a Olimpiadei de Educaţie Tehnologică. Tot în 2014 a participat şi la Olimpiada de Biologie, unde a ajuns până la faza pe sector. În 2015, în clasa a VIII-a, a participat din nou la Olimpiada de Educaţie Tehnologică și a ajuns la faza pe ţară.

Rebeca

Radu Florea (15 ani) este elev în clasa a IX-a în Colegiul Naţional Mihai Viteazul. Radu a fost în repetate rânduri olimpic la chimie. În clasa a VII-a şi a VIII-a a ajuns la faza naţională a Olimpiadei de Chimie, şi se află în lotul pentru faza pe ţară şi anul acesta. În clasa a VII-a ajuns până la faza pe municipiu la Olimpiada de Fizică şi a câştigat premiul al doilea la faza naţională a concursului “Noi şi Chimia”. A terminat ciclul gimnazial ca şef de promoţie cu media 10 şi este, de asemenea, voluntar la PROEDUS.

Radu

Adelina Sima (15 ani) este elevă în clasa a IX-a în Liceul Teoretic Mihail Sadoveanu. Adelina este pasionată de arte plastice – îi place să picteze, să deseneze, să modeleze, iar prin prisma talentului său a câştigat numeroase concursuri de arte plastice. Face voluntariat la PROEDUS şi, de asemenea, participă la multe cursuri de limbi străine, iar în momentul de faţă poate să vorbească la nivel mediu sau avansat engleza, spaniola şi chineza.

Adelina

Arina Dumitru (15 ani) este elevă în clasa a IX-a în Liceul Teoretic Alexandru Vlahuţă. Arina face şi ea voluntariat la PROEDUS şi, în ultimii ani, a luat parte la mai multe concursuri de informatică la care a reuşit să obţină locurile 1 şi 2. În clasele a VII-a şi a VIII-a a participat la Olimpiada de Engleză, unde în ambii ani a ajuns până la faza municipală.

Arina

Vlad Florea (15 ani) este elev în clasa a IX-a în Colegiul Naţional Mihai Viteazul. Vlad şi-a dovedit încă din clasa a IV-a abilităţile matematice obținând un premiu la Olimpiada de Matematică în faza municipală. În clasele a VI-a şi a VII-a a continuat să participe la olimpiade de matematică şi fizică, ajungând până în faza pe municipiu. În clasa a VII-a a câştigat premiul al treilea la faza pe municipiu a concursului de chimie “Lazăr Edeleanu”, a obţinut menţiune specială la faza pe municipiu a Olimpiadei de Chimie şi premiul al doilea la concursul “Noi şi Chimia”, faza pe ţară. În clasa a VIII-a a participat la Olimpiada de Latină, faza pe municipiu. La fel ca şi Radu, fratele său geamăn, Vlad face voluntariat la PROEDUS şi a fost şef de promoţie.

Vlad

Un reportaj realizat de Alice Năstase Buciuta și Ilona Năstase

Alice Năstase Buciuta și Ilona Năstase