Vine de departe la sărbători, să ne cânte cu glasul ei dumnezeiesc și să ne amintească de frumusețea fără seamăn a colindelor maramureșene, dar, în restul anului și-al vieții, trăiește cuibărită în brațele unei mari iubiri care a făcut-o să-și schimbe țara, casa și să-și alunge toate neliniștile. Narcisa Suciu a împlinit, pe 27 ianuarie 2016, 41 de ani, și este mai senină, mai firească și mai luminoasă ca niciodată. Nu evită nicio întrebare – cu siguranța omului dintr-o bucată, care știe cine este și nu are nimic de ascuns. După o discuție cu ea, redescoperi toată splendoarea naturaleții.
Fotografii realizate de Paul Buciuta în showroomul Domicilio, șos. Pipera nr.59
Alice Năstase Buciuta: Ce faci și cum arată viața ta în Finlanda?
Narcisa Suciu: Viața mea în Finlanda e frumoasă și liniștită. Vara aceasta ne-am mutat în Joensuu, un orăşel mai mare, și a fost o schimbare binevenită. Stăteam într-un oraş foarte mic, departe de serviciul soţului meu, care făcea o navetă de o sută de kilometri dus-întors. Mai mult decât atât, locuiam într-o casă prea mare, cu o curte enormă, şi nu mă mai ocupam de nimic altceva decât de curte şi de casă, pentru că sunt obişnuită să fie curat ca în farmacie, iar acolo nu există femeie în casă.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: De ce nu există?
NARCISA SUCIU: Pentru că nu e în mentalitatea lor. Există și acolo firme de curăţenie, dar salariul celor care lucrează acolo e la fel cu salariul tău, oamenii nu apelează pentru menaj, ci pentru altfel de situații, mutări, curățenie generală…
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Ce a mai adus bun mutarea într-un oraș mai mare?
NARCISA SUCIU: Mutarea Dariei la liceul din oraş, la o clasă de artă, de care ea este foarte pasionată. Daria face poze. Fotografia şi imaginea o interesează foarte mult și nu neapărat muzica. Îi place şi muzica, dar mai mult ca hobby, dar ea din fotografie vrea să facă o meserie. Acum este clasa a XIX-a, ca și foștii ei colegi din țară, iar după liceu vrea să meargă la Academia de Design din Helsinki, doar că eu nu am auzit pe nimeni să fi intrat la Academia aceea la optsprezece ani, pentru că nu ai timpul fizic să îţi faci un portofoliu comparativ cu al celorlalţi. Eu i-am sugerat să facă întâi Înalta Şcoală de Meserii, un fel de institut de trei ani, tot pe imagine. Acolo ar avea timp să îşi facă un portofoliu supervizată de un profesor foarte bun şi apoi poate să meargă la Academie. Dar, dacă ar fi după ea, s-ar muta de acasă cât mai repede, mai ales că, acolo, tinerii sunt încurajaţi să se mute de acasă cât mai curând, statul le dă bani pentru chirie şi pentru cheltuieli suplimentare. Dacă tânărul stă acasă, statul îi dă un ajutor de student, dar un ajutor mic, în schimb, dacă se mută de acasă, are tot sprijinul…
Ce mă interesează pe mine cel mai tare la o persoană, indiferent dacă este femeie sau bărbat, este să aibă onoare, să fie autentic. Nu suport să fiu minţită.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Ai plecat de acasă urmând o poveste de dragoste… Ce calitate a soțului tău te-a făcut să te decizi la un pas așa de însemnat și ce te ține, în continuare, acolo?
NARCISA SUCIU: Ce mă interesează pe mine cel mai tare la o persoană, indiferent dacă este femeie sau bărbat, este să aibă onoare, să fie autentic. În Bucureşti aveam foarte puţini oameni despre care puteam să spun că au onoare. Prefer un om care îmi spune adevărul oricât de dureros ar fi, pentru că, pe urmă, dacă am adevărul, ştiu ce să fac cu el. Nu suport să fiu minţită. Bărbatul meu vine dintr-o familie de militari. Tatăl lui a fost general, bunicul lui a fost comandor, dar el nu a făcut militărie, probabil din cauză că a avut destulă acasă (râde), el e antropolog. Poate pentru că a fost crescut milităreşte, dacă zice ceva, aia e, nu-mi dă niciodată nici cel mai mic motiv să mă îndoiesc de ce îmi spune. Acesta a fost un lucru foarte important pentru mine. Şi a mai fost ceva. Când ne-am întâlnit prima dată, am avut senzaţia că m-am întâlnit cu cu cineva atât de apropiat de sufletul meu, cum cred că numai mama mea a fost. N-am avut niciun stres în preajma lui, iar asta a fost un alt lucru foarte important. Îmi plăcea şi cum arăta, şi cum vorbea, cum râdea, cum îi arătau mâinile… Îmi plăcea cum mă simt în preajma lui… Sunt destule argumente pentru ceva serios.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Unde l-ai văzut prima dată?
NARCISA SUCIU: Prima dată l-am văzut în aeroport. Vorbiserăm pe internet până să vină el aici şi… m-am dus să îl aştept la aeroport.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Pe internet? Pe Facebook?
NARCISA SUCIU: Nu, povestea e altfel… Apartamentul meu e pe la Biserica Răzoare şi era aproape imposibil să mă întâlnesc cu prietena mea care stă în partea opusă a orașului, cât de des am fi vrut. Așa că am găsit o soluţie, la un moment dat, să ne întâlnim una cu cealaltă într-un spațiu virtual, în Second Life. E o platformă online, o realitate virtuală. Ne-am făcut avatare şi vorbeam acolo vreo cinci sau şase prietene, apoi ne-am mai întâlnit şi cu alţii. Ne întâlneam acolo mai des decât în realitate. Pentru că vorbeam cu microfon şi căşti, făceam exact aceleaşi lucruri pe care le-am fi făcut dacă am fi fost împreună, ne luam un ceai, o cola, povesteam, ascultam muzică, jucam solitaire sau remi, exact ce am fi făcut dacă ne-am fi întâlnit la una dintre noi acasă. La un moment dat, explorând locul acesta nesfârşit, am ajuns pe o insulă de gheaţă pe care erau doar un copac şi un pian. Era un loc pentru o trupă care nu există decât în virtual, pentru că ea e din Japonia, el e din New York şi fac muzică în virtual, au concerte în virtual, dar în realitate ei nu s-au întâlnit. Şi-au făcut acel loc ca să îşi promoveze muzica. Am ajuns acolo şi muzica lor avea ceva foarte straniu şi îmi plăcea. Dacă făceam ceva prin casă, lăsam să meargă muzica asta tare în boxe. În insula asta stranie el m-a abordat. Avea toate însemnele unui vampir. Nu mai ştiu ce a zis la început, dar știu că eu am fost categorică, i-am zis: Eu sunt chiar din Transilvania, deci chestia asta cu vampirii… uit-o! Nu îi venea să creadă că sunt din Transilvania. I-am zis uite, dacă vrei, îţi arăt România virtuală, pentru că avem în virtual Muzeul de Istorie, Muzeul de Artă. L-am dus să vadă muzeele. Pe urmă el a vrut să vorbim mai multe, dar i-am spus că nu prea am timp de aşa ceva. Tocmai ce îmi cumpărasem casa în Bucureşti, îmi cumpărasem maşină nouă, chiar nu mai aveam nevoie de nimic și nu mă interesa în niciun caz o relaţie la distanţă. Mi-a cerut, totuși, adresa de messenger ca să mă poată contacta, iar eu i-am dat-o, dar n-am vrut să îi spun cu ce mă ocup. I-am spus că am o fată şi mă ocup de ea. Bineînţeles că m-a căutat după adresa de messenger, cine sunt şi ce fac, iar pe mine curiozitatea asta m-a deranjat foarte tare și i-am reproșat.
Avea toate însemnele unui vampir. Nu mai ştiu ce a zis la început, dar știu că am fost categorică, i-am zis: Eu sunt chiar din Transilvania, deci chestia asta cu vampirii… uit-o!
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Probabil te-ai gândit chiar să încetezi orice legătură…
NARCISA SUCIU: Da, însă exact în momentul în care noi ne certam pe messenger, iar eu eram hotărâtă să închid, m-a sunat prietena mea, Ioana, cântăreaţă de jazz, care mi-a spus că se duce la un festival de jazz în Finlanda (râde). Între timp, el mă întreba de ce nu mai răspund, iar când i-am spus că tocmai mă sunase prietena mea să-mi spună că merge în Finlanda, el a găsit o soluție:. Foarte bine, uite, spune-i să vină să se întâlnească cu mine, să vadă că nu sunt vreun nebun. Ok, i-am zis. S-a dus el la întâlnire în orașul în care era ea – mi-a spus că e aproape, dar, de fapt, nu era chiar așa aproape – și deși eu m-am temut, la un moment dat, foarte tare și m-am gândit să n-o las să meargă la întâlnire – mă gândeam: „Doamne, sunt absolut nebună, femeia asta are totuşi doi copii. Dacă e vreun psihopat?” – ea m-a sunat după întâlnire și mi-a spus că e un băiat foarte fin, elegant și educat și, desigur, absolut normal (râde), încât ar fi mare păcat să ratez întâlnirea cu el… Așa am hotărât să-i spun să vină în țară, i-am promis că-l duc să vadă castelul Bran și l-am așteptat la aeroport… M-am dus la aeroport foarte stresată, dar m-am relaxat total în secunda în care l-am văzut. Apoi m-am dus eu în vizită, am fost și cu Daria – am făcut exact ce îmi venea să fac, fără să mă stresez că poate să spună că am vreo fiţă sau că sunt nebună, nu m-a interesat. Înainte de prima vizită îi spusesem că dacă, cumva, nu e curat așa cum vreau eu în casa lui, fiindcă ți-am spus că am obsesia asta, să nu se supere, dar eu o să mă duc să stau la hotel… Dar a fost totul bine, mi-au plăcut foarte tare casa și curtea, apoi i-am cunoscut părinții și mi-au plăcut mult și ei, am cunoscut-o și pe sora lui… N-a fost chiar niciun obstacol.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Daria cum a reacționat?
NARCISA SUCIU: Fiicei mele i-a plăcut foarte tare acolo de la prima vizită. În primul rând i-a plăcut faptul că nu mă cunoştea nimeni şi îmi zicea: vezi, aici poţi să fii doar mama mea. Am mers să vadă Daria cum e și şcoala – sistemul de învățământ e altul și, bineânțeles că e mai bun, deci și acesta a fost un punct în plus.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Ar fi fost și varianta să vină el aici?
NARCISA SUCIU: El mi-a zis că poate să se mute în Bucureşti, dacă vreau. Dar m-am gândit cam cât de tare ar trebui să îl urăsc eu să îl iau de acolo ca să îl aduc în nebunia de la noi. Venim noi din alte zone folclorice şi nu ne putem acomoda! Pe de altă parte, cel mai important era faptul că părinţii lui trăiesc, că sunt bătrâni, iar părinţii mei nu mai trăiesc, deci pe mine nu mă ţinea atât de tare legată de ţară familia. Așa că am hotărât că o să ne mutăm noi. Întâmplarea a făcut ca, atunci când ne-am întors din vacanța în Finlanda, din tot avionul acela numai valiza Dariei să se piardă. În momentul acela a fost atât de şocată, încât de la Otopeni până la Arcul de Triumf nu a mai putut să scoată niciun cuvânt. M-a speriat! Erau acolo toate hăinuțele ei frumoase pe care și le luase, tot ce își dorise și își alesese cu grijă. I-am promis că îi iau totul încă o dată, obiect cu obiect, dar ea a avut un fel de șoc. A venit valiza a doua zi, dar ea era atât de dezamăgită, încât deja îmi spunea foarte des că vrea neapărat să ne mutăm acolo. Am zis să mai facem o încercare, să le duc pe prietenele mele, a căror părere contează, cu mine, ca să îl vadă mai multe zile, în casă, pe drum, în situaţii stresante… Era totuşi un pas mare, nu voiam să nu analizez fiecare variabilă în parte… Până la urmă Veikko a spus: noi suntem foarte bine, copilul tău vrea să vină, ce te reţine? Și abia atunci am spus: ok, facem o încercare să ne mutăm. În ianuarie 2010 am plecat.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Mutarea ta a presupus o detaşare de cele materiale…
NARCISA SUCIU: Eu nu sunt foarte ataşată de cele materiale. Dacă acum îmi spui că îţi place bluza de pe mine, ţi-o dau, chiar dacă e una dintre favoritele mele. Mă enervez când pierd lucruri. Se întâmplă rar. Mă interesează lucrurile care înseamnă ceva în afara valorii lor, de exemplu, cerceii cu ametist pe care îi am de la soacra mea, pe care i-am primit cadou de ziua mea. Nici nu mă duc să îmi văd casa când vin în România. Stă o fată acolo, care cântă şi ea. I-am zis doar atât, ai grijă de casă ca şi cum ar fi a ta, că vezi și tu ce greu se câștigă banii.
Mă jenez de unele lucruri pe care le-am spus acolo, dar aia eram în acel moment, la nivelul acela eram atunci. Până la urmă, nu datorez nimănui să fiu cum vrea să fiu.
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Cât de greu se câştigă banii din cântat? Se câștigă?