Mi-am promis ca voi fi frumoasa pentru totdeauna intr-o dimineata razvratita a copilariei mele. Evadasem dintre caietele cu teme si ma refugiasem sub acoperisul casei, in podul racoros, burdusit de sipete cu minuni. Si-mi amintesc si-acum uimirea, emotia, tulburarea care mi-au insotit descoperirea ca… oamenii se schimba.
De sub capacul unei cutii de lemn negru ma priveau, splendide si zambitoare, fetele bunicelor si ale stramatusilor mele, ale celor care-si petrecusera tineretea leganand in brate, o data cu sperantele lor de dragoste vesnica, pruncii fericiti care fusesera parintii mei.
Am dat dintr-o data, fara sa fiu pregatita, peste frumusetea lor profunda, ametitoare, peste tineretea lor navalnica, peste indragostirile lor asezate in priviri indreptate spre barbatii tineri care le daruisera dragoste si rost. Si m-am intristat ca eu nu i-am vazut niciodata asa. Pentru ca, intre timp, isi risipisera frumusetea prin ani, prin varste si, mai mult ca sigur, prin dezamagiri.
Imi voi apara mereu visele – mi-am promis solemn, stiind ca astfel imi voi apara si prospetimea obrazului, si stralucirea privirii.
Nu-mi voi lasa niciodata dragostea sa lancezeasca – am fagaduit cu tot curajul sufletului meu curat, stiind ca astfel nu voi lasa trecerea vremii sa ma oropseasca. Si am scris atunci, intr-o dimineata furata, cea mai insemnata pagina din istoria personala a frumusetii mele. Si a frumusetii lumii. In dimineata in care am inteles ca avem dreptul la frumusete la fiecare pas, la fiecare an, la fiecare varsta. Trebuie doar sa avem curajul sa luptam pentru ea si, cu ajutorul iubirii si al miracolelor asezate in borcanele de argint, sa invatam sa o pastram pentru totdeauna.
http://www.revistatango.ro/varstele_tineretii-1585.html
