Beatrice Rancea: Dansez pentru sufletul meu

BEATRICE RANCEA: Eu nu îmi aduc experiențele mele din afara personajului, eu trăiesc numai problema personajului în acel moment. De aceea spun că mi-a fost foarte greu să mă identific cu el, pentru că eu nu m-am regăsit într-o femeie care vânează parteneri tineri sau care este tot timpul în căutarea unui partener. Viața mea a însemnat două căsnicii, una de aproape cincisprezece ani, în care nu au existat aventuri sau momente de fisură și cea de acum, de aproape alți cincisprezece ani, cu un alt partener de viață. Ei au fost singurii. Deci nu m-am regăsit în rolul de femeie singură, disperată din cauza acestei singurătăți și din cauza vârstei care, din păcate, începe să își spună cuvântul, o femeie care în interior se consideră tânără, mult mai puternică și mai ofertantă decât cele de vârsta partenerilor pe care ea și-i dorește. Sufletește ea se raportează la o altă generație. Timpul nu decurge mereu în favoarea noastră. Chiar dacă el ne ajută să trăim experiențe, ne îmbogățește sufletește și ne creează mult mai multe posibilități de a interpreta viața spre binele nostru, aspectul fizic este în detrimentul a ceea ce trăim în interior. Aceasta este drama acestei femei. Eu nu mă simt bătrână, nu mă simt de vârsta pe care o am, nu mă raportez la generația mea, mă simt tânără. Eu am trăit finalul punându-mă în situația acestei femei, care se află într-un punct crucial al vieții ei.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Poate fi și o metaforă, ai trăit și tu respingerile tale… .

BEATRICE RANCEA: Ambele spectacole, și Bal, și Kabaret, au foarte multe conotații și foarte multe alte straturi, cu foarte multe simboluri, cu tot ce ne aduce viața și cu modul în care ne raportăm noi înăuntrul nostru la ce ni se oferă. Este ca în operele lui Shakespeare, primul este stratul pe care îl vedem ca poveste și dedesubt sunt încă vreo douăsprezece, treisprezece… De asta mi-am dorit-o pe Yvette drept coregrafă acolo unde am manageriat, pentru că are un mod extraordinar de fin și de malițios de a povesti viața, și foarte special. Chiar dacă este mai tânără decât mine, are un mod extraordinar de a se raporta la viață și de a o povesti în spectacole, este unică din acest punct de vedere.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Spuneai că te simți tânără. Te ajută și condiția fizică, te-a ajutat și înfățișarea. A-ți păstra tinerețea de ce depinde până la urmă?

BEATRICE RANCEA: Și dacă nu aș fi căsătorită, niciodată nu aș încerca să leg vreo relație cu unul dintre partenerii pe care i-am avut aseară pe scenă. Am noroc și genetic. Mama mea, la vârsta ei, trecută de optzeci de ani, arată câteodată mai bine decât mine. Și amândouă o moștenim pe bunica. Este un dat genetic, un dar de la Dumnezeu.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Nu este și un secret din interior?

BEATRICE RANCEA: Este și un secret din interior, dar care este foarte greu de păstrat, greu de întreținut zilnic. Și peste mine vin toate problemele vieții. Atunci când vin la birou încerc să-mi las problemele la ușă și să nu vin cu o stare proastă, influențată de dramatismul fiecărei zile. E ceva ce îmi educ de foarte mulți ani, nu este un dat al meu. Sunt cel mai mare critic al meu în tot ceea ce fac, în relațiile cu oamenii, în lucrul meu ca regizor, ca interpret. Niciodată nu sunt mulțumită de mine și de fiecare dată când am probleme mă raportez mereu la un minus al meu. Tot timpul mă gândesc că am pățit acea problemă pentru că eu nu am știut să mă raportez la omul respectiv sau la situația respectivă.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Te ajută și soțul tău, Doru, să reziști? Este un mare avantaj într-o viață să ai un partener tonic și vesel, nu?

BEATRICE RANCEA: Da, normal, fără el nu știu cum ar fi fost cu atâtea probleme. Este extraordinar de tonic, de optimist, aduce foarte multă energie pozitivă, asta o spune toată lumea cu care intră în dialog. Este o mare șansă a mea relația cu el, chiar dacă lui îi place să stea tot timpul în umbră. Nu a vrut să intre în niciun spectacol atât timp cât am lucrat ca regizor. El tot timpul a fost omul din umbră, dar este susținătorul meu principal, sufletește, spiritual, dar și material. El este „sponsorul artiștilor” (râde).

Marea Dragoste / revistatango.ro: Până la urmă și acesta este un subiect delicat. În nici un caz nu te-ai îmbogățit și nu o să te îmbogățești niciodată din ceea ce faci. Asta este condiția artistului?

BEATRICE RANCEA: Eu aici am venit cu un salariu foarte mic raportat la ceilalți colegi ai mei care sunt manageri în țară. De când sunt la Iași, pentru că am fost preocupată de tot ce a însemnat Opera din Iași, nu am plecat de la birou ca să îmi urmăresc niște contracte în care aș fi putut să câștig niște bani din munca mea ca regizor. Iar aici nu pot să mă plătesc nici ca regizor, nici ca interpret, absolut tot ce fac este, cum s-ar spune, muncă patriotică.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Deci ai dansat weekendul acesta gratuit.

BEATRICE RANCEA: Da. Atunci când dansez, o fac pentru sufletul meu.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Așa se și vede. Cred că pentru prima dată te-am văzut ieșind la aplauze și zâmbind atât de frumos.

BEATRICE RANCEA: Nu știu cum am zâmbit, dar nu am zâmbit special pentru mine, am zâmbit pentru că mi-a făcut o reală plăcere reacția sălii pentru trupa de tineri pe care o aveam lângă mine, reacția sălii a însemnat în primul rând o recunoaștere a muncii lor.

Marea Dragoste / revistatango.ro: N-a fost greu să lucrezi cu ei, să te ia în brațe, să te atingă, să te arunce?

BEATRICE RANCEA: Ba da. Acum suntem în raporturi de scenă foarte bune, dar la început a fost îngrozitor de stresant pentru ei. Când mă îndreptam spre ei, vedeam cum figura lor devenea din ce în ce mai disperată că trebuie să mă țină. La început nu mă țineau de frică să nu cad și să mă doară ceva, după care, când le spuneam să pună mâna pe mine și să mă țină ca lumea, mă țineau atât de strâns că îmi lăsau vânătăi. Le-a fost foarte greu. Este greu să dansezi cu directorul. (râde)

Marea Dragoste / revistatango.ro: Ce faceți în continuare la Opera din Iași?

BEATRICE RANCEA: În continuare vom avea stagiunea aniversară. Stagiunea 2016-2017 reprezintă șaizeci de ani de existență ai Operei din Iași. Pe 3 noiembrie aniversăm Opera prin montarea unui spectacol nou pentru opera „Tosca”, pentru că acum șaizeci de ani Opera din Iași s-a deschis cu această operă. Stagiunea o deschidem cu o producție senzațională a lui Andrei Șerban, opereta „Văduva veselă”. Lucrăm deja la ea din ianuarie. Genialul Andrei Șerban a rescris tot textul împreună cu Daniela Dima, deci este un text nou al spectacolului, o interpretare unică a celebrei operete care eu cred că va fi din nou un mare succes al lui Andrei Șerban pe o scenă din România. Mă bucur încă o dată că singura Operă în care vine să lucreze este cea din Iași.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Poți să îmi spui și de ce?

BEATRICE RANCEA: În primul rând aici i se oferă toate condițiile normale de care are nevoie un regizor. Chiar dacă posibilitățile noastre tehnice sunt mult limitate față de Operele mari în care regizează în lume, sufletul nostru încearcă să completeze lipsurile pe care le avem din punct de vedere al dotărilor scenice cu tot ce îi oferim noi ca suport. Aici simte că absolut toată lumea îl iubește, de abia îl așteptăm să vină, iar cu noi poate lucra necondiționat de un sindicat sau de niște ore obligatorii. Toată lumea își dorește atât de mult ca producțiile să iasă bine, încât, chiar dacă se depășește puțin programul de lucru, noi rămânem lângă el ca să ne terminăm ceea ce a gândit pentru ziua respectivă. Cel mai important lucru este ca producțiile să iasă bine, motiv pentru care, de la ateliere până la director, toată lumea se mobilizează ca să fie în jurul lui Andrei și să iasă spectacolul așa cum și l-a dorit. Este frustrant pentru un regizor să ajungă undeva unde să nu îl susțină direcția, să nu aibă înțelegere din partea colectivului și să nu își poată realiza spectacolul așa cum își dorește, și nu din cauza lui, ci din cauza condițiilor exterioare.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Acum vorbești și din proprie experiență, ți s-a întâmplat și ție, nu?

BEATRICE RANCEA: Da, peste tot. Nu a existat un teatru în care să intru și să nu fie probleme cu producția, cu interpreții, cu direcția. Acesta este motivul pentru care am atâta grijă față de toți invitații care vin, nu numai față de Andrei Șerban. Eu m-am lovit de aceste lucruri și sunt ultimele lucruri de care aș dori să se lovească un creator care vine sub direcția mea.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Invidia este foarte răspândită. Tu nu ai suferit niciodată de invidie în scenă?

BEATRICE RANCEA: Nu. Am interpretat-o ca un lucru negativ la mine, să nu am invidii ca artist, pentru că probabil că unii își iau energia din asta. Eu nu am putut să fiu niciodată invidioasă pe o balerină, de exemplu, căreia Dumnezeu i-a dat o conformație cu picioare lungi, care poate să danseze Lebăda albă sau să fie o Silfidă. Poți să fii supărat pe tine în momentul în care nu faci tot ce depinde de tine, cu posibilitățile tale, să ajungi unde a ajuns altul, atunci da, este o problemă care depinde de tine. Ce depinde de tine trebuie făcut până la capăt, ca tu să nu îți reproșezi nimic.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Revenind, deci vine Andrei Șerban…

BEATRICE RANCEA: Vine Andrei Șerban, avem premiera cu „Tosca” exact pe 3 noiembrie, când împlinim șaizeci de ani, după aceea ne-am dori foarte tare să montăm „Turandot”, ni l-am dori pe Alexandru Darie, un mare regizor de teatru și de operă, dar din acest moment depindem numai de bugetul pe care ni-l alocă Ministerul Culturii. Eu am fost într-un conflict deschis, declarat, cu fostul ministru al Culturii, Vlad Alexandrescu, care a tăiat incredibil de mult bugetul Operei din Iași, fără justificări obiective. Avem un buget mai mic și decât anul trecut, și decât acum doi ani, cu toate că toate hârtiile și demersurile mele în scris către Minister au fost prin a susține această stagiune eveniment pe care ne-o dorim pentru cei șaizeci de ani de Operă.

Marea Dragoste / revistatango.ro: …cu toate că toată țara știe că cele mai mari realizări au fost la Opera din Iași.

BEATRICE RANCEA: Nu este justificată atitudinea pe care a avut-o dânsul față de noi, față de mine și sperăm acum la o rectificare bugetară, pentru că altfel nu avem bani decât pentru producția lui Andrei Șerban. M-am mirat și am atenționat Ministerul că în primii doi ani de manageriat am avut bani pentru cinci, șase producții, se poate vedea, iar în ultimii doi ani de abia am avut bani pentru două producții.

Marea Dragoste / revistatango.ro: În continuare ești implicată în Opera din Iași, rămâi aici?

BEATRICE RANCEA: Asta este o altă surpriză pe care mi-a făcut-o domnul fost ministru. În lege, noul mandat managerial poate să fie oferit din partea Ministerului între trei și cinci ani. Inițial, Ministerul m-a anunțat să îmi prezint un program pe cinci ani, după care am primit un telefon prin care mi s-a spus că domnul Alexandrescu dorește doar trei ani.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Deci câți ani mai ai dreptul să rămâi aici?

BEATRICE RANCEA: Deocamdată cinci ani, să văd dacă acum când îmi susțin noul proiect managerial, care este făcut pe trei ani, așa cum am primit caietul de sarcini de la Minister, voi putea negocia să am cinci, cum prevede legea. În cinci ani mai am de adăugat multe spectacole la repertoriul Operei. Scopul meu aici este de a monta cât mai multe producții până la plecarea mea. Acesta este motivul pentru care am avut tentația să îmi dau demisia atunci când am primit bugetul, pentru că șederea mea aici nu implică să țin un repertoriu care este deja făcut, ci să aduc cât mai multe producții noi. Dacă nu am bani, pentru ce să mai rămân aici? Nu sunt acasă și îmi este și mie foarte dificil să stau aici. Nimeni nu își imaginează cât este de greu să stai cinci ani departe de casă.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Ți-ai luat și câinii?

BEATRICE RANCEA: Da, mi-am luat toți cățeii bătrâni, toți cei cincisprezece bătrânei mi i-am adus aici. Mi-am închiriat o casă în afara Iașiului, în Valea Lupului, ca să pot să stau cu ei la curte. La Bâcu, lângă București, unde stăm noi, au rămas patru cu Doru.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Și căsnicia cum rezistă la atâtea drumuri?

BEATRICE RANCEA: Am noroc cu Doru, altfel nu știu dacă exista vreun bărbat pe fața pământului căruia să îi plece soția de acasă atât timp și să stea singur. Când are liber, el stă acasă cu cei patru căței și se uită la televizor sau citește. De când e singur a devenit un bucătar senzațional. Toată casa este plină de cărți de bucate și gătește minunat acum.

Marea Dragoste / revistatango.ro: În schimb tu nu mai mănânci și nu mai gătești nimic…

BEATRICE RANCEA: Frigiderul meu este gol, am doar apă plată și când vine el aici este disperat că nu găsește absolut nimic de mâncare, asta ca să nu am tentația să mănânc. Sunt oameni care spun că de stres nu pot mânca. Eu, de stres, mănânc, de aceea m-am îngrășat foarte tare anul trecut, când am avut cel mai groaznic an al vieții mele, din toate punctele de vedere, iar singura plăcere rămăsese să mănânc. Apoi, din luna septembrie până în decembrie am slăbit optsprezece kilograme. Purtam rochii și lucruri din ce în ce mai largi pentru că nu îmi mai venea nimic din vechea garderobă. Treceam prin niște momente îngrozitoare, eram stresată că sunt grasă, mâncam, eram stresată că am mâncat, după care mă uram că dimineața nu mă încăpea nimic. A fost cumplit.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Cum ai slăbit atât de mult?

BEATRICE RANCEA: A trebuit să țin un regim foarte sever. După un Dukan în care mi-am făcut un dezechilibru metabolic, în care am slăbit, dar după aceea vertiginos am pus la loc mai mult decât am slăbit, s-a creat un șoc în organism și nu mai puteam să slăbesc cu niciun regim. Am sunat o nutriționistă care mi-a spus că am ajuns în faza în care și de la o bomboană mă pot îngrășa două kilograme.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Totuși, până la urmă, cum ai slăbit?

BEATRICE RANCEA: Am ținut un regim pe care, culmea, l-am găsit într-o revistă. Două zile numai mere, două zile lactate degresate, două zile carne fiartă sau friptă și două zile numai salată în care storci lămâie. Am ținut acest regim de trei ori la rând. Regimul este de opt zile și eu l-am ținut douăzeci și patru de zile. De atunci am un regim dietetic. O dată, de două ori pe lună mănânc de toate și ce îmi doresc, dar în rest sunt foarte atentă…

Marea Dragoste / revistatango.ro: Revenind la dans și la scenă? Când te vom vedea din nou dansând?

BEATRICE RANCEA: Probabil că din septembrie încolo, în stagiunea viitoare.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Aici la Iași?

BEATRICE RANCEA: Da, aici la Iași.