Jurnalistul Bernard Pivot, aflat la Bucuresti ca invitat la Salonul de Carte Bookfest, a declarat intr-un interviu acordat MEDIAFAX ca ii pare rau ca nu l-a putut intervieva pe Emil Cioran intr-una din emisiunile sale, fiind un autor care conteaza foarte mult si pe care il apreciaza in mod special.
Realizatorul de emisiuni culturale celebre la televiziunea franceza si editorialistul Bernard Pivot a vorbit in interviu despre ce este esential si a ramas neschimbat in meseria de jurnalist cultural pe care o practica de peste 40 de ani, dar si despre dificultatile pe care le presupune in prezent, despre intalnirea cu scriitorii si importanta cartii in societatea contemporana.
Pivot s-a exprimat si in ceea ce priveste atitudinea fata de straini in Franta, diferentiind intre ceea ce se intampla in domeniul cultural si ceea ce se intampla in economie, dar si privind evolutia limbii franceze, o alta pasiune de-o viata, pe langa literatura.
Desi vorbeste in primul rand de intalnirea cu scriitorii si provocarea unor “confidente” ale acestora ca despre cea mai frumoasa parte a meseriei lui, Bernard Pivot considera ca cel mai frumos compliment care i se poate face este ca a redat publicului gustul pentru lectura.
Redam integral interviul acordat de Bernard Pivot agentiei MEDIAFAX:
Reporter.: Care considerati ca este cea mai frumoasa parte din activitatea de jurnalism cultural?
Bernard Pivot: Pentru mine, este intalnirea creatorilor, este ceea ce am facut toata viata in presa scrisa si la televiziune – contactul cu creatorii, mai ales cu scriitorii, in cazul meu, sa ii intreb despre motivele pentru care si felul in care si-au creat opera, acest schimb, incercarea de a obtine confidente de la creatori si mai ales transmiterea catre public, pentru ca acesta sa le cunoasca opera, si insuflarea dorintei de a sti mai mult. Pentru mine, jurnalismul cultural, asa cum l-am practicat, este contactul cu scriitorii.
Rep.: Dar exista aceasta perceptie ca scriitorii sunt mai degraba retrasi si ca este dificil sa ii faci sa vorbeasca despre opera lor, sa poarte un dialog, sa se deschida catre public. Cum faceti dumneavoastra?
Bernard Pivot: Stiti, cea mai buna metoda de a intervieva un scriitor este sa ii citesti cartea, cu atentie, luand notite, fiind atent la stil, la idei, la sentimente, sa incadrezi cartea in opera, in perspectiva autorului, apoi sa ajungi in fata lui cu o cunostere nu perfecta, dar indeajuns de nuantata asupra operei acelui scriitor. Si de acolo, intrebarile vin natural, dintr-o curiozitate de genul “de ce?” si “cum?”, pe care am evocat-o mai devreme. Cred ca ce este esential in intervievarea unui scriitor este sa manifesti curiozitate, pasiune si, in acelasi timp, fiind jurnalist, sa ramai modest in fata creatorului, sa nu incerci totusi sa-i arati tu lui, sa nu fii prostit de raspunsurile sale, de tacerile sale, sa incerci mereu sa obtii cele mai bune raspunsuri posibile si, in orice caz, sa faci in asa fel incat raspunsurile sa lamureasca publicul, sa nu uiti niciodata de prezenta publicului, de faptul ca toate intrebarile si toate raspunsurile sunt pentru public si trebuie sa il faca pe acesta sa cumpere, sa citeasca opera.
Rep.: Cum a evoluat interesul publicului pentru literatura, pentru astfel de discutii pe teme culturale? Se vorbeste despre o presa din ce in ce mai vulgarizata, mai preocupata de senzational. Cum faceti sa mentineti interesul publicului?
Bernard Pivot: Eu cred ca nu s-a schimbat nimic – ramane valabila manifestarea curiozitatii, pasiunii, interesului fata de creatie. In ziua in care jurnalistul isi pierde curiozitatea, intrebarile sale devin in mod fatal mai putin interesante. Daca am inventat Facebook-ul, blogurile, Twitter-ul, nu inseamna ca motivele fundamentale pentru care un jurnalist intervieveaza un scriitor s-au schimbat. Acestea sunt mereu acelasi. Pentru ca, in ziua de azi, este foarte usor sa consulti arhive pe internet, munca jurnalistului este facilitata, dar misiunea sa fundamentala nu s-a schimbat – el trebuie sa incerce in continuare sa puna intrebari cat mai clare, cat mai percutante si cat mai semnificative, in interesul publicului.
Rep.: Dar interesul publicului nu s-a schimbat, in conditiile in care exista, pe langa aceasta accesibilitate, si o crestere a posibilitatilor de divertisment facil?
Bernard Pivot: Da, este mai greu in prezent sa retii atentia publicului fata de manifestarile culturale, si mai ales in randul tinerilor, pentru ca sunt solicitati de toate aceste forme de comunicare, de jocuri, de filmulete – de pe calculator au acum acces la posturile de televiziune, la cinema, la muzica, asa ca efectiv este mai greu in ziua de azi. O spun, cu multa modestie, astazi este mai greu sa fii jurnalist cultural, astazi este mai complicat sa faci o emisiune culturala la televiziune decat era acum 20 – 30 de ani, cand erau mai putine posturi, mai putina concurenta, mai putina presiune comerciala, presiune a audientei. In prezent, este mai greu pentru un scriitor si pentru un jurnalist specializat in literatura sa se faca auziti, in special in randul tinerilor, decat in urma cu 20 – 30 de ani.
Rep.: Cum ati argumenta ca lectura ramane in continuare ceva “cool”?
Bernard Pivot: Mai intai sa observam ceva: cand un politician, un om de stiinta, cineva aflat sub reflectorul actualitatii vrea sa spuna ceva, ce face? Scrie o carte sau face in asa fel incat sa se scrie o carte despre el, nu o scrie el insusi intotdeauna. Dar cartea ramane mesajul esential, vectorul esential prin care se difuzeaza idei sau este relatata o experienta. Cartea ramane, asa cum era acum 50 sau 100 de ani, mijlocul indispensabil prin care vom incerca sa ajungem la public. Este un punct important – in ciuda tuturor concurentilor pe care ii are in ziua de azi, cartea ramane vectorul esential de comunicare. Pe urma este ceva mai complicat, (cartea n.r.) trebuie sa ajunga in librarii, unde are multi competitori – alte carti – si apoi toate solicitarile adresate publicului – o gramada de lucruri – fictiunea, televiziunea, jocurile si acolo este nevoie de multa rabdare, de multa munca, de un efort combativ al jurnalistului sa isi impuna rubrica literara sau de cinema si mai ales trebuie sa stie sa se faca citit, ascultat. Repet, este mai complicat sa fii jurnalist cultural astazi, decat in urma cu 20, 30 sau 50 de ani.
Rep.: Abordati si tema multiculturalismului, a imigratiei in emisiunea “Double je”. Care este astazi atitudinea publicului fata de aceasta tema, a strainului care traieste in Franta, intr-un mediu politic si social mai degraba ostil, in conditiile crizei?
Bernard Pivot: In mediul cultural, multiculturalismul este foarte bine primit. In domeniul muncii, a ajuns sa fie o problema cu imigrantii. Dar in domeniul cultural, este cat se poate de acceptabil ca un regizor roman sa vina sa puna in scena o piesa la Paris, ca actori polonezi sau africani sa fie distribuiti in filme produse la Paris, niciodata nu s-au tradus atatea carti in Franta, deci cred ca exista diferente in ceea ce priveste acceptarea diferentei in domeniul cultural, fata de aceasta crispare pe care o intalnim astazi in Franta si in alte tari, din cauza crizei, fata de strainii care vor sa se stabileasca si sa munceasca in tara respectiva. Multiculturalismul este conservat in prezent in ciuda acestui refuz al strainului. Nu cred ca criza provoaca crispare in randul publicului fata de oamenii care vin sa lucreze in Franta (in domeniul cultural, n.r.), ceea ce bineinteles nu este valabil in domeniile economiei.
Rep.: In ce masura poate fi schimbata aceasta atitudine fata de straini prin cultura?
Bernard Pivot: Cultura este insusi exemplul primirii, acceptarii diferentei. Am facut o emisiune ca “Double je” tocmai pentru a le spune oamenilor, efectiv, ca nu numai noi, care ne-am nascut in spatiul culturii si limbii franceze, aducem ceva, ci si cei care vin din afara, care ne-au adoptat limba si care creeaza opere de arta. Primirea romanilor are totusi o traditie in Franta, unde acestia au avut o influenta considerabila – Tristan Tzara, care a adus curentul suprarealist in Franta, era roman. Scriitorii romani, americani, maghrebieni, dar si actorii, regizorii straini care lucreaza in Franta, care s-au stabilit in Franta, care sunt difuzati in Franta sunt numerosi. Nu trebuie uitat nici faptul ca mai multi scriitori americani nu ar fi ajuns la nivelul actual daca Franta nu i-ar fi sprijinit – Nabokov a fost foarte repede recunoscut in Franta, Hemingway la fel, Faulkner este un scriitor care datoreaza mult Frantei, pentru ca primii sai cititori importanti au fost francezi. Cred ca primirea unei culturi straine continua astazi in Franta in ciuda crizei.
Rep.: Exista cineva pe care vi l-ati fi dorit ca interlocutor, dar nu ati putut sa-l aveti invitat intr-o emisiune?
Bernard Pivot: Da, un autor roman care traia in Franta si pe care nu l-am putut avea, este vorba de Cioran, care nu voia sa apara la televizor, la radio. Imi pare foarte rau ca nu l-am putut intervieva pentru ca este un autor care conteaza foarte mult in literatura francofona si pe care il apreciez in mod special, chiar daca este de un pesimism foarte sumbru, dar mi-ar fi placut sa il am ca invitat. Mai sunt si altii…
Rep.: Ce ati fi vrut sa il intrebati?
Bernard Pivot: Nu este vorba de intrebari, mi-ar fi placut sa-l fac sa-si povesteasca viata, sa vorbeasca despre cum a invatat franceza, cum reusea sa scrie intr-o franceza perfecta, nefiind limba sa materna, cum isi scria cartile, mi-ar fi placut sa-i vad manuscrisele, cum lucra, cum isi relua textele de la un an la altul, cum le corecta. Mi-ar fi venit spontan in minte o gramada de intrebari.
Rep.: Care este atitudinea dumneavoastra fata de toate schimbarile din limba franceza, care se petrec foarte repede? Sunt benefice sau dimpotriva?
Bernard Pivot: Mi se pare normal ca o limba sa evolueze. O limba care ramane intepenita este o limba care moare. Trebuie deci (ca limba franceza, n.r.) sa se modifice, dar trebuie sa se modifice in bine. Ceea ce reprosez eu acum limbii franceze este o americanizare excesiva. Exista si o traditie in limba franceza de a introduce noi cuvinte – au fost cuvinte arabe, scandinave, persane si engleze, dar cred ca in prezent sunt interiorizate prea multe cuvinte anglo-americane, uneori in detrimentul celor franceze. Cand aceste cuvinte americane desemneaza ceva ce nu exista inainte, in special in domeniul tehnologiei – de ce nu? -, in schimb, cand iau locul cuvintelor impamantenite din franceza, nu cred ca e foarte bine. Dar, inca o data, cred ca este bine ca o limba sa evolueze, sa se simplifice si nu invers, cred ca franceza este o limba foarte complicata si nu trebuie sa se complice in plus.
Rep.: Ce faceti ca distractie, in afara lecturii?
Bernard Pivot: Lectura este oricum o forma de divertisment. Merg adesea la cinema, adica incerc sa ajung cat mai des, sunt un fan infocat al fotbalului, asa ca ma duc pe stadion sau urmaresc meciuri la televizor, si iubesc muzica, asa ca, de exemplu, vara merg la concerte si, cand pot, la opera.
Rep.: Divertisment mai neserios, deloc? Nu va uitati la seriale sau la televizor pur si simplu?
Bernard Pivot: Nu ma uit deloc la seriale, la televizor imi place sa urmaresc stirile, evenimentele sportive – mi se par formidabile atletismul, rugbiul, fotbalul, inotul, o sa ma uit mult la Jocurile Olimpice -, emisiunile culturale care ma intereseaza si reportaje despre ce se intampla in Siria, de exemplu, astfel de lucruri. Nu ma uit la seriale, la reality show-uri, nici filmele nu-mi place sa le vad la televizor, prefer sa ma duc la cinema.
Rep.: Cum vi s-a parut primirea de care ati avut parte aici si v-ati putut forma o parere despre mediul cultural romanesc?
Bernard Pivot: Este dificil de apreciat, sunt aici de mai putin de 48 de ore si evident nu intalnesc decat romani care vorbesc franceza, asa ca e o viziune oarecum falsa asupra mediului cultural, dar placuta si stimulanta. Am fost primit foarte bine, sunt incantat si constat ca ma bucur de un fel de popularitate in mediul intelectual, ceea ce ma mira mult, dar acesta este efectul televiziunii care depaseste granitele. Am facut o emisiune la Iasi acum opt ani (“Double Je spécial Iasi”, in iunie 2004, n.r.), iar oamenii sunt draguti sa-si aminteasca de ea. Si apoi aceasta curiozitate pe care o am fata de scriitori, oricare ar fi ei, vad ca este manifestata si fata de mine, ceea ce ma flateaza.
Rep.: Care este cel mai frumos compliment pe care l-ati primit din partea unui interlocutor?
Bernard Pivot: Cel mai frumos compliment pe care mi-l fac francezii sau alti oameni este cand imi spun: “Mi-ati redat gustul pentru lectura, mi-ati insuflat dorinta de a citi carti si aceasta nu m-a mai lasat, continuu sa fiu un cititor pasionat”. E cel mai frumos compliment care mi se poate face.
Rep.: Dar de la un scriitor invitat intr-o emisiune?
Bernard Pivot: Pentru mine nu asta conteaza atat de mult, conteaza publicul care citeste. Aceste emisiuni sunt facute pentru a incuraja publicul sa citeasca, nu numai pentru a da cuvantul unui scriitor, pentru a spune oamenilor: cititi, reluati lectura.
Bernard Pivot, nascut pe 5 mai 1935, la Lyon, este jurnalist si moderator al unor emisiuni culturale din Franta, precum si membru al Academiei Goncourt, care acorda prestigiosul premiu literar francez omonim.
Dupa un stagiu la publicatia Le progrès din Lyon, s-a alaturat echipei Figaro littéraire in 1958. In 1970, prezenta un program de radio umoristic, in care erau adesea abordate chestiuni politice, emisiunea nefiind apreciata de presedintele francez din acea vreme, Georges Pompidou. Un an mai tarziu, la inchiderea publicatiei Figaro littéraire, Pivot a inceput sa scrie pentru cotidianul Le Figaro, de unde a plecat in 1974, creand o noua publicatie, revista Lire, un an mai tarziu.
In televiziune, a realizat emisiuni culturale ca “Apostrophes” (1975 – 1986), “Bouillon de culture” (1991 – 2001) si “Double je” (2002 – 2005). In 1985, alaturi de lingvistul Micheline Sommant, a infiintat concursul anual Campionatele de ortografie.
Pe 10 aprilie 2008, Bernard Pivot a devenit membru onorific al Ordinului Canadei.
La cea de-a saptea editie a Salonului de carte Bookfest – care a debutat miercuri si se va incheia duminica -, printre alte manifestari la care participa, Bernard Pivot a dat curs cererii de a face o “Mare Dictare” – test public de limba franceza pentru care este celebru, dar pe care nu il mai practica de mult timp – pentru francofonii romani, astfel ca mai multe zeci de persoane au stat joi cu capetele plecate spre o foaie de hartie si cu urechile ciulite, iar apoi si-au corectat singure greselile.
