Diana Cavallioti: Iubirea nu are nicio legătură cu despărțirile

Fire de artistă dintotdeauna și pentru totdeauna, Diana Cavallioti a studiat mai întâi pian, apoi a făcut actorie la liceul Dinu Lipatti, și a absolvit actorie în cadrul UNATC. A devenit cunoscută pentru rolul din Amintiri din epoca de Aur – 2, dar și pentru cel al Irinei Drăgan din serialul “Cu un pas înainte”. Însă în această perioadă, într-un rol curajos și răvășitor, o putem vedea pe marile ecrane în filmul lui Călin Peter Netzer, “Ana, mon amour”, film distins cu Ursul de Argint pentru ,,Contribuţie Artistică Deosebită în Cinematografie”, în cadrul celei de-a 67-a ediţii a Festivalului Internaţional de Film de la Berlin, un premiu acordat Danei Bunescu. Mircea Postelnicu, Carmen Tanase, Vasile Muraru, Vlad Ivanov și Adrian Titieni completează distribuția.

Filmul “Ana, mon amour” a avut premiera în cinematografe în 3 martie 2017 și este distribuit în România de Freeman Entertainment.

Foto: Adi Bulboacă

Marea Dragoste / revistatango.ro: Ai un nume special, Cavallioti…

DIANA CAVALLIOTI: Bunicul meu este grec. Numele inițial era Kavalliottis.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Simți și tu în tine vreun zvâcnet de grecoaică?

DIANA CAVALLIOTI: Am un soi de mândrie de grecoaică (râde). Când eram mică vorbeam greacă, dar neavând un contact direct cu familia tatălui meu, nu m-am ținut de asta. Am vrut să mă apuc să reînvăț greacă vara trecută, dar nu am găsit unde.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Unde ai copilărit?

DIANA CAVALLIOTI: M-am născut la Galați. Am copilărit acolo până în clasa a treia. Din clasa a patra m-am mutat la București. Sunt crescută de bunici, iar bunica a vrut să mă ducă la București ca să învăț mai bine pian. A crezut că voi fi o mare pianistă, dar nu s-a întâmplat asta, căci nu era ceea ce îmi doream. Eu de mică voiam să mă fac actriță și le spuneam asta non-stop.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Ți-a folosit muzica în actorie? În străinătate toți știu și să cânte…

DIANA CAVALLIOTI: Există o altă școală de teatru, iar muzica este folosită în musicaluri, dar la noi nici măcar în facultate nu se face muzică. Sunt niște lecții de canto, dar nu au nicio legătură cu ce ar trebui să se învețe.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Părinții ce profesii au?

DIANA CAVALLIOTI: Nu am niciun artist în familie. Toți din partea tatălui sunt medici. Până și sora mea vitregă este tot medic. Mama a făcut ziaristică. Ea este mai „artistă” ca persoană. Eu le zic „tată” și „mamă” bunicilor. Când vorbesc despre ai mei, zic „Iorgu și Ingrid”.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Așa le ziceai și când erai mică?

DIANA CAVALLIOTI: Da. „Mama” a fost învățătoare, iar „tata”, inginer. Ei sunt părinții mamei. Părinții tatălui nu mai sunt.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Ți-a fost greu să crești cu bunicii?

DIANA CAVALLIOTI: Nu m-am simțit niciodată altfel, nici măcar atunci când am crescut. Am avut o copilărie cât se poate de normală. A fost mult mai palpitant așa. Copiii care cresc cu mai multe seturi de părinți au mai multe căi de scăpare. Te supără mama, te duci la tata. Dar dacă te supără și mama, și tata, mai ai un set de părinți la care să te duci (râde).

Marea Dragoste / revistatango.ro: Ai făcut liceul de actorie aici, dar apoi ai studiat și în străinătate.

DIANA CAVALLIOTI: Da, am făcut „Dinu Lipatti”, secția de actorie. După aceea am intrat la London Academy of Music and Dramatic Art (LAMDA), pentru că tata voia neapărat ca eu să nu rămân în țară, dar eu am vrut să rămân la UNATC, așa că nu m-am dus. Ce simt eu că trebuie să fac, aia fac. Înainte de a merge la LAMDA am fost în Statele Unite și am studiat un an. Experiența aceea m-a dat cinci pași înapoi. Eram departe de ce făceau ei acolo și viziunea lor asupra vieții m-a speriat. Era o ușurință în felul în care se făcea actorie acolo! Din orice făceau teatru. Iar pe mine ușurința mă sperie foarte tare. Dacă este ușor înseamnă că ceva nu este bine.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Iar la UNATC a fost bine, cum a fost?

DIANA CAVALLIOTI: Am intrat prima, nefăcând niciun fel de meditație. Am avut acest sentiment că trebuie să intru la UNATC. Nu m-am pregătit cu nimeni și am reușit. Bine că m-am ascultat pe mine, căci eu mă ascult întotdeauna.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Care au fost lucrurile importante pe care le-ai învățat în facultate? Ce experiență a fost?

DIANA CAVALLIOTI: Foarte ciudățică. Nu înveți propriu-zis ceva, înveți să te descurci. Am avut profesori de la care am furat. S-au perindat foarte mulți actori pe la noi, Mircea Rusu, Maia Morgenstern… Am învățat, dar nu aș putea să spun exact ce am învățat. Abia în momentul în care am intrat la master, unde l-am avut profesor pe domnul Gelu Colceag, viața mea s-a schimbat total.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Deci contează și profesorii.

DIANA CAVALLIOTI: Absolut, dar cred și că lucrurile se întâmplă cum trebuie să se întâmple. Nu a fost semnificativă școala pentru mine. Nu vreau să arunc cu pietre, doar că aș fi vrut să am mai multă experiență decât am avut. Am fost generația care nu a mai jucat la Teatrul Cassandra pe Lipscani. Noi am fost trimiși în Bucureștii Noi, la Teatrul Masca, unde ieșeam în stradă și rugam oamenii să vină să ne vadă. Aveam în jur de cinci, zece spectatori, majoritatea cu fuste largi și care mâncau semințe. Era îngrozitor pentru un copil care termina facultatea crezând că scena va fi a lui. În paralel am mai făcut lucruri, am început să joc mai devreme. Când eram în Teatrul Masca făcusem deja un serial, două filme…

Marea Dragoste / revistatango.ro: Cum au venit?

DIANA CAVALLIOTI: Prin castinguri. Și acum tinerii sunt racolați din timpul facultății, ceea ce este un lucru bun, pentru că nu avem o școală atât de bine pusă la punct metodologic și organizată în așa fel, încât să zici că după anii aceștia o să te vadă zece directori de casting. Într-adevăr, nu este ok să lipsești de la școală prea mult făcând mici roluri. Trebuie să îți prioritizezi lucrurile. Întotdeauna am pus în balanță ce fac la școală în acest moment cu ce aș putea să fac în afară și am ținut balanța dreaptă. Castinguri au tot fost… Casting la MediaPro și am făcut primul sezon „Un pas înainte”. Casting la Mungiu și am făcut „Amintiri din Epoca de Aur” și am mers la Cannes. Casting la Anca Damian și am făcut primul film, „Întâlniri încrucișate”. Teatru am făcut după aceea…

Marea Dragoste / revistatango.ro: Cum a venit „Ana, mon amour”?

DIANA CAVALLIOTI: Acum doi ani și ceva am dat casting, iar acum un an am filmat. Am fost de vreo trei ori la casting, iar eu și o colegă am rămas ultimele, urma să se aleagă între noi. Iar în seara premiilor Gopo m-am întâlnit cu Călin Netzer care mi-a zis că s-a hotărât și că o să meargă cu cealaltă fată. Mi s-a părut ok că mi-a spus așa, față în față, și nu printr-un mesaj. Călin este o persoană foarte directă, Taur ca mine. Dar a trecut un an de zile și s-a regândit totul. În noiembrie, m-a luat pe mine.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Cum te-a anunțat? Cine te-a anunțat?

DIANA CAVALLIOTI: A fost ciudat, am aflat mai întâi auzind o discuție a cuiva la telefon… După care m-a sunat Călin și am vorbit. În momentul acela am reluat scenariul. Mi-aduceam aminte cum, cu un an în urmă, l-am citit, l-am rupt și l-am aruncat de frică. Mi-era frică de scenariu, dar mă duceam la casting, îmi doream să fac filmul… (râde) Mi-am luat timpul necesar să mă gândesc dacă pot să fac acest rol. Și i-am zis lui Călin ok, deși mi-am dat seama că mă bag în ceva care mă va zgudui din rădăcini și mi s-a făcut inima cât un purice.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Ce este foarte greu la un asemenea rol?

DIANA CAVALLIOTI: Genul acesta de poveste te duce în niște situații de viață intime, este o poveste subiectivă, este povestea lui Toma despre intimitatea lui. Sapi în propria ta intimitate ca actor ca să poți să dai ceva, dacă nu la fel, măcar aproape de realitate. Este brutal de veridic. Mi se pare că poți să pui mâna și să simți suferința oamenilor. Vezi tot procesul prin care acești doi copii ajung să își zică „la revedere”. Eu am trecut cumva printr-un asemenea proces și știam că o să îmi readucă la suprafață tot felul de sentimente. Probabil că atunci când nu ai genul acesta de experiențe în viață ești puțin mai detașat, dar eu am trecut printr-un divorț deja. Când trebuie să îl rescoți la suprafață, te zdruncină de două ori mai tare. În plus, ca să o înțeleg pe Ana de ce face lucrurile pe care le face, am fost la psihanaliză, să văd ce înseamnă procesul de psihanaliză și acolo mi-am pus eu sufletul pe tavă, deși nu era decizia mea. Tot eu am suferit! Nu a fost ușor, dar a fost o experiență extraordinară. Experiențe extraordinare nu sunt doar cele fericite, sunt și cele grele!

Marea Dragoste / revistatango.ro: Deci trebuie să apelezi la resursele tale omenești ca să poți să aduci forța asta artistică. Așa lucrezi tu?

DIANA CAVALLIOTI: Sunt roluri și roluri. Sunt roluri în care este nevoie să scoți din tine și sunt roluri care îți aduc ele ceva, care te îmbogățesc. Sunt roluri care necesită viață. Eu sunt genul de actor care aduce de acasă. Mă implic până la ultima picătură de sânge, nu mă protejez deloc.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Cum îți revii, cum te detașezi după aceea?

DIANA CAVALLIOTI: Vorbind strict de acest rol, am știut de la început ce voi face. Este ca atunci când te duci să îți faci un tatuaj și știi că o să te doară. Vrei frumusețea tatuajului, dar o să te doară și rabzi. După ce ai plecat de acolo, te mai ustură puțin și îți trece.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Ai un tatuaj, îl văd pe mână…

DIANA CAVALLIOTI: Am mai multe.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Se spune că actorii nu au voie să își facă tatuaje.

DIANA CAVALLIOTI: La noi în urbe se spun foarte multe lucruri. Da, trebuie să vii cu două ore înainte sau să dai din banii tăi ca actorul să stea două ore la machiaj și să își acopere tatuajele. Dar majoritatea actorilor au tatuaje. Nu mai sunt grupurile acelea de actori pentru care arta este sfântă, iar corpul tău este al teatrului. Corpul meu nu este al teatrului, este al meu. Dacă cineva nu mă va lua pentru că am tatuaje, asta este, înseamnă că locul meu nu era acolo.

Marea Dragoste / revistatango.ro: Dar corpul tău din film, pe care l-am văzut, gol, în toate detaliile? Ați avut dubluri?