Dr. Irina Roman – Despre HPV si cancerul de col uterin

Conjugarea disperarii Potrivit lui Jung, omul este vinovat cand refuza sa-si priveasca propriul adevar in fata. Dar tot Jung spune ca mai exista si o vina inevitabila, de care fiinta umana nu poate scapa. Un tribunal omenesc o poate elibera de orice sanctiune, dar natura, careia nu-i pasa daca omul este constient sau nu de vina lui, isi ia revan-sa intr-un mod implacabil.  Aceasta vina este resimtita de absolut toate pacientele care contracteaza o boala cu transmitere sexuala, cu atat mai mult cand este vorba de una cu potential letal – infectia cu HPV care produce cancerul, sau letala din start- infectia cu HIV (virusul imunodeficientei umane), care produce SIDA.  Majoritatea femeilor sunt coplesite de anxietatea produsa de aparitia bolii de care deja au aflat, si vin la consultatie cu un camp axiologic dominat de periclitarea propriei valori vitale, asociat cu o puternica incarcatura afectiva, din cauza lezarii instinctului de autoconservare care sta la baza existentei lor organice. Ele vin pentru ca vor asigurari, pronosticul fiind inregistrat ca o confruntare cu propria sa neputinta si mortalitate.

Asa incepe „întamplarea HPV“, virusul cu transmitere sexuala care, datorita aparitiei unui vaccin extrem de mediatizat, a ajuns sa produca o adevarata psihoza in randul femeilor active sexual.  Despre HPV se stie ca perioada asimptomatica este cuprinsa Intre 2 saptamani si 8 luni, si determina doua tipuri de modificari patologice: condiloamele, care sunt tumori nedureroase asemanatoare negilor, localizate In aria genitala, cel mai frecvent la exteriorul vulvei, determinand prurit, arsuri sau sangerari usoare, si displaziile colului uterin, depistate prin examenul citologic Papanicolau si evaluate cu ajutorul tipajului ADN-ului viral si al colposcopiei, desi diagnosticul final este pus numai prin prelevarea si examinarea microscopica a unui fragment de tesut.  Nu se stie insa ca tipurile de HPV care provoaca condiloamele nu cauzeaza cancerul, relatia fiind valabila si in sensul celalalt. Cu toate acestea, o persoana poate fi infectata cu mai multe tulpini, prezenta negilor neexcluzand posibilitatea concomitentei virale. Alte tipuri sunt asimptomatice si inofensive, cei mai multi oameni nestiind ca sunt infectati.  Majoritatea infectiilor cu HPV la femei sunt temporare si au putina importanta pe termen lung, 70% dintre infectii disparand spontan dupa un an, datorita sistemului imunitar activ, iar 90% dupa doi ani. Nici la cele 5-10% dintre femei, la care infectia persista dupa doi ani, nu exista risc crescut de dezvoltare a unui cancer de col uterin, fiind demonstrat ca procesul dureaza de obicei 15-20 de ani, acest interval de timp oferind multe oportunitati pentru depistarea si tratamentul eventualelor leziuni.

Cea mai sigura metoda de urmarire a evolutiei infectiei cu HPV este testul Papanicolau, care detecteaza celulele anormale, ce pot semnala aparitia unui cancer, si care trebuie efectuat anual la persoanele infectate cu HPV. Fiind vorba insa de o afectiune virala, chiar si atunci cand virusul nu mai este detectabil, el poate sa reapara peste o anumita perioada de timp.  Exista foarte multe cazuri In care infectia dispare spontan, insa, cu toate astea, tratamentul medical sporeste sansele de vindecare. Acesta consta in cresterea imunitat ii si, uneori, in interventie locala.  Un studiu recent aduce in discutie un lubrifiant sexual care utilizeaza un agent de coagulare numit caragenan, care poate inhiba infectia cu papilomavirus, dar el este inca in curs de cercetare. Alaturi de acest gel sunt in studiu si alte preparate antivirale menite sa vindece leziunile si mai ales disperarea, desi, asa cum spunea Octavian Paler „disperarea este de fapt, in adancul ei, o alta forma de speranta“.