fbpx

Genialii. Genul programului: avertisment

de

Teancul de reviste care se aduna pe biroul meu creste de la o luna la alta, degeaba incerc sa renunt definitiv la anumite titluri, in urma carora apar manifestari neplacute. Din stiva, cresc tulpini noi si tevatura nu se termina niciodata. De fapt, cu uluire si ingrijorare profunda, am constatat ca am devenit dependenta de sumarele lucioase, poate si pentru ca, dupa ce traversez atatea cataclisme, viata mea mi se pare cu mult mai frumoasa si mai simpla.

Marcel, Mardale si patima cu cratima

A venit toamna si, prin urmare, o sumedenie de litere se usuca si pica. In aproape toate revistele, cuvinte stirbe se vaita de dureri si cer pastile. La un control fiziologic de rutina, am descoperit felurite anomalii.

In revista Tabu, ranjesc niste caraghioslacuri (ca sa nu le spun altfel): „indraz-neala“, „ata cateva exemple“ (de altfel, articolul se numea, culmea ironiei, „A manca niste text“). Revista Avantaje nu se lasa, rupe tot in cale-i: „si actiuneaza si a suprafata“, „au textura sidefate“.

Revista Bolero ne plesneste cu „creatile lor“, iar Cosmopolitan castiga net campionatul de orori, cu „rezervate parti feminine“, „vor-beste“ (asta in mijlocul randului), la fel cu „in-tr-un“, „ca-re“, „au folosit un limbajul murdar“, „paciente mele se plang“, „le-au fost imobilizate mainile si picioare“, „statististic vorbind“, „cre-ierului“, „echi-pa“, „scoate a iveala“, „hotii si ecrocii“.

Revista The One stoarce cate-un „intiativei“ sau „nadejdie“ pana le ies ochii si literele, iar Unica se ia la tranta cu Cosmo pentru locul intai la dezordinea ortografica: „un complimet sincer“, „cartile care-i stau pe noptira“, „nu resista pe buze“, „din cap pan-n picioare“, „talenteul de a cuceri“, „mancruri gatite“, „intra pe un forum“, „un cadou pe care il aceasta il face viitoarei bunici“, „profesoara de matemiatica“, „Visul unei nopi de vara“, „Teo Trandafir a colidat toata vara tara“ (aici, pe langa lipsa literelor din inventar, aplaud frenetic si monorima jucausa „vara-tara“, hop-si-asa).

Dar sa trecem la lucrurile serioase, care ne-au consacrat. Cu ochii la caricaturile din trust (la propriu, ca sa n-avem ambiguitati), Tabu, revista Catavencilor, e asa obsedata de colegii patroni, incat preschimba numele unei cantarete dupa desenatorul firmei: „Crina Mardale“, cica.

Probabil tot din cauza gurilor cascate, cutia craniana s-a depresurizat si nu mai depisteaza cacanar… cacofoniile la timp: „fereasca karma rea si labuta de iepure“. Sa stiti ca si daca se scrie cu „k“, tot la kaka duce, nu stiu cum naiba. „Marcel, traieste in Elvetia“, mai ouara ei o virgula ciufuta intre subiect si, nu-i asa, predicat.

O scriitoreasa – aflata intr-o evidenta admiratie fata de propriile panseuri – emana: „am fost tarata de mama la shopping in sh-uri de foarte mica, am o legatura de prietenie cu acestea“. Era vorba de magazinele de haine second-hand, prescurtate mai nou „sh“-uri, conspirativ, ca sa nu stie lumea ce vorbim, ca-i rusine. Daca, in afara de shopping, o mai tara maica-sa si pe la scoala, poate aveam azi parte de-o compunere mai frumoasa.

„Fara sa fie intruzive cu subiectul fotografiat“, mai descopar, iar cu prilejul asta multumesc autorului pentru imbogatirea bietei limbi romane cu un termen care, pana cam vinerea trecuta, asa, se referea la niste roci magmatice pitite-n scoarta terestra, iar dupa aia, brusc, incepu pasamite sa insemne „bagaret, suparator, inoportun“ etc. O singura precizare, daca-mi permiteti: pentru sensul largit, trebuia scris „intrusive“, pentru ca numai in engleza inseamna „nepoftit“ sau „agasant“. In forma „intruziv“, lasati-l sa-si vada de rocile lui eruptive, ok? Incai engleza zburda pe la sate, mai energic decat taranii lui Vlahuta: „Gandul ca poti trai o viata pe mare imi dadea chills pe sira spinarii“, ca probabil nu mai e la moda sa spui „imi dadea fiori“.

Berbecul ne cauta-n coarne

„Berbecii guverneaza capul“, scapa revista Avantaje, fara sa spuna „pardon“. Va rog sa nu generalizati, capul vostru o avea berbeci (desi, din unghiul nostru, pareau mai degraba pasarele), dar noi avem alte animale care ne pasc mintile, deci fiecare cu ferma lui. „Gemenii sunt isteti si foarte adaptabili, cu alte cuvinte niste oportunisti lipsiti de scrupule“. Voi cand spuneti „cu alte cuvinte“ va referiti la cu totul alt sens, nu? Ce relativa e comunicarea… Sa inteleg ca, daca-mi spune cineva ca sunt isteata si flexibila, ar fi cazul sa-i trag una-n bot, ca m-a facut profitoare ordinara.

Hopa, stati ca avem treaba, terminati cu prostiile, ca de luna asta am bafta si de revista Harper’s Bazaar. Asta ne mai lipsea! Intr-un articol pompos, cugetarile se desfac gratios, ca papadiile primavara: „stim ca timp de cel putin un sezon moda nu este nici tanara, nici batrana – ci, pur si simplu, nu are varsta“. Ce desprindem noi din aceasta bucata de lectura? Ce-a dorit autorul sa transmita cu aceasta? Daca nu raspunde nimeni de bunavoie, va dau extemporal, sa stiti… „Ati putea chiar sa rasfoiti o carte de feng shui pentru a echilibra energia casei voastre“. A, deci e suficient sa rasfoiesc o carte ca sa se-aseze energiile la locul lor? Interesant. Ooof, daca rasfoiati voi si alte carti in afara de „feng shui“-uri de-astea, ce bine ne-am fi inteles acum…

„Cine spunea ca sezonul rece inseamna o imagine severa?“. Sper ca nimeni, fiindca e un nonsens. Cum o nenorocire nu vine niciodata singura, tot in Bazaar citim (cu ochii gogonati) despre „jachete si paltoane luxuriante“. Vocabular, dupa buget, mic. „Luxuriant“ inseamna bogat, abundent, incarcat – si se refera la vegetatie. Cum o fi ajuns de-aici la paltoane n-am nici cea mai vaga idee. Dar, de la un redactor care confunda luxosul cu luxuriantul, te astepti la orice, poate in numarul viitor or sa scrie articole despre stalpii de poligraf si cazile cu roviniete de inox. 

De altfel, redactia se complace intr-o paranghelie continua, situatie ce razbate si din titluri: „Bazaar celebreaza imprimeurile“, „Bazaar celebreaza luxul“. Dupa atatea celebrari si chiolhanuri, luciditatea medie pe cap de redactor inregistreaza cote reduse. „Piele care este (…) si bine sculptata si cu un iz usor de duritate“, compune Bazaar un cadru absurd, intr-un articol si bine cioplit, si cu un usor damf de aberatie. „S-ar putea ca noii pantofi ai toamnei sa vi se para prea indrazneti, dar indrazniti! Uitati de confort si expuneti-va gambele, vor arata mai bine ca niciodata!“. Adica, mai pe intelesul nostru, hai sa indraznim sa purtam pantofi indrazneti, care ne scofalcesc picioarele de ne seaca la inima.

Daca „uitam de confort“, ia sa vedeti ce gambe sexy, umflate si rafinate vom avea… „Cea mai extraordinara“, indeasa ei doua superlative intr-unul singur, ca poate nu pricepem de vorba buna. „Mananca un croissant. Il mananca de-adevaratelea, nu il inmoaie in cafeaua cu lapte. Si e inca miniona.“ mai constata Bazaar-ul nostru preferat. Deci sa inteleg ca, daca inmoi cornul in lapte, nu-l mananci de-adevaratelea? Doar il ascunzi sub caimac si dumicatii dispar in adancurile canii? Iar chestiunea cu „inca miniona“, dupa ce papa cornul fara lapte, ce vizeaza? Din fraza groazei, reiese ca, inmuiat in lapte, croissantul are mai putine calorii. Paradoxurile dracului…

Punguta de doi bani

Lasati-ma cu patiseriile voastre, ca am treaba. Cica „Pregatiti-va pentru o revolutie a genelor“, striga tot Harper’s Bazaar. Mi-e frica sa pun intrebari, sa nu cumva sa fie vorba de genele din ADN, ca am incurcat-o. Dar, din fericire, am o banuiala ca redactorii pazesc o rascoala a genelor infipte-n pleoape. Oribil, dar stiti ceva? Decat sa ni se supere cromozomii, mai bine ne pica si gene, si sprancene, si tot.

Revista Bolero m-a anesteziat mai intai cu „magazinele gustate de fashioniste“ – nu vreau sa stiu detalii, drept care am sarit la alta pagina, unde ni se preda „Geografia pe limba“. In sfarsit, expresiile noastre destepte din scoala, gen „stiam capitala Islandei, tovarasa, imi sta pe limba, aaaa…“ capata astazi un inteles.

Cosmopolitan mi-a scrantit gatul si rabdarile cu o „sucitura pozitiva“. Inca nu mi-am revenit din carcei, cand dau de sfaturile micului sanitar: „Zaharul nu e bun pentru… pantalonii tai stil creion, dar nici pentru piele“. Normal, mai ales daca pantalonii stil creion (m-au innebunit cu expresia asta) sunt cumva din catifea. Si nici pentru piele, fiindca e lipicios si, daca-ti pupa vreunul mana, nu te mai uita.

Dar iata si o fraza-manifest din Cosmo, ceva ce mi-a fost imposibil sa deznod, semn ca a fost tricotata de cele mai adanci minti: „O prietena care nu este deranjata de, sau chiar ii plac, asa-zisele parti rele e de pastrat“. Genial! Eu cred ca o maimuta pe care o inveti romaneste poate croi o formulare mult mai onorabila, dupa o saptamana de studiu. Ca sa nu mai spun ca aceasta topica senzationala te face sa crezi ca „asa-zisele parti rele e de pastrat“, ceea ce complica foarte tare diagnosticul.
 
Cum nu e de conceput vreun Cosmo fara indicatii sexuale pretioase, permiteti-mi sa nu va las sa muriti prosti: „Atinge-l pe zona interioara a coapselor, urca pana la scrot si treci de punguta cu bijuterii“. Poftim? Da’ mai bine treci si de punguta cu margele si urca pana la portofel, macar sa stii o treaba. „Soptiti-va vorbe dulci in urechea stanga“, alta dracie. Obligatoriu in stanga, deci. De ce, in urechea dreapta va tineti tumburusii de la iPod-uri? Sau vata, sa nu va traga curentul?

Dar de data asta, dincolo de calatoria in scrotul si bijuteriile omului, ma enerveaza la Cosmo fixatia cu cateluseala: „salut catelusesc“, „masaj catelusesc“, mai, cand le casuna pe cate-un cuvant, nu se lasa pana nu-l bumbacesc de tot. „Dieta de 30 de zile pentru memorie“, se tolaneste un titloi in Cosmo. Dar o dieta de 30 de zile pentru gramatica n-aveti? A, probabil ati uitat – n-ati apucat sa tineti dieta pentru memorie. „Ne reprimam zambetele de teama ca acesta ar putea scoate la iveala…“. Exact ce va spuneam… Aceasta zambete ne doare…

Tort cu fondant de ten

Undeva, pe un patratel roz, sade un experiment metafizic: „Ce ar fi putut deveni cei din redactia Cosmopolitan: mireasa, scafandru, gunoier, Edith Piaf, pop star, hair stylist, pilot“. Bine ca sunteti constienti de asta, macar. Si, in loc de atatea meserii cinstite, se gandira sa se faca taman redactori. De exemplu, daca un scafandru scria „o intalnire cu ideea de plecare din online“, eram multumita, dar cand ma gandesc ca prostia asta e scrisa de un ziarist, imi vine sa ma fac, vorba lor, mireasa sau frizer.

Iar din seria: daca nu stim cuvintele normale, hai sa inventam unele tampite, Cosmo propune un titlu fistichiu la rubrica de cosmeticale: „Matitudine“. Presupun ca e ceva care sa sugereze o fata cu atitudine mata, sau asa ceva, avand in vedere ca se cadelnitau virtutile unui fond de ten.

Revista Glamour ne paleste in moalele capului: „accesoriile astea face diferenta“. Nu stiu ce face accesoriile, dar redactorii o face lata. „Este greu sa fii John Malkovich“, titreaza eroic Glamour. Mie-mi spui? Incerc de vreo patru ani sa fiu John Malkovich si nu reusesc, cred ca ma las pagubasa si, de anul viitor, o sa incerc sa fiu Justin Timberlake. „Maestrii culorilor aplica machiajul, dar trebuie sa il dea si jos cu ceva“. Pai daca nu reusesc cu o furca sau cu un bat, sa astepte pana vine o furtuna, ceva. Sub genericul: ce ti-e scris pe burta-ti sta, Glamour mai pocneste o maxima: „Pe pielea ta este scris drumul spre voluptate“. Sper ca nu e scris cu pix, ca nu se ia decat cu piatra ponce. Mai vad ceva acolo despre „pleoape metalice“ si deja ma zgarie ceva-n ochi, asa ca dau pagina pana nu chiorasc de tot.

Revista Marie Claire se stropseste: „Se simte ca e o Dana fericita si o Dana ofticata. De ce esti ofticata?“. De-aia, fiindca atunci cand ceilalti copii faceau vaccin antituberculoza, Dana se ascunsese in WC.

In The One, cineva plesneste de sinceritate: „Imi vine sa mananc obiectele de la rubrica Fashion“. Dupa cum sunt scrise unele texte din revista, inclin sa cred ca deja le-au mancat niste colegi de-ai tai. „Un nou parfum, la fel de fierbinte, la fel de intoxicant“. Deci aveti grija, cand mancati obiectele de la rubrica Fashion, sa nu beti si parfumul, ca uite, cica frige si-i toxic.

De fapt, ei au o problema mare cu asta, ca mai incolo, tot la Beauty, iata cum se exprima despre un set cosmetic: „Essential Care are un meniu atat de apetisant, ca-ti vine sa-l mananci (mai putin dischetele de bumbac)“. Dar de ce va sfiiti tocmai la bumbace, luati si gustati macar, ca n-au carbohidrati si, potrivit regimului Atkins, se combina bine cu lipidele. Nu stiu, oamenii astia n-au pauza de pranz? Ca par cam disperati, in pitoreasca lor hameseala.

„Sfaturi pentru shopperite“ va ofera Unica, in exclusivitate. Pentru redactorite nimic-nimic? Pacat. „Sefii nu gasesc de incredere o angajata careia i se vad degetele de la picioare“. Dar sefii vostri gasesc de incredere o angajata careia i se vad articolele scrise cu picioarele? De fapt, depinde. Daca le-a scris cu picioarele cu ghete, e bine, ca macar nu i se vad degetele. „Cei care, isi fac toate analizele imaginabile“. Se pare ca nu si le fac pe toate, p-astea neurologice care supravegheaza centrul scrisului le-au cam sarit. „Toate hainele sunt de la mana a doua“, zice. Depinde din ce parte numeri. La mine, mana a doua e stanga, cu care insa apuc mai greu hainele, deci n-am prea multe toale de la mana a doua, ca sa zic asa.

„Spectacolele se vor dansa la Nottara“, anunta artileria culturala a revistei Unica. De fapt, nu stiu de ce sunt asa rea, ca nu e nimic gresit: pana la un punct, a juca si a dansa inseamna acelasi lucru. Deci va anunt ca m-am saturat de lecturi si de reviste, ma duc sa ma uit la TV, ca danseaza astia fotbal in Champions League.

Articol preluat din Revista Tango nr. 41

 

Categorii:
Revista presei

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.