Atunci cand intalnesti un barbat din departamentul Publicitate&Comunicare, trebuie sa te astepti la o rapire in reclama 3D. Tot ce iti parea uzual si cotidian isi pierde sensul simplu si firesc, devii star al vietii tale. Nu stiam asta cand am pasit in biroul lui pentru a negocia un contract. Era cel mai bun in domeniu. Un expert in pudrarea Minciunii cu „PUBFARM” – pulbere macinata si tinctura de Adevar, 50% reducere de Sarbatori. Asa l-am cunoscut pe Mr. Pub.
Cand am deschis usa, il surprinsesem alergand atletic de la un biblioraft la altul, ai fi zis ca tocmai descalecase de pe calul alb priponit la usa ascensorului. Sorbea sexy dintr-o ceasca de ceai. Cand i-am intalnit privirea, totul a capatat un alt sens. Buzele i s-au desprins intr-un splendid zambet Colgate si desi nu am zarit niciun svarovsky de canin, am inceput sa latru a iubire. Desi intrasem singura, am acceptat sa ma conduca la usa, la usa mea, se intelege. Eram in stare sa deschid toate usile universului de mana cu el. Ma vedeam deja proiectata idilic pe coperta pliantului Martorii lui Iehova – Noi doi la un picnic pe o fata de masa in patratele roz cu alb, cu 7 copii alergand fericiti in jurul nostru, se intelege, dupa fluturi.
Odata cu intrarea in casa mea, am pasit in lumea reclamei, publicitatii in amor. In cantitati mici, dar sigure, mi-a infuzat un comportament de care nu ma credeam capabila. Nimic din gesturile tehnice, fiziologie, pamantesti, nu mai era la locul lui. Primul sarut a dat startul la un maraton pub. Aveam de-a face cu un surfer erotic. Parea ca suntem filmati de 15 camere din unghiuri diferite. Imi inclina capul usor in stanga, isi apropia buzele de ale mele, ca apoi sa renunte, si sa schimbe unghiul, sarutul parea mai pasional daca inclina capul in dreapta. Si intr-un final a vrut chiar sa ma duca pe brate spre canapea, numai ca, in reclama asta, nu evaluase ca aveam 7 kg mai mult decat el, si cum nu puteam din prima sa-i arat ca-l pot duce eu, am acceptat inca o dubla la faza asta – am pornit impreuna, pasind cu cele 4 picioare pe covorul moale spre canapeaua iubirii.
In razele becului stradal care sfasia panza alba a perdelei il vedeam pe Mr. Pub cum merge in pasi narcisisti spre baie. Nimic nu era la intamplare, orice gest era bine calculat, orice miscare a coapsei, pasi egali, masurati milimetric. Imi imaginam cum mictioneaza cu o anumita presiune, dintr-un anumit unghi, jetul auriu nefiind evacuat la intamplare.
Apoi, mi-am zis ca daca iesim in strada, lucrurile se vor schimba. Dar de unde, nevoia de publicitate a ajuns la nivel macro, impanzind Bulevardul. Mergea singur pe lume, calm, lent, fara sa ma tina de mana, aruncand priviri complice junelor iesite la promenada. Se oprea cateodata, amintindu-si ca sunt ramasa prea in urma, avea nevoie si de mine in aceasta imagine, fireste…
Intr-un cafee, un concert de jazz, dar era fum, si cum el nu fuma, nu-si permitea accesul la arta afumata cand fusese programat sa traiasca 105 ani. Tocmai de aceea, aveam sa aflu ca si ceaiul neaparat de lamaie devenise o constanta in viata lui.
Am abandonat jazz-ul si ne-am alaturat, la Muzeul Antipa, unui grup ghidat de un inger diafan cu privire umed – albastra. Mr. Pub s-a simtit la randul lui inaripat, ascultand cu zambetul Colgate explicatiile ingerului, ceea ce a condus simtitor la o indepartare, aflandu-ne, initial, la o distanta de 2-3 vitrine intre noi, care a devenit rapid una de 2-3 saloane, si in final de 2-3 etaje. Ultima data i-am vazut ceafa si o ureche langa un palmier din jungla africana, langa o maimuta ranjita, dar intr-un final, m-am trezit singura la Polul Nord. Eram pe meridiane diferite.
A iesit zvelt din muzeu, ne-am regasit la iesire, din nou, parea ca reflectorul il viza doar pe el. Cu gulerul ridicat la tricou, care, la cei 45 de ani ai sai, era in congruenta cu libidoul lui de 14 ani, mi-a propus un nou cadru, promenada pe Kiseleff.
Am susurat o scuza de protocol si formuland promisiunea ca ne vom revedea, am plecat. Ajunsa acasa, mi-am desfacut o Cola, am aprins o tigara, Californication al lui Red Hot Chili Peppers si dans nebun. Sa razi in hohote, sa te strambi, sa nu iti programezi pasii si sarutarile – oricand pun pariu pe autenticitate. Libera, eliberata si fericita. Nu era o zi ca oricare, aflasem ca nu voi deveni niciodata femeia din reclame.
