fbpx

Tom Hanks – Un oftat mare cât coama unui val

de

“Tom Hanks are un talent înnăscut de povestitor… El se înscrie în tradiția povestitorilor americani din care fac parte, printre alții, Mark Twain și O. Henry, însă o mare parte din proza inclusă în Caractere atipice sfidează o astfel de generalizare” a scris The Herald despre Caractere atipice, volumul din care colega noastră Jeni Plosceanu a extras câteva citate care adună în ele lumini și umbre ale lumii cuprinse de Hanks în paginile cărții sale.

Alinare: Indiferent câte probleme și griji ai, găsești alinare în liniștea nopții. (Pag.358)

Amor: Îmbătat de adrenalina amorului, am alergat mai mult decât putea corpul meu să ducă. (pag.17)

Arhitectură: Clădirile nu erau deloc înalte, astfel că cerul se deschidea mult mai larg. (Pag.280)

Ca un fum: Cerul a fost străbătut de primele artificii, care au explodat într-o cascadă de comete, transformându-se apoi în fum. (Pag.314)

Cafea bună: Un tur al cafenelelor va dovedi că o cafea bună este prăjită, fiartă, presată la aburi și turnată cu mare stil. (Pag.413)

Calitate elvețiană: Alături de ceasurile cu cuc, ciocolata și ceasurile de mână excelente, elvețienii au produs cândva și cele mai bune mașini de scris din întreaga lume. În 1959 au făcut Hermes 2000, apogeul, opera de artă în materie de mașini de scris pe care nimeni n-a putut-o întrece vreodată. (Pag.260)

Chronometric Adventures: Cel care se aventura în călătorie avea mai multe opțiuni în legătură cu lucrurile pe care voia să le experimenteze – își putea petrece ziua făcând orice își dorea, dar nu avea nicio opțiune când venea vorba de diferitele proceduri esențiale. (Pag.293)

Clipe: Își dorea ca această noapte să dureze pentru totdeauna, o eternitate, voia să stea alături, ascultând freamătul Expoziției, în timp ce parfumul ei de liliac mișca aerul cald al anului 1939. (Pag.313)

Confort: Ceaiul dulce cu lapte, trei biscuiți Oreo și apartamentul plăcut și confortabil au ajutat-o să inspire adânc pentru prima dată după luni întregi. A dat drumul unui oftat mare cât coama unui val și s-a lăsat pe spate într-un fotoliu atât de moale, că era chiar definiția confortului. (pag.195)

Dorință: Își dorea să poată călători în timp chiar atunci, înaintând spre dimineață, apoi să aterizeze în 1939 la Expoziția plină de atâtea promisiuni ale lumii așa cum ar fi putut ea să fie. (Pag.280)

Eleganță: Vizitatorii expoziției erau îmbrăcați la patru ace și câteva femei purtau chiar și mănuși. Majoritatea bărbaților aveau pălării pe cap. A ascultat conversațiile din jurul lui, a observat entuziasmul vizitatorilor expoziției, remarcând lipsa limbajului vulgar și culorile deschise ale hainelor – nu se vedea nicio ținută negru-pe-negru. (Pag.281)

Excepție: Avea tot ceea ce un bărbat – un bărbat foarte bogat – ar trebui să dețină, să aibă nevoie sau să-și dorească. Cu excepția timpului, desigur. (Pag.311)

Gândul: Luni de zile a visat cu ochii deschiși. Deși cu trupul era într-un birou din Salina, la o ședință la Tokio, mintea lui era pe o bancă de sub una dintre cele Patru Libertăți, într-o zi de la începutul lunii iunie 1939. (Pag.286)

Înserare: Soarele e destul de jos, iar lumina zilei se diminuează, devenind albastră. (Pag.369)

Întoarceri: Niciun obiect din prezent n-ar supraviețui unei călătorii spre trecut, întrucât moleculele acestor obiecte ar afecta iremediabil procesul. (Pag.292-293)

Lungime: Lungimea de undă din continuumul spațiu-timp e finită. Doar atât poți călători pe ea. (Pag.278)

Mașina de scris: Mașina de scris are puteri de neexplicat, e un vehicul pentru visele mele. (pag.272)

New York: Arăta ca un oraș fără capăt, un oraș care arunca un văl pe cerul nopții, făcând norii joși aurii, iar apa să sclipească precum fumul colorat. (…) New York e un oraș ușor de învățat, are forma palmei, bulevardele numerotate sunt lungi și se întind de la vârfurile degetelor spre încheietura mâinii, străzile numerotate se întind de-a curmezișul palmei, Broadway e linia vieții și se arcuiește pe suprafața din jur, cele două degete mijlocii sunt Central Park. (Pag.388 – 390)

O figură autentică: Era mai plinuță decât majoritatea femeilor din prezent, întrucât regimul alimentar din 1939 nu era foarte atent la calorii, iar exercițiile fizice erau mai mult o treabă pentru atleți și pentru muncitori; femeia avea o figură autentică, rotunjimile o avantajau. (Pag.284)

O plăcere: Frișca adevărată face din cafea o plăcere densă. (pag.299)

Pace: Casele, turnurile, mașinile, trenurile și avioanele erau pline de oameni fericiți, invizibili, care îmblânziseră haosul sălbatic al trecutului, își dăduseră seama nu doar cum să construiască viitorul, ci și cum să trăiască laolaltă în pace. (Pag.307)

Pian: La ce e bun un pian la care nu cânți niciodată? Nu face decât să adune praful, iar viața ta e lipsită de muzică. (Pag.263)

Presă: Nimeni nu se holba la telefoane sau tablete, majoritatea călătorilor citeau ziarele de dimineață – niște dreptunghiuri supradimensionate de hârtie scrisă cu cerneală, iar restul aveau tabloide în format mic; erau și reviste cu pagini pe care se afla mai mult text decât imagini. (Pag.301)

Relaxare: Am stat pe canapea în timp ce se lăsa noaptea, iar singura lumină venea de la foc și de la sistemul audio, ale cărui luminițe săreau de la verde la portocaliu și, din când în când, la roșu; fulgerele se aprindeau printre norii furtunii, la o mare depărtare de noi. (pag.9)

Spectacol: Dar să-i dăm New Yorkului ce-i al New Yorkului – să te plimbi pe străzile lui este un spectacol în sine. Adică, unde merge toată lumea? (Pag.176)

Spiritul feminin: Cele două râdeau, vorbeau, gesticulau, șoptindu-și una alteia secrete de parcă erau cele mai bune prietene într-o zi perfectă, în locul perfect – ele erau spiritul feminin. (Pag.282)

Televizor: Vă salut chiar de aici, iar voi mă puteți vedea chiar acolo. (Pag.312)

Tineri: Se știau de când erau tineri, plini de energie și curaj, iar mințile le dădeau pe-afară de idei. (pag.275)

Viziuni: Avea viziuni – cum altfel se puteau numi? Nu în fiecare zi și niciodată marcate de o strălucire spirituală, ci simțea o străfulgerare, vedea o pufnitură, ca fotografie făcută într-o vacanță, demult, care păstra întregi amintirile a tot ceea ce se întâmplase înainte și a tot ceea ce a urmat după. Credea că majoritatea oamenilor aveau viziuni ca și ea, doar că nu-și dădeau seama de asta. (pag.127-128)

 

(Citate extrase din volumul CARACTERE ATIPICE – niște povestiri, Editura Art, 2018)

 

 

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

 

Tag-uri:
·

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.